17,832 matches
-
de acord să subordoneze Arhiepiscopia daneză de Lund din Scania, către Arhiepiscopia germană de Hamburg-Bremen, ceea ce l-a determinat pe Arhiepiscopul Asser din Lund să-l sprijine pe Eric. Eric a făcut puține progrese în Danemarca și a participat la bătălia de la Scania din 1134. Regele Niels și Magnus au ajuns la Fotevik Bay în Scania, în iunie 1134, căutând să-l înfrunte decisiv pe Eric. În bătălia de la Fotevik din 4 iunie 1134, regele Niels și Magnus au fost luați
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
pe Eric. Eric a făcut puține progrese în Danemarca și a participat la bătălia de la Scania din 1134. Regele Niels și Magnus au ajuns la Fotevik Bay în Scania, în iunie 1134, căutând să-l înfrunte decisiv pe Eric. În bătălia de la Fotevik din 4 iunie 1134, regele Niels și Magnus au fost luați prin surprindere de un contingent de soldați călăreți germani. Niels a scăpat în timp ce Magnus a fost ucis. Niels a căutat refugiu la Sfântul Împărat Roman Lothar al
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
pentru Knut, Absalon, și Valdemar în care a planificat să scape de toți rivalii săi. Knut a fost ucis, dar Absalon și Valdemar scăpat., Valdemar revenind în Iutlanda. Svend a lansat o invazie unde a fost învins de Valdemar în Bătălia de la Grathe Heath. El a fost ucis în timp ce încerca să fugă de către un grup de țărani. Valdemar, care supraviețuise pretendenților săi rivali, a devenit singurul rege al Danemarcei. În 1158, Absalon a fost ales episcop de Roskilde, și Valdemar l-
Valdemar I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331272_a_332601]
-
V-lea al Danemarcei și verișorul său Valdemar I al Danemarcei. În 1157, cei trei au convenit să împartă Danemarca în trei. Svend a încercat să-și ucidă rivalii la un banchet dar ulterior a fost învins de către Valdemar în bătălia de la Grathe Heath și ucis. Svend a fost fiul nelegitim al lui Eric al II-lea al Danemarcei și a concubinei sale, Thunna. Svend a călătorit cu Eric al II-lea în Norvegia, la mijlocul anului 1130, când tatăl său s-
Svend al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331271_a_332600]
-
de la Roskilde din 9 august 1157, Svend a planificat asasinarea celor doi co-guvernatori, însă a reușit să-l ucidă doar pe Knut. Valdemar a scăpat prin Iutlanda și la 23 octombrie 1157, Svend și armata sa s-au confruntat în bătălia de la Grathe Heath. Armata lui Svend a fost învinsă iar acesta a fost ucis de către țărani, prinzându-l atunci când calul său a fost prins în mlaștină și el voia să fugă. În 1152, Svend s-a căsătorit cu Adela de
Svend al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331271_a_332600]
-
campanie persoanală împotriva Norvegiei, dar a fost învins de către Magnus I al Norvegiei. Când Hardeknud a murit în 1042, Magnus a revendicat tronul danez și l-a făcut pe Sverd, contele său la Jutland. Sverd a luptat pentru Magnus în bătălia de la Lyrskov Heath în 1043. Svend a câștigat o reputație mare la Lyrskov Heath și nobilii danezi l-au încoronat rege la Viborg, în Jutland. El a fost învins de către Magnus în mai multe randuri și a fost nevoit să
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
ordonat oamenilor săi să arunce bunurile capturate, gândindu-se că așa i-ar putea opri pe danezi. Svend a ordonat oamenilor săi să părăsească bunurile și să se ducă după Harald. Svend a fost aproape de a-și pierde viața în bătălia de la Nisa din largul coastei Halland, în 1062. În conformitate cu legendele, Harald și Svend trebuiau să se întâlnească într-o bătălie finală și decisivă la Elv, în primăvara anului 1062. Când Svend și armata daneză nu s-a prezentat, Harald a
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
oamenilor săi să părăsească bunurile și să se ducă după Harald. Svend a fost aproape de a-și pierde viața în bătălia de la Nisa din largul coastei Halland, în 1062. În conformitate cu legendele, Harald și Svend trebuiau să se întâlnească într-o bătălie finală și decisivă la Elv, în primăvara anului 1062. Când Svend și armata daneză nu s-a prezentat, Harald a trimis acasă o mare parte din armata sa, păstrând doar războinicii profesioniști în flotă. Când Svend a ajuns în cele
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
