20,565 matches
-
John Bull este o locomotivă cu aburi de fabricație britanică, ce a funcționat în Statele Unite. A fost pusă în funcțiune pentru prima oară în ziua de 15 septembrie 1831, iar în 1981, când a fost repusă în funcțiune de Institutul Smithsonian a devenit cea mai veche locomotivă cu aburi funcțională
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
măsuri adresate întregii populații pentru a reduce consecințele hipertensiunii arteriale și a minimiza necesarul de tratamente medicamentoase antihipertensive. Înainte de începerea unui tratament medicamentos, se recomandă modificarea stilului de viață cu scopul de a scădea tensiunea arterială. În anul 2004, Societatea Britanică de Hipertensiune a propus următoarele modificări ale stilului de viață, în conformitate cu indicațiile specificate în anul 2002 în cadrul Programului Național American de Educație asupra Hipertensiunii pentru prevenirea primară a hipertensiunii: Modificarea eficientă a stilului de viață poate scădea tensiunea arterială în
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
și diferă la nivel de țară. Experții nu au căzut de acord asupra celui mai bun medicament. Colaborarea Cochrane, Organizația Mondială a Sănătății și recomandările din SUA susțin doze scăzute de diuretice bazate pe tiazidă drept tratament inițial preferat. Recomandările britanice pun accentul pe blocantele canalelor de calciu (CCB) pentru cei cu vârsta de peste 55 de ani sau cei de origine africană sau caraibiană. Aceste recomandări susțin administrarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (ACEI) drept tratament inițial preferat pentru persoanele
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
să reducă în mod semnificativ ratele totale de deces, dar scade riscul bolilor cardiace. Obiectivul recomandat pentru tensiunea arterială este de mai puțin de 140/90 mm Hg, diureticele pe bază de tiazidă fiind medicamentul preferat în SUA. În recomandările britanice revizuite, blocantele canalelor de calciu reprezintă tratamentul preferat cu obiective ale măsurătorilor clinice sub 150/90 mmHg, sau mai puțin de 145/85 mmHg la măsurătorile ambulatorii sau făcute la domiciliu. Hipertensiunea arterială rezistentă este hipertensiunea arterială care se menține
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
("Alfred Alexander William Ernest Albert"; 15 octombrie 1874 - 6 februarie 1899) a fost membru al familiei regale britanice. Prințul Alfred de Edinburgh s-a născut la 15 octombrie 1874 la Palatul Buckingham, Londra. Tatăl său a fost Prințul Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria și al Prințului Albert. Mama sa era Marea Ducesă Maria
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
de Edinburgh. Prințul Alfred locuia la Casa Clarence cu părinții și cu surorile sale; după accesiunea la tronul Ducatului a tatălui lor, întreaga familie s-a mutat la Schloss Rosenau în apropiere de Coburg. La 28 ianuarie 1895, la Curtea britanică s-a publicat următorul text: "Suntem informați că o căsătorie a fost aranjată între Alteța Sa Regală Prințul Alfred de Saxa-Coburg și Gotha, singurul fiu al Altețelor Lor Regale Ducele și Ducesa de Saxa-Coburg și Gotha și nepotul Majestății Sale și
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
(n. 30 martie 1939, Culcheth, Cheshire) este un scriitor, istoric, biograf și traducător britanic specializat în literatura franceză. Printre operele sale remarcabile se numără "Blaise Pascal: Mathematician, Physicist, and Thinker about God", precum și studiul aprofundat al romanului lui Honoré de Balzac "Illusions perdues" („Iluzii pierdute”). Și-a petrecut copilăria la Lymm, în comitatul Cheshire
Donald Adamson () [Corola-website/Science/320621_a_321950]
-
a fost surprins de evenimentele din România - ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către U.R.S.S., Dictatul de la Viena și apoi instaurarea regimului național-legionar în România. Aceste evenimente l-au determinat să rămână în Palestina, aflată pe atunci sub mandat britanic. În Palestina, dr. Ebner a colaborat la ziarele ebraice "Haaretz", "Hayom" și "Haboker", iar în mai 1948 a fost de față la Tel Aviv la proclamarea Statului Israel. În vara anului 1951, la 79 ani, a luat cuvântul la Congresul
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
comparativ cu a multor altor națiuni, Australia a fost implicată activ în numeroase conflicte și războaie iar acestea precum și serviciul militar au avut o influență semnificativă pe mai multe planuri asupra societății australiene și a identității naționale. Ca și colonie britanică, Australia a participat la războaiele mai mici ale Marii Britanii din secolul al XIX-lea, în vreme ce mai târziu, a fost parte beligerantă ca națiune independentă în Primul Război Mondial și în Al Doilea Război Mondial precum și în războaiele din Coreea, Malaezia
