17,527 matches
-
partea de nord-vest a Turciei, la frontiera cu Grecia. Orașul se află de-a lungul căii ferate care unește Istanbulul de Sofia, Belgrad și mai departe de Europa Occidentală. „Podul cel Lung” (în limba turcă ), construit între 1426 - 1443 de către arhitectul Muslihiddin la ordinul sultanului Murat al II-lea a dat numele orașului. Podul medieval cu 174 de arce, lung de 1.329 m și cu o lățime de 6,8 m este și în ziua de azi cel mai lung
Uzunköprü () [Corola-website/Science/322529_a_323858]
-
care a fost în epoca medievală o frontieră naturală în cale înaintării armatelor otomane în Balcani. Inițial, podul se numea Cisr-i Ergene („Podul peste Ergene”). Deși râul pe care îl traversează este mult mai îngust decât lungimea totală a construcției, arhitectul a luat în calcul traversarea zonei mlăștinoase din jurul cursului de apă. Podul a fost restaurat complet în 1963. Podul este folosit și în zilele noastre. Orașul a fost fondat în 1444 de către sultanul Murat al II-lea cu numele de
Uzunköprü () [Corola-website/Science/322529_a_323858]
-
județul Prahova de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis "Nababul", și i-a fost lăsat moștenire fiului său Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost realizat de meșteri francezi, într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru același boier palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește, în prezent, Muzeul Național „George Enescu”. Proiectul arhitectului Ion Berindey se inspiră din arhitectura palatelor
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
de elemente rococo și neoclasice, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru același boier palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește, în prezent, Muzeul Național „George Enescu”. Proiectul arhitectului Ion Berindey se inspiră din arhitectura palatelor Micul Trianon și Marele Trianon, situate în grădina Palatului Versailles din Franța. Construcția, realizată în stilul "Mavros", a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epoca, inclusiv betonul armat, șină de cale ferată și
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
Palatului Versailles din Franța. Construcția, realizată în stilul "Mavros", a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epoca, inclusiv betonul armat, șină de cale ferată și granitul, folosite în premieră de Anghel Saligny la podul Regele Carol I de la Cernavoda. Alegerea arhitectului Berindey pentru construirea Palatelor Cantacuzino din București și Florești are următoarea explicație: în 1898, Ion Berindey fusese numit arhitect-șef al Ministerului de Interne, funcție pe care a ocupat-o până în 1901. În această calitate a colaborat cu George Grigore
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
armat, șină de cale ferată și granitul, folosite în premieră de Anghel Saligny la podul Regele Carol I de la Cernavoda. Alegerea arhitectului Berindey pentru construirea Palatelor Cantacuzino din București și Florești are următoarea explicație: în 1898, Ion Berindey fusese numit arhitect-șef al Ministerului de Interne, funcție pe care a ocupat-o până în 1901. În această calitate a colaborat cu George Grigore Cantacuzino, care era Prim Ministru (1899-1900). Palatul avea la parter 15 încăperi, din care o mare sala de onoare
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
la Viena pentru a primi coroana imperială. Carol decide să împodobească Viena cu clădiri noi și importante. Ne aflăm în perioada de aur a stilului baroc. Johann Fischer von Erlach este autorul proiectului Castelului Schonbrunn, iar Lukas von Hildebrandt este arhitectul Castelului Belvedere. Carol al VI-lea reorganizează un etaj întreg din Palatul Stallburg - sediu al grajdurilor regale pe vremea lui Leopold Wilhelm. Împăratul transformă vechea încăpere în care era expusă colecția imperială a lui Leopold Wilhelm într-o fastuoasă galerie
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
aducerea întregului patrimoniu artistic al familiei într-un singur sediu. Proiectu de urbaniizare a Vienei include și construirea a două clădiri identice, dispuse față în față: Muzeul de Istorie a Artei (Kunsthisorisches Museum) și Muzeul de Istorie Naturală (Naturhistorisches Museum). Arhitecții care se ocupă de acest proiect sunt Karl Hasenaeur și Gottfried Semper. Celor doi speceliști li s-a spus să nu-și facă griji în privința banilor. Muzeele au fost construite în perioada 1871-1880 și au fost decorate cu dale din
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
