16,753 matches
-
continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții ne învăluie cu bezna nărăviților de ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
noi, legionarii. Nu există aspirație mai înaltă, nu există treaptă mai înaltă de împliniri și desăvârșire decât calea care duce la Dumnezeu, raiul mândriei omenești aici pe pământ și raiul veșniciei, dincolo de mormânt. De aceea, legionarii vor lupta împotriva tăgăduitorilor Creatorului nostru, Dumnezeu. Dumnezeu este PERFECȚIUNE, FINALITATE, VEȘNICIE. Cei satanizați, comuniștii, care înseamnă monstruozitate, coalizați cu satanicii politicieni afundați în mocirla grelelor păcate de ieri, retrograzi în raport cu evoluția noii rânduieli umane și libertății pentru care de veacuri luptă societatea, coalizați și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
timp, având ca termen final reuniunea tuturor popoarelor în Dumnezeu. La picioarele tronului Dumnezeiesc fiecare națiune se va prezenta cu rodul ce l-a adunat în viața ei pământească. Istoria universală e dominată de un singur impuls: întoarcerea ei la Creatorul omului și al popoarelor. Lumea actuală constituie un provizorat. Ea a fost creată de Dumnezeu cu un scop limitat și precis: să verifice condiția de luptător a omului, să-i supună la probă elanurile lui creatoare” (Horia Sima). Ei au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
și autoritari obiectivi. Stilul autoritar subiectiv combină controlul puternic cu nivelul redus al afectivității. Părinții care aparțin acestui stil sunt foarte puțin deschiși informațiilor sau influențelor venite dinspre copii. Rolul parental este văzut ca fiind cel al șefului casei, al creatorului de reguli, care disciplinează și planifică. Deși pot simți afecțiune pentru copii lor, ea este rar exprimată verbal sau comportamental. Rareori apare dialogul sau negocierea, afirmațiile de tipul ,,Fac acest lucru pentru binele tău. Pe mine mă doare mai mult
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
to write it, to live the creative act that ultimately results în a poem at once the same and yet different from its source. If we do agree with this, the adage Traduttore traditore will need to be reworked Traduttore creatore would seem more appropriate.756 III. LUCIAN BLAGA DANS LA CULTURE EUROPÉENNE À écrire des vers même leș plus neufs je ne fais qu'œuvre d'interprète. Et c'est bien ainsi : Car țel est l'unique fondement sur quoi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
écrire, c'est vivre l'acte créateur qui a comme résultat un poème qui est, à la fois, le même et différent du poème source. Și nous admettons cela, l'adage Traduttore traditore devra être retravaillé je crois que Traduttore creatore est beaucoup plus adéquat. " Notre traduction. 757 Lucian Blaga, Stihuitorul (Le poète), traduction de Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant de la terre et des étoiles, hors-série de la revue Sud, articles de G. Astalos, E. B.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
care urmărește permanenta îmbunătățire a performanțelor prin autodepășire și dezvăluirea lipsurilor din proprie inițiativă. „Adevăratul antrenor managerial (coach) este cel care își pune probleme de genul lui Socrate: Ce trebuie să deranjeze pe cel care-l ajută, Ce este un creator de actori sau subiecte”<footnote Ibidem, pp. 24-25. footnote>. Rolul „șefului” în noua direcție de resurse umane se modifică esențial, căci „el nu mai este un «expert funcțional» ci un «deblocher», cu alte cuvinte facilitează schimbarea prin depășirea obstacolelor din
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în primul rând, un profesionist care pune probleme, caută schimbarea, creează actorii sociali ai acțiunii. „Adevăratul antrenor managerial este cel care își pune probleme de genul lui Socrate: Ce trebuie să deranjeze pe cel care-l ajută, Ce este un creator de actori sau de subiecte”<footnote Cruellas, Philippe, op. cit., p. 24. footnote>. Marea varietate a problemelor ridicate de managementul bazat pe cunoașterea și luarea în considerare a atitudinilor impune ca echipa de coaching să se alcătuiască în raport direct cu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
