17,360 matches
-
la fiecare hectar: 10 kg semințe de floarea-soarelui, 10 kg de cartofi, 4 kg fîn, pînă la 10 kg carne, pînă la 10 kg lapte, 50 ouă, 250 gr. brînză de la fiecare oaie producătoare, cîte 250 gr lînă de la fiecare oaie și cîte 50 gr. de la fiecare capră. Totodată, statul sovietic achiziționa struguri, legume și fructe. La acestea se mai adaugă impozitul pe imobil. În cazul că gospodăria nu achita aceste prestații, capul familiei, iar uneori chiar întreaga familie, era pedepsită
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
anul 1870 numărul caselor și a populației s-a micșorat față de 1859. Satul avea numai 97 de case cu o populație de