21,524 matches
-
niște cămăși cu "pui lați", domnești, cu bumbac negru, ca la intelectualii de vază. Aveau bundițe de postav cu aceleași motive aplicate, în ton cu cămașa. Ițarii țesuți în patru ițe, în ozoare, albi cum e borangicul. Erau mereu îngrijiți, curați și cu câte o carte subsuoară. Au profesat o viață la Școala elementară din centrul Costișei, domnul Aurel a fost mulți ani director de școală, apoi căsătorindu-se cu colega și prietena sa, Viorica Pascaru, a funcționat și la școala
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe care-l prindeau c-un juvăț de picior. Măcelarul îl înjunghia la gât c-un cuțitoi, ca o sabie. Mama venea cu un lighean și strângea sângele proaspăt, să aibă pentru chiște. Apoi urma pârlitul. Câteva brațuri de paie curate de grâu acopereau tot porcul (care era cam de vreo 200 kg) și tata le dădea foc cu o brichetă. Cu furca de fân, cei doi străjeri împrăștiau paiele aprinse peste tot corpul porcului, cu grijă, să nu se ardă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se dădeau deoparte și curățau bine toate mațele (cu multă apă, cu ceapă, tărâțe și făină de păpușoi). Le întorceau pe dos și iar le mai spălau, ca nu cumva să mai persiste mirosul de bălegar. Când credeau că sunt curate, le lăsau într-un lighean și-ntr-o covată cu ceapă măruntă și tărâțe. Rămâneau așa până se foloseau la prepararea chiștelor și tobelor. Scoteau apoi slăninile, suncile, mușchiuleții și le așezau într-o covată mare (de la bunicul, de vreo
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
spre Duminică. La miezul nopții, preotul Arcadie Repta din Costișa, înalță o lumânare aprinsă chemând sătenii să ia lumină. Urma corul care cânta "Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și noi pe pământ, ne învrednicește cu inima curată să Te slăvim". Apoi se citea Evanghelia, după care venea vestirea cea plină de bucurie și lumină: "Hristos a înviat din morți, cu moarte pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le" cu care începea, propriu-zis, Slujba Învierii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noroc în toate. La Sfintele Paști. La Costișa a rămas pe mai departe tradiția, ca după venirea de la Înviere cu lumânarea mare aprinsă (care se păstrează peste an), toți din familie să se spele cu apă neîncepută dintr-un vas curat, în care s-a pus un ou roșu și un ban (monedă). Aceasta, pentru a fi roșu la față și sănătos ca oul și puternic ca banul. Mezinul casei ia oul și banul. Tot la Paști, tinerii și copiii merg
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Și tu să nu te temi de nimică! Măi, fato, a venit nouă spărieți Și te-o spăriet Și-o venit nouă bucurați Și te-o bucurat Spaima și frica de la tine o alungat Și pe tine te-o lăsat curată, luminată Ca de la Dumnezeu și Maica Domnului lăsată! Descântecul de la mine Și leacul de la Dumnezeu și Maica Domnului!". Spre mirarea noastră, lipitorile s-au desprins încet de pe picior și-au alunecat pe piatră. Oltea le-a luat cu o nuia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ieșit Și s-a dus în munții înalți, În văi adânci, Unde cocor nu cântă, Câine nu latră, Pisică nu miaună, Fată mare cosiță nu împletește Că acolo va aștepta Cu mese întinse, Cu făclii aprinde Și lasă pe Răduța curată, luminată, Ca argintul de curată, Ca Maica Precista din cer Ce pe ea, a lăsat-o!". M-a stropit mereu cu agheasmă, a făcut câteva cruci în cele patru părți ale camerei și mi-a tras două pălmuțe peste obraz
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în munții înalți, În văi adânci, Unde cocor nu cântă, Câine nu latră, Pisică nu miaună, Fată mare cosiță nu împletește Că acolo va aștepta Cu mese întinse, Cu făclii aprinde Și lasă pe Răduța curată, luminată, Ca argintul de curată, Ca Maica Precista din cer Ce pe ea, a lăsat-o!". M-a stropit mereu cu agheasmă, a făcut câteva cruci în cele patru părți ale camerei și mi-a tras două pălmuțe peste obraz. Eu m-am trezit ca
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
al credinței în Hristos, un semn pascal. Încet, încet, timpul cu toate povestirile s-a scurs și ouăle arătau într-adevăr ca un miracol. Care mai de care, mai frumoase! Catrinoasa le-a luat pe rând în câte o cârpă curată și moale și le-a dat cu slănină, de câteva ori. Ce mai străluceau! Am așteptat puțin să se usuce și apoi, cu atenție le-am așezat amândouă în coșul meu. Văzându-le așa de frumoase, nu m-am sfiit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