cerințele administrației publice, dar aceasta are o foarte redusă informare asupra publicului. În acest caz, administrația publică poate lua decizii greșite, care nu se pot aplica și pot genera conflicte. Zona necunoscută (4) pune în evidență un caz extrem de diferit, creator al unor conflicte ce se pot acutiza pe măsură ce se desfășoară<footnote A se vedea și Nica, Elvira, op cit., pp. 214-216. footnote>. Am putea spune că relațiile publice (și cu publicul) capătă, în cazul administrației publice, caracterul unui „dialog social
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
apar numai în faza de realizare a acesteia, când personalul existent s ar putea afla la un nivel necorespunzător. Omul, însă, nu este o „resursă” (a se vedea capitolul 1), ceea ce ar implica „utilizarea” sa cât mai eficientă. Omul este creatorul resurselor organizaționale, cel care transformă „sursele” în „resurse”. Prin resurse înțelegem un mod de valorizare și valorificare a unor surse. Astfel, surse existente de mii de ani devin resurse doar când oamenii au acordat atenție unei surse (maree, vânturi, energia
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ALBATROS, publicație apărută la Buzău, trimestrial, între octombrie 1991 și ianuarie 1993. Reluând, după șase decenii, revista „Lectura școlarului” (1931-1932), o inițiativă a Bibliotecii pentru copii a Buzăului, A. își propune să-i familiarizeze pe micii cititori și „creatori” cu literatura. Rubrici: „Cărți noi”, „Atelier”, „Prietenii bibliotecii”, „Și ei au fost copii”, „Remember”, „Cronica cenaclului”. Sunt prezente în paginile „foii” buzoiene, pe lângă copii și profesori - cu versurile, prozele, însemnările lor - și nume consacrate precum Passionaria Stoicescu, Marin Sorescu (cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285217_a_286546]
-
alt motiv decât accentul pus pe "stilul" și organizarea expozitivă pentru a considera că, dintre toți oamenii de știință englezi, singur Thomas Huxley este vrednic să fie citit. Potrivit acestui criteriu, cu foarte puține excepții, popularizatorii vor fi preferați marilor creatori de sisteme: Huxley va fi și trebuie să fie preferat lui Darwin, iar Bergson, lui Kant. Credem că folosirea cea mai potrivită a termenului "literatură" este în sensul limitat la arta literaturii, adică la literatura de imaginație. Există unele inconveniente
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
pictura lui Moreau poate fi "citită" și prin raport cu romanul lui Flaubert, Salammbô (1862) sau cu Tentația sfântului Anton (1874) inculcând ideea unei predări de ștafetă. "De fapt, câțiva au văzut în el pe succesorul direct al lui Flaubert, creatorul nu numai al lui Sallambô, dar și al Tentației sfântului Anton. Abundența de detalii vizionare a acestei ultime opere apare în mod particular apropiată, în spirit, tablourilor lui Moreau"54. Cealaltă trăsătură dominantă a decadentismului pe care o relevă pictura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bine documentat 114, articolele lui Bachelin nu rămân fără ecou; a nu se uita că acesta era în același timp și bibliotecarul casei regale. Ioana Vlasiu semnalează inițiativele lui Alexandru Tzigara- Samurcaș, istoric de artă format la Berlin și München, creatorul Muzeului de Artă Națională, care-i adresează un raport lui Spiru Haret, pe atunci ministrul Instrucției publice, cu privire la o reorientare a învățământului spre o cultură a vizualului, dar și contribuția esențială a unor pictori precum Ștefan Popescu și Apcar Baltazar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aducă un element nou, care să fixeze un propriu, "un caracter" stilului național așa cum s-a întâmplat cu stilul gotic, roman, bizantin, ultimul caracterizat prin hieratismul și stilizarea din fresce. Acest stil românesc, precizează Baltazar, nu există. El își așteaptă creatorul, iar cu o frază care își va purta ecoul până la Cioran, criticul fixează un semn începutului: "La noi se începe: totul e de făcut"163. Arta populară trebuie folosită doar ca "fond de inspirație", noul stil ar rezulta dintr-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care o îmbracă"222, obiectivul criticului fiind reglat de acreditarea acestor compoziții ca "artă națională". Sincretismul simbolist al lui Ștefan Popescu se acomodează cu universul basmului așa cum apare la Frații Grimm sau la Hans Christian Andersen; asemeni unui modern creator de modă, artistul își poate alege cum să-și îmbrace personajele. Se poate decela aici și influența stilului picturilor murale bizantine, spre exemplu, coroanele și veșmintele fetelor de împărat se pot întâlni în recuzita picturilor aflate pe pereții mânăstirilor, înfățișându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