fost aliat cu Henric al III-lea, Împăratul Roman, împotriva lui Baldwin de Flandra, în 1049 și Svend l-a asistat pe cumnatul său în Războiul Civil din Liutizi, din 1057. După ce Harald Hardrada a fost învins și ucis în bătălia de la Stamford Bridge și William Cuceritorul a cucerit Anglia. Svend a îndreptat alianța cu Anglia, țară condusă odată de unchiul său, Knut cel Mare. El și-a unit forțele cu Edgar Ætheling, ultimul moștenitor rămas din casa roială anglo-saxonă și
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
a început să adune o armată pentru a-i învăța pe țărani care le este locul. Înainte ca regele să-și adune armata, nobilii Halland și Skåne și-au adunat propria armată și i-au învins pe țărani într-o bătălie sângeroasă la Dysjebro. Knut a ajuns cu armata sa și a început să-i învețe pe țărani o lecție și a fost necruțător atunci când episcopul Absalon la rugat să renunțe. Knut a comandat două invazii în Pomerania iar în 1185
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
în Zeelanda de Nord pentru următorii 13 ani. Contele Adolph a încercat să ridice opoziția împotriva lui Valdemar în sudul Danemarcei, astfel încât tânărul Duce a atacat noua cetate a lui Adolph la Rendsburg. Valdemar a învins armata lui Adolph în Bătălia de la Stellau în 1201 și l-a capturat pe Conte, acesta petrecându-și următorii trei ani în Turnul Søborg Turnul cu Arhiepiscopul. În scopul de a-și cumpăra libertatea, Contele a fost nevoit să cedeze toate pământurile sale din nord
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
A ordonat oamenilor săi să sape un canal între oraș și restul insulei, canalul având efectul de a usca apa potabilă care era furnizată în orașul Arkona, forțând orașul să se predea. Înainte de acest succes în Arkona, Eric a învins bătălia navală în 1135 în apropiere de coasta Danemarcei și slavii sub conducerea ducelui Ratibor I de Pomerania a devalizat orașul Roskilde iar un an mai târziu, după luptă de la Konungahela, (în prezent în Kungälv, Suedia) a devalizat și acest oraș
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
dintre inițiativele sale a fost instituirea marinei daneze permanente, fapt care a ajuns să joace un rol mai târziu. Pe 6 octomrbie 1467, Ioan a cucerit Suedia, în timpul unei campanii militare scurte și eficiente, învingându-l pe Sten Sture în bătălia de la Rotebro, după ce a subestimat poziția sa de a câștiga peste cea mai mare parte a nobilimii suedeze. Sten s-a predat regelui în Stockholm și s-a împăcat cu el. Ioan a fost încoronat ca rege al Suediei iar
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
este insula unde se crede că acolo se află mormântul lui Björn, un memebru fonador legendar. Teritoriul său original se afla în Uppland și în provinciile vecine. Porecla de "cel Victorios" provine de la o invazie de succes în sud, în Bătălia de la Fýrisvellir aproape de Uppsala. Mărimea regatului său este necunoscută. Este posibil ca regatul său să se fi prelungit pe coasta Mării Baltice, în sud spre Blekinge. Potrivit lui Adam de Bremen, el a controlat pentru scurt timp Danemarca după ce l-a învins
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul regelui danez Harald I al Danemarcei. Styrbjörn s-a întors în Suedia cu o armată, deși se presupune că Harald și trupele daneze s-au întors în țara lor. Eric a câștigat bătălia de la Fýrisvellir după ce l-a sacrificat pe Odin și a promis că dacă iese victorios, el însuși avea să își zică astfel timp de zece ani. Cunoștințele despre Olof se bazează în mare parte pe scrierile lui Snorri Sturluson și
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
în documente și este acceptat ca rege atât în Svealand (Suedia) cât și în Götaland (Gothia). Teritoriul său original se afla în Uppland și în provinciile vecine. Porecla de "cel Victorios" provine de la o invazie de succes în sud, în Bătălia de la Fýrisvellir aproape de Uppsala. Mărimea regatului său este necunoscută. Este posibil ca regatul său să se fi prelungit pe coasta Mării Baltice, în sud spre Blekinge. Potrivit lui Adam de Bremen, el a controlat pentru scurt timp Danemarca după ce l-a învins
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul regelui danez Harald I al Danemarcei. Styrbjörn s-a întors în Suedia cu o armată, deși se presupune că Harald și trupele daneze s-au întors în țara lor. Eric a câștigat bătălia de la Fýrisvellir după ce l-a sacrificat pe Odin și a promis că dacă iese victorios, el însuși avea să își zică astfel timp de zece ani. Adam de Bremen relatează că Eric s-a botezat în Danemarca însă a uitat