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în războaie străine, din alte părți. De-a lungul acestor conflicte, soldații australieni au fost remarcați, poate paradoxal, pentru abilitățile de luptatori și calitățile umanitare. Din 1788 până în 1870, apărarea coloniilor australiene a căzut în sarcina trupelor regulate ale Armatei Britanice. Inițial, soldații Marinei Regale asigurau protecția așezărilor timpurii din Sydney Cove și Insula Norfolk dar au fost eliberați de această îndatorire în 1790 odată cu înlocuirea de către o unitate formată din soldați recrutați special cu scopul îndeplinirii serviciilor coloniale, "New South
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
La originea neajunsurilor a stat Rebeliunea Romului, o lovitură de stat încercată în anul 1808 de către ofițeri ai acestei unități. În consecință, în ianuarie 1810, Regimentul 73 Infanterie (Perthshire) a sosit în Australia. Până în 1870, 25 de regimente de infanterie britanice au servit în Australia având un număr redus de unități de artilerie și geniști. Deși principalul rol al Armatei Britanice a fost protecția coloniilor împotriva atacurilor externe, nicio amenințare reală nu s-a materializat. În schimb a fost utilizată în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
În consecință, în ianuarie 1810, Regimentul 73 Infanterie (Perthshire) a sosit în Australia. Până în 1870, 25 de regimente de infanterie britanice au servit în Australia având un număr redus de unități de artilerie și geniști. Deși principalul rol al Armatei Britanice a fost protecția coloniilor împotriva atacurilor externe, nicio amenințare reală nu s-a materializat. În schimb a fost utilizată în misiuni polițienești, paza deținuților din penitenciare, misiuni de capturare a evadaților care aveau abilitățile de a supraviețui condițiilor australiene, reprimarea
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
polițienești, paza deținuților din penitenciare, misiuni de capturare a evadaților care aveau abilitățile de a supraviețui condițiilor australiene, reprimarea revoltelor și rebeliunilor - precum Rebeliunea Bathurst din 1830 - și suprimarea rezistenței aborigene la extinderea așezărilor europene. O implicare notabilă a soldaților britanici este cea din bătălia de la Baricada Eureka, din 1954, singura rebeliune armată din istoria Australiei. În această rebeliune au fost implicați căutatorii de aur de la Filonul Eureka din Ballarat, Victoria iar violenta confruntare s-a soldat cu moartea a 28
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Baricada Eureka, din 1954, singura rebeliune armată din istoria Australiei. În această rebeliune au fost implicați căutatorii de aur de la Filonul Eureka din Ballarat, Victoria iar violenta confruntare s-a soldat cu moartea a 28 de persoane, 6 fiind soldați britanici. Membri ai regimentelor britanice din Australia au mai activat de asemenea în India, Afganistan, Noua Zeelandă și Sudan. În perioada colonizării timpurii, defensiva navală a Australiei a fost oferită de vase ale Marinei Regale detașate din Flota Indiilor de Est, cu
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
singura rebeliune armată din istoria Australiei. În această rebeliune au fost implicați căutatorii de aur de la Filonul Eureka din Ballarat, Victoria iar violenta confruntare s-a soldat cu moartea a 28 de persoane, 6 fiind soldați britanici. Membri ai regimentelor britanice din Australia au mai activat de asemenea în India, Afganistan, Noua Zeelandă și Sudan. În perioada colonizării timpurii, defensiva navală a Australiei a fost oferită de vase ale Marinei Regale detașate din Flota Indiilor de Est, cu baza la Sydney. În
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
principala forță navală din Australia până în 1913, când Flota Australiană a tranferat responsabilitățile sale Marinei Regale Australiene; depozitele Marinei Regale, șantierele navale și restul structurilor, facilităților și utilităților au fost donate poporului australian. Reacțiile indigenilor la apariția bruscă a coloniștilor britanici în Australia au fost variate, dar au devenit ostile în mod inevitabil atunci când prezența coloniștilor a condus către o competiție asupra resurselor și la ocuparea teritoriilor aborigenilor. Bolile europene au decimat populațiile native iar ocuparea sau distrugerea pământurilor și a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Nici britanicii și nici populațiile aborigene nu au abordat conflictul într-un sens organizat iar ciocnirile s-au produs între grupuri de coloniști și triburi individuale mai degrabă decât un război sistematic. Cu timpul, luptele de frontieră au implicat soldați britanici și, mai târziu, unități ale poliției călare. Nu toate triburile au opus rezistență la încălcarea oamenilor albi a teritoriilor lor, mulți aborigeni servind în trupele poliției călare și fiind activi în atacurile desfășurate împotriva altor triburi. Luptele dintre aborigeni și