universale. În partea de jos a desenului, un decupaj idilic, o pădure și un cuplu de îndrăgostiți care se sărută, reprezentând existența mundană, contrapunctează ca și în poemul invocat dimensiunea cosmică, empireul canonului occidental unde sunt recuperate figurile exemplare ale creatorilor "daimonici". Anecdotica convențională a unui erotism stilizat contrastează cu investirea maximă a gestului creator în profilurile de medalie suspendate deasupra conjuncturalului uman. În opinia lui Petre Popescu-Gogan care realizează o trecere în revistă a reprezentărilor având ca subiect personalitatea sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrativă pentru sensibilitatea decadentă. Artistul devine estetul retras în sfera propriilor sale fantezii, așa cum pictorul se refugiază tot mai mult în pictura sa. Acest rapel la interioritate este pus în scenă prin intermediul portretelor sau autoportretelor, și pune în valoare singularismul creatorului de geniu, topos romantic ale cărui metamorfoze simboliste le analizează Annette Dorgerloh într-un articol care se referă numai la spațiul de cultură germană. "Ideea artistului confruntându-se cu lumea a culminat în vechiul topos al "singurătății artistului", prima oară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
același Muzicant Craemer ce stă să cadă, de pe fondul de gobelin, afară din ramă"297. Robert Cremer (1889-1928) nu are notorietatea unui Chopin sau Beethoven, însă pictorul a profitat de această figură pentru a realiza un portret al artistului, al creatorului prin excelență. Cremer este pictat așezat cu pălăria într-o mână și mâna cealaltă eliberată într-un gest nu lipsit de grație, o postură în care dezinvoltura nu e spontană, ci căutată. Fundalul, nu întâmplător, este dat de un panou
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al operei sale. Alexis Macedonski realizează un reușit contrast între figura statică a compozitorului și cea dinamică a frescei, cu toate că fresca este cea artificială, iar compozitorul în carne și oase. Paradoxal, arta preia elementul de dinamism, în același timp, litificându-și creatorul în cadrul ei. Fresca apare atunci ca îndeplinind rolul unei puneri în abis a artei acestuia și a creației pentru care creatorul reprezintă un intercesor. Și sculptorul Horia Boambă realizează un portret al pictorului Alexandru Romano (1887-1916) mort prematur la vârsta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este cea artificială, iar compozitorul în carne și oase. Paradoxal, arta preia elementul de dinamism, în același timp, litificându-și creatorul în cadrul ei. Fresca apare atunci ca îndeplinind rolul unei puneri în abis a artei acestuia și a creației pentru care creatorul reprezintă un intercesor. Și sculptorul Horia Boambă realizează un portret al pictorului Alexandru Romano (1887-1916) mort prematur la vârsta de 29 de ani, portret expus la expoziția Tinerimii artistice din 1914. Trăsăturile artistului sunt puternic reliefate, fruntea surplombează o privire
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în himere. Creaturile ofidiene se înfășoară în jurul său, însă fără o clară intenție de a-l distruge. Într-o lectură simbolică, ele sunt chiar creația artistului, între ele și acestea stabilindu-se, mai degrabă, o legătură de rudenie, ca între creator și creația sa. Este totuși acesta o pradă a lor, își devorează, sufocă ele creatorul? Reușește el să le materializeze suficient sau rămân la stadiul amniotic al unor făpturi fluide, evanescente? Paciurea reda condiția artistului captiv al propriilor fantasme creatoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l distruge. Într-o lectură simbolică, ele sunt chiar creația artistului, între ele și acestea stabilindu-se, mai degrabă, o legătură de rudenie, ca între creator și creația sa. Este totuși acesta o pradă a lor, își devorează, sufocă ele creatorul? Reușește el să le materializeze suficient sau rămân la stadiul amniotic al unor făpturi fluide, evanescente? Paciurea reda condiția artistului captiv al propriilor fantasme creatoare, asaltat de propriile sale idei-ficțiuni-vise (chimere), sau poate se reprezenta pe sine în mijlocul propriilor sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]