seară, în tindă, într-un obroc mare se așezau toate rufele murdare. El se punea apoi pe o scândură lată, deasupra unui ciubăr de lemn, foarte încăpător. Peste rufe se turna uncrop de leșie multă, se acoperea cu un țol curat obrocul și se lăsa până a doua zi dimineață. Era un miros plăcut, de prospețime în întreaga casă. Dimineața, se scoteau rufele din obroc, se puneau în ciubăr, se opăreau cu uncrop și se frecau pe maglă, de două sau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale! Oale! Gospodinele ieșeau în uliță și nu-și dădeau rândul în sortarea oalelor de la "negustorul" ambulant. Î n schimb, dădeau cratițele vechi, sparte și ruginite. Făceau astfel curat în gospodăria lor. Aceste personaje au rămas doar în amintirea satelor noastre. Pământ natal Pornind de la ideea afirmată de cronicarul Grigore Ureche, că: "Toată albina își apără căscioara cu acele și cu veninul său", cred că fiecare dintre noi, trebuie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
templele budiste. Într-un sanctuar se află numai o oglindă care te surprinde, inițial; o oglindă foarte simplă...La fel de simplă ca existența însăși. Prezența acestei oglinzi este ușor de explicat: „ea simbolizează sufletul omenesc care, atunci când este perfect liniștit și curat, reflectă adevărata imagine a Dumnezeirii. Dacă cineva se înclină într-un templu șintoist, vede imaginea sa proprie reflectată pe suprafața lucitoare a acestei oglinzi și actul închinării este echivalent vechii scrieri de pe frontispiciul templului de la Delfi: „Cunoaște-te pe tine
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de nea să te mângâie tandru cu mătasea lor răcoroasă. Contrastele de fierbinte și rece, creează o senzație greu de descris. În jurul băii, vântul se strecoară, neauzit ca un „samurai”, printre brazi, îmbătându-ne cu mireasma cetinei și a aerului curat de munte. „Hanul” semăna cu un labirint; drumul spre „onsene” este o adevărată aventură pentru mine. Parcă aș fi un „Tezeu” căruia îi lipsește călăuzitorul „fir al Ariadnei”. Fără Dimi nu m-aș putea descurca, el mă conduce la onsene
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și a efectului”. Această „lege” explică faptul că, fiecare dintre noi răspundem pentru propriul nostru destin. Noi creăm destinul și tot noi putem să-l schimbăm. Floarea de lotus crește și înflorește într-un iaz cu noroi și totuși rămâne curată și liberă de orice pângărire”... I-am mulțumit înțeleptei doamne ale cărei spuse m au pus pe gânduri... Hotelul Kamogawa este o operă de artă „răsărită” pe țărmul Oceanului Pacific unde, de atâtea ori, am admirat răsăritul soarelui și surferii ce
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mult n-am mai văzut. Pare un peisaj de basm, parcă-i un castel de gheață, castelul în care locuiește Crăiasa Zăpezii. Pe măsură ce ne apropiem de munte, norii devin închiși la culoare. Se apropie ploaia, norii devin plumburii, aerul este curat și rece. Miroase deja a munte. Yugawara-Hakone se numește localitatea de destinație și este una dintre cele mai populare și vizitate zone din Japonia, căutată fiind pentru peisajul deosebit de frumos, lacul „Ashi”, dar și pentru panorama oferită spre Muntele Fuji
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fiica și nepoțelul... Noaptea s-a așternut, soarele a trecut în asfințit pentru ca mâine să răsară din nou, aducându-ne lumină, căldură și speranță în suflet. Sunt împăcată cu tot ceea ce las în urma mea și pășesc în viitor cu gândul curat și plin de Speranță și Lumină. Reflecții Suntem fire de praf fără importanță ?! Universul este ospitalier sau ostil?! Eu cred că există o forță sălbatică și primitivă ce sălășluiește în noi, și care își cere dreptul la viață. Aceasta este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și Shikoku, aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, o face pe autoare să trăiască intens momente inedite în acest areal. Autoarea este extrem de rafinată în descriere, făcând ca textul să fie concis în descriere și îmbibat de estetism. Textul scris curat, încărcat