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din 1838, șapte europeni au fost spânzurați pentru implicarea lor în asasinate. În Tasmania, așa-numitul Război Negru s-a purtat între 1826 și 1832 și a vizat transformarea teritoriilor nativilor în peninsule izolate. Început printr-un eșec al trupelor britanice, războiul a rezultat în final în pierderi considerabile în rândurile populației native. Totuși, poate părea inexactă și exagerată o reprezentare unilaterală a conflictului ca o distrugere a aborigenilor de către europeni. Deși mai mulți aborigei au pierit in decursul luptelor decât
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
noapte prin surprindere și poziționarea trupelor spre a forța nativii către faleze și stânci abrupte sau în râuri de unde puteau fi atacați de pe ambele maluri. Conflictul a durat peste 150 de ani iar frontul de luptă a urmat modelul colonizării britanice din Australia. Începută cu sosirea și stabilirea primilor europeni în mai 1788 în Noul Wales de Sud, a continuat în Sydney și împrejurimi până în anii 1820. Pe măsură ce frontiera se muta spre vest, la fel se mutau si conflictele împingând linia
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
dreptul la guvernământul responsabil între 1855 și 1890 și, în vreme ce Biroul Colonial din Londra păstra controlul asupra unor domenii, s-a cerut guvernatorului fiecărei colonii să crească efectivele și autoritatea propriilor miliții. În acest scop au fost investiți de către Coroana Britanică cu autoritatea de a organiza și dezvolta forțele navale și militare. Inițial acestea erau trupe auxiliare aflate în sprijinul trupelor regulate britanice dar cand suportul militar pentru colonii a luat sfârșit în 1870, coloniile și-au asumat propriile responsabilități defensive
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
guvernatorului fiecărei colonii să crească efectivele și autoritatea propriilor miliții. În acest scop au fost investiți de către Coroana Britanică cu autoritatea de a organiza și dezvolta forțele navale și militare. Inițial acestea erau trupe auxiliare aflate în sprijinul trupelor regulate britanice dar cand suportul militar pentru colonii a luat sfârșit în 1870, coloniile și-au asumat propriile responsabilități defensive. Trupele coloniale militare includeau armate formate din voluntari fără plată, soldați cetățeni plătiți și o mică parte cu tentă de armată profesionistă
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mici și dezechilibrate pentru a fi considerate o armată în sens modern. În 1885, trupele numărau 21.000 de oameni. Deși aceștia nu puteau fi obligați să servească peste mări, mulți voluntari australieni au fost remarcați în conflictele din Imperiul Britanic în decursul secolului al XIX-lea, din colonii strângându-se contingente pentru a servi în Sudan, Africa de Sud și China.. În ciuda reputației de inferioritate a coloniilor, multe din unitățile adunate de la nivel local erau bine organizate, disciplinate, profesioniste și bine antrenate
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
La 15 mai, au îndeplinit o ultimă misiune pentru a îngropa soldații uciși în luptele din martie. Artileria a fost dispusă la Handoub și a efectuat instrucții militare timp de o lună apoi a revenit în tabăra de la Suakin. Guvernul britanic a decis că această campanie din Sudan nu merită efortul pe care îl presupunea și a decis să lase doar o garnizoană la Suakin. Contingentul Noului Wales de Sud a navigat către casă plecând la 17 mai și sosind în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
au invadat zonele din Africa de Sud locuite deja de de burii afrikaanderi iar competiția pentru teritorii și resurse a rezultat într-o confruntare militară care a condus la cel de-al Doilea Război Bur în 1899. Pentru a preîntâmpina desfășurarea trupelor britanice, republicile africane ale Statului Liber Orange () și Transvaalului - Republica Sud Africană () aflate sub președinția lui Paul Kruger a declarat război la 11 octombrie 1899, intrând adânc în teritoriile britanice Natal și Cape Colony (). După izbucnirea războiului au fost întocmite planuri
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
al Doilea Război Bur în 1899. Pentru a preîntâmpina desfășurarea trupelor britanice, republicile africane ale Statului Liber Orange () și Transvaalului - Republica Sud Africană () aflate sub președinția lui Paul Kruger a declarat război la 11 octombrie 1899, intrând adânc în teritoriile britanice Natal și Cape Colony (). După izbucnirea războiului au fost întocmite planuri pentru expedierea unei forțe combinate australiene care, ulterior, au fost respinse de Ministerul Britanic de Război; fiecare din cele șase guverne coloniale australiene a trimis contingente separate pentru a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]