, amplasat pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrau, este compus din busturile din bronz ale 12 oameni politici europeni, cu o contribuție esențială în constituirea Uniunii Europene. Concepția monumentului îi aparține arhitectului Cătălin Cazacu, director în cadrul municipalității bucureștene, și arhitectului Paul Valentin, iar execuția sculptorului Ionel Stoicescu. Ionel Stoicescu a câștigat concursul de soluții pentru execuția monumentului în data de data de 3 aprilie 2006, iar contractul a fost încheiat pe 26
Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene () [Corola-website/Science/322579_a_323908]
-
, amplasat pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrau, este compus din busturile din bronz ale 12 oameni politici europeni, cu o contribuție esențială în constituirea Uniunii Europene. Concepția monumentului îi aparține arhitectului Cătălin Cazacu, director în cadrul municipalității bucureștene, și arhitectului Paul Valentin, iar execuția sculptorului Ionel Stoicescu. Ionel Stoicescu a câștigat concursul de soluții pentru execuția monumentului în data de data de 3 aprilie 2006, iar contractul a fost încheiat pe 26 aprilie 2006, cu următoarele termene de execuție: Inaugurarea
Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene () [Corola-website/Science/322579_a_323908]
-
un amestec de realitate și mit. Se presupune că Pitti a dat instrucțiuni că ferestrele să fie mai mari decât intrarea în Palazzo Medici. Istoricul de artă, Giorgio Văsari din secolul al XVI-lea a propus ca Brunelleschi a fost arhitectul palatului, iar elevul sau Luca Fancelli a avut sarcina de asistent, dar astăzi Fancelli este în general creditat pentru lucrare. În afară de diferențele evidente ale stilul de arhitectură folosit de bătrân, Brunelleschi a murit cu 12 ani înainte de începerea construcție la
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
a avut sarcina de asistent, dar astăzi Fancelli este în general creditat pentru lucrare. În afară de diferențele evidente ale stilul de arhitectură folosit de bătrân, Brunelleschi a murit cu 12 ani înainte de începerea construcție la Palat. Proiectarea și ferestrele sugerează că arhitectul necunoscut a avut mai multă experiență în domeniul arhitecturii interne utilitare decât în normele umaniste definite de Alberti în cartea sa "De Re Aedificatoria". Deși impresionant, Palatul original nu putea rivaliza în nici un fel cu reședința Florentine Medici în termeni
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
interne utilitare decât în normele umaniste definite de Alberti în cartea sa "De Re Aedificatoria". Deși impresionant, Palatul original nu putea rivaliza în nici un fel cu reședința Florentine Medici în termeni fie de dimensiune sau de conținut. Oricine ar fi arhitectul Palatului Pitti, el se mișcă împotriva fluxului contemporan de modă. Piatră rustica da palatului un aer sever și puternic consolidat prin seria de trei ori-repetată de sapte deșchideri de arc de cap, ce amintesc de un apeduct român. Arhitectură în
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
a fost ocupat permanent și a devenit casă colecției de artă a familiei Medici. Terenul de pe dealul Boboli din spate a fost achiziționat cu scopul de crea un parc mare formal și grădini, astăzi cunoscute sub numele de Grădinile Boboli. Arhitectul peisagist angajat pentru acest lucru a fost Niccolo Tribolo, care a murit în anul următor, el a fost repede înlocuit de Bartolommeo Ammanati. Proiectul original al grădinilor centrate pe amfiteatru, în spatele la "corps de logis" ale palatului. Prima piesă jucată
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
ca fiind Andria de Terence în 1476. Acesta a fost urmată de mai multe piese de teatru clasice inspirat de dramaturgi florentini, cum ar fi Giovan Battista Cini. Realizate pentru amuzamentul curții cultivate Medici, ele conțineau decoruri elaborate create de arhitectul curții Baldassarre Lănci.
Palazzo Pitti () [Corola-website/Science/322610_a_323939]
-
Palatul Cultural este un edificiu situat în municipiul Arad, ridicat între anii 1911-1913, după planurile arhitectului arădean Lajos Szantay. Prezintă o îmbinare de stiluri: neoclasic (fațada), corintic (coloanele care sprijină frontonul fațadei), stilul Renașterii italiene (aripile laterale), cel de inspirație gotică (elemente ale castelului huniazilor, prezente în partea dinspre parc a clădirii). În superba sală de
Palatul Cultural din Arad () [Corola-website/Science/322701_a_324030]
-
universitar Onisifor Ghibu, Ștefan Meteș, George Moroianu, Marius Peculea, doctor Alexandru Doroș, Vasile Goldiș, Ioan Suciu ș.a. Manifestarea dedicată dezvelirii crucii s-a încheiat cu preluarea monumentului de către primarul de atunci, doctor Romulus Coțoiu. Crucea a fost concepută după planurile arhitectului Silvestru Rafiroiu, ilustrând o troiță românească. Monumentul a fost executat de către frații Rossa. Este construit din granit și are următoarele dimensiuni: 3,6 metri înălțime, iar brațul lateral are 1,20 metri. Pe margini este învelită cu o împletitură reprezentând