de informații, e rupt totuși din cel mai curat spirit globmodernist. Prin această carte, Floarea Cărbune ne convinge că este un prozator admirabil, ce știe să ridice talentul la limita cea mai de sus a cunoașterii și rafinamentului. Fiindcă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pe autoare să trăiască intens momente inedite în acest areal. Autoarea este extrem de rafinată în descriere, făcând ca textul să fie concis în descriere și îmbibat de estetism. Textul scris curat, încărcat de informații, e rupt totuși din cel mai curat spirit globmodernist. Prin această carte, Floarea Cărbune ne convinge că este un prozator admirabil, ce știe să ridice talentul la limita cea mai de sus a cunoașterii și rafinamentului. Fiindcă așa cum spunea Sebastien Roch Nicolas Chamfort, prin prin 1779,: „ Convingerea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
se Îndreptă spre bătrânul ministerial și-l bătu cu prietenie pe umăr: — Hildebrand, tu n-ai urmă de răutate În tine. Ești ca vinul vechi pe care-l fac oamenii mei din strugurii de pe coastele Însorite din Kaiserstuhl, limpede și curat. Nu te teme, vița noastră nu va pieri! Vom mai domni multă vreme și urmașii noștri nu ne vor uita. Apoi se Întoarse spre fereastră și privi lung spre colina pe care o pomenise adineauri și care semăna Într-adevăr
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trecea Înainte ca o fantomă, fără să audă, fără să răspundă, fără să se oprească. Îl lăsau În pace. Nimeni nu se mira de nimic. Ajunse după un timp, nu putea să-l măsoare, la Istrul cel mare. Apa era curată, nu se vedeau urme de sânge În ea. „Ce fericire să vezi apă. Apă curată, și nu sânge...“ fu primul lui gând Închegat și prima scânteiere de bucurie. Rămase așezat pe malul verde, privind țintă undele argintii. „Să mă duc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îl lăsau În pace. Nimeni nu se mira de nimic. Ajunse după un timp, nu putea să-l măsoare, la Istrul cel mare. Apa era curată, nu se vedeau urme de sânge În ea. „Ce fericire să vezi apă. Apă curată, și nu sânge...“ fu primul lui gând Închegat și prima scânteiere de bucurie. Rămase așezat pe malul verde, privind țintă undele argintii. „Să mă duc la Bizanț, la marea cea albastră...“ Își spuse. Dar Își dădu seama că nu se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai departe Împreună cu ucigașii. „Dacă e așa cum cred eu, nu mă vor ucide decât la locul crimei, odată cu cel pe care-l pândesc. Totul va trebui să arate ca și cum el m-a rănit pe mine și eu pe el... Treabă curată, cel mai iscusit ochi n-ar băga În seamă Înșelătoria. Îmi mai rămâne puțină vreme. Să ajungem acolo și voi vedea ce-i de făcut. Maica Domnului mă va călăuzi. Poate că așa cum am Împiedicat o fărădelege o voi putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nimeni nu-și mai aducea aminte când se aciuase acolo și un pustnic. Bătrânii po vesteau că asta se Întâmplase În vara când molima cea nouă secerase multe vieți. Pe neașteptate, aripa morții se Întinsese peste ținutul muntos cu aer curat și ape limpezi, unde oamenii mureau de bătrânețe, dacă nu-i ucideau tâlharii sau dacă nu cădeau În nesfârșitele Încăierări dintre stăpânii lor. Din când În când, se mai prăvălea câte un brad și sfărâma un sătean. Sau câte unul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a ostoit puțin durerea, s-a arătat foarte neliniștit, fiindcă nu putuse ajunge la o Întâlnire, astfel că a voit să se scoale și să plece așa cum era. Bineînțeles că părintele Constantius nu l-a lăsat, ar fi fost nebunie curată. Deci m-a trimis pe mine sus, la chilia călugărului nebun, Bodo zicea că acolo trebuia să vă Întâlnească. și vă roagă preaplecat să mă urmați, ca să vă duc la el. Adelheid se Înroși la față de furie: — Ești un mincinos
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am păcătuit, am mințit, mărturisesc plin de rușine și de căință, dar nădăjduiesc că Preacurata Fecioară și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt cele mai curate. Nu sunt un trădător, nobilă prințesă! Sunt un novice prost și nepriceput, dar nu un ticălos și un viclean. Ai dreptate, cum putea un călăreț fără pereche ca domnul Bodo să cadă ca un sac de grâu? Dar am vrut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]