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
a Danemarcei, fiica regelui Eric al V-lea al Danemarcei. Birger avea doar zece ani atunci când tatăl sau a murit, iar Torgils Knutsson a devenit cel mai influent om din Suedia. În 1293, Torgils Knutsson a condus suedezii la o bătălie în vestul regiunii Karleia unde aceștia au ieșit victorioși. Când Torgils Knutsson s-a întors de la cunducerea cruciadei din Finlanda, a izbucnit un conflict între frați iar acesta l-a susținut pe regele Birger. Birger a atins vârsta majoratului atunci când
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
puternic în țară. După moartea lui Birger în 1266, Valdemar a intrat în conflict cu fratele său mai mic, Magnus Birgersson, Duce de Södermanland, care dorea tronul pentru el. Valdemar a fost detronat de fratele său mai mic, Magnus, după bătălia de la Hova din Tivede pe 14 iulie 1275. Magnus a fost susținut de fratele lui mai mic, Eric Birgersson, Duce de Smaland și de regele Eric al V-lea al Danemarcei, care i-a furnizat soldați danezi. Magnus a fost
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
a Danemarcei, fiica regelui Eric al V-lea al Danemarcei. Birger avea doar zece ani atunci când tatăl sau a murit, iar Torgils Knutsson a devenit cel mai influent om din Suedia. În 1293, Torgils Knutsson a condus suedezii la o bătălie în vestul regiunii Karleia unde aceștia au ieșit victorioși. Când Torgils Knutsson s-a întors de la cunducerea cruciadei din Finlanda, a izbucnit un conflict între frați iar acesta l-a susținut pe regele Birger. Birger a atins vârsta majoratului atunci când
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
această perioadă au avut loc modificări în finanțe, comerț, procedura judiciară, educație, a apărut guvernul biserică Carol al XI-lea a fost succedat de singurul său fiu, Carol al XII-lea, care a făcut uz de armata bine instruită în bătălii în întreaga Europă. Când regele Carol al XI-lea murea de cancer la stomac la 42 de ani, fiul său în vârstă de 14 ani nu era nepregătit pentru domnie. Luat din grija femeilor de la șase ani, băiatul învățase să
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
ocazie a carierei lui? Vreme de nouă ani, Carol a condus campanii epuizante împotriva unui inamic mai puțin important, lăsându-i timp lui Petru să-și facă o armată modernă și să creeze marina militară a Rusiei. Rezultatul a fost bătălia hotărâtoare de la Poltava din 28 iunie 1709, când armata suedezilor era înfrântă și mândrul lor rege silit să se refugieze umilit în teritoriile periferice ale Imperiului Otoman. După decesul fratelui ei, regele Carol al XII-lea, în 1718, fără moștenitori
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
campanie persoanală împotriva Norvegiei, dar a fost învins de către Magnus I al Norvegiei. Când Hardeknud a murit în 1042, Magnus a revendicat tronul danez și l-a făcut pe Sverd, contele său la Jutland. Sverd a luptat pentru Magnus în bătălia de la Lyrskov Heath în 1043. Svend a câștigat o reputație mare la Lyrskov Heath și nobilii danezi l-au încoronat rege la Viborg, în Jutland. El a fost învins de către Magnus în mai multe randuri și a fost nevoit să
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
pe deplin al magnaților. De asemenea, el a militat împotriva slavilor de vest, în alianță cu Polonia. În 1125, fiul lui Niels, Magnus a fost numit rege al Suediei. Eric a făcut puține progrese în Danemarca și a participat la bătălia de la Scania din 1134. Regele Niels și Magnus au ajuns la Fotevik Bay în Scania, în iunie 1134, căutând să-l înfrunte decisiv pe Eric. În bătălia de la Fotevik din 4 iunie 1134, regele Niels și Magnus au fost luați
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
al Suediei. Eric a făcut puține progrese în Danemarca și a participat la bătălia de la Scania din 1134. Regele Niels și Magnus au ajuns la Fotevik Bay în Scania, în iunie 1134, căutând să-l înfrunte decisiv pe Eric. În bătălia de la Fotevik din 4 iunie 1134, regele Niels și Magnus au fost luați prin surprindere de un contingent de soldați călăreți germani. Niels a scăpat în timp ce Magnus a fost ucis. Niels a căutat refugiu la Sfântul Împărat Roman Lothar al
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]