Crucea Martirilor Unirii din Arad () [Corola-website/Science/322715_a_324044]
-
Podgoriei și aruncat în spatele bisericii de la Arad-Gai. Datorită lipsei de grijă crucea s-a degradat. În decembrie 1993 s-au alocat fonduri din bugetul de stat pentru recondiționarea și montarea monumentului "Crucea martirilor" în parcul Eminescu, situat în spatele Palatului Administrativ. Arhitectul arădean Miloș Cristea (1931-2003), care a restaurat monumentul declara într-un interviu:
Crucea Martirilor Unirii din Arad () [Corola-website/Science/322715_a_324044]
-
teatru, a fost baronul Banhidy Bela în anul 1862. Lipsa fondurilor oprește orice inițiativă, până când primarul Atzel Peter contractează un împrumut de 700.000 de florini. Adăugând la această sumă și donațiile arădenilor, s-a decis lansarea unei comenzi către arhitectul Antoniu Czigler. Datorită unor dispute legate de exteriorul teatrului, lucrările încep abia în anul 1869 sub directa supraveghere a arhitectului Skalnitzky. Vestea că însuși împăratul Franz Iosef urma să fie prezent la inaugurare a provocat o grăbire a lucrărilor la
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” () [Corola-website/Science/322735_a_324064]
-
împrumut de 700.000 de florini. Adăugând la această sumă și donațiile arădenilor, s-a decis lansarea unei comenzi către arhitectul Antoniu Czigler. Datorită unor dispute legate de exteriorul teatrului, lucrările încep abia în anul 1869 sub directa supraveghere a arhitectului Skalnitzky. Vestea că însuși împăratul Franz Iosef urma să fie prezent la inaugurare a provocat o grăbire a lucrărilor la teatru. Evenimentul a avut loc pe data de 21 septembrie 1874 când alături de elitele arădene și 1250 de spectatori, a
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” () [Corola-website/Science/322735_a_324064]
-
florini celor nevoiași. Un eveniment tragic s-a petrecut la 18 februarie 1883 când după o repetiție a piesei Henric al IV-lea, un incendiu a transformat în scrum sala teatrului. Autoritatiile s-au mobilizat și l-au angajat pe arhitectul Halmai Andor pentru elaborarea unui proiect pentru o nouă sală. Datorită unui efort susținut teatrul este redeschis pe data de 1 octombrie 1885, redevenind unul dintre principalele lăcașuri de cultură ale orașului. Pe fațada principală, deasupra celor trei porți așezate
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” () [Corola-website/Science/322735_a_324064]
-
a luat puterea și s-a întors în Franța. În 1709, soțul ei a murit la Paris. După decesul lui, Mărie Thérèse și-a îndreptat atenția către renovarea reședinței Conți, Hôtel de Conți (numit și Palatul Conți). A încredințat lucrarea arhitectului Robert de Cotte, prim arhitect al regelui. În 1713, fiica ei Mărie Anne s-a căsătorit cu Louis Henri, Duce de Bourbon, fiul fostei metrese a soțului ei, Prințesa de Condé (fosta Ducesa de Bourbon). În aceeași zi, la Versailles
Marie Thérèse de Bourbon () [Corola-website/Science/322767_a_324096]
-
a întors în Franța. În 1709, soțul ei a murit la Paris. După decesul lui, Mărie Thérèse și-a îndreptat atenția către renovarea reședinței Conți, Hôtel de Conți (numit și Palatul Conți). A încredințat lucrarea arhitectului Robert de Cotte, prim arhitect al regelui. În 1713, fiica ei Mărie Anne s-a căsătorit cu Louis Henri, Duce de Bourbon, fiul fostei metrese a soțului ei, Prințesa de Condé (fosta Ducesa de Bourbon). În aceeași zi, la Versailles, într-o dublă ceremonie, fiul
Marie Thérèse de Bourbon () [Corola-website/Science/322767_a_324096]
-
ce includea Poliția Secretă ("Gestapo"), Agenția de Securitate ("Sicherheitsdienst", sau SD), Poliția Criminală ("Kripo")) și, în 1942, președinte al Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol). Heydrich a fost unul din principalii actori ai eliminării adversarilor lui Hitler, precum și (mai târziu) arhitectul genocidului evreilor. A fost implicat în majoritatea intrigilor lui Hitler, fiind un valoros aliat politic, consilier și prieten al dictatorului. În septembrie 1941, Heydrich a fost numit protector interimar al Boemiei și Moraviei în locul lui Konstantin von Neurath. Hitler a
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
unul dintre locurile unde s-a format Armata Cehoslovacă Liberă), care comemorează vitejia trupelor. Monumentul memorial al Operațiunii Anthropoid a fost dezvelit la Praga în anul 2009, avându-i ca autori pe sculptorii David Moješčík și Michal Smeral și pe arhitecții M. Tumova și J. Gulbis. Există, de asemenea, un monument memorial la Arisaig, Scoția, dedicat membrilor cehoslovaci ai SOE care s-a antrenat în această zonă, cu o listă a celor uciși și a misiunilor la care au luat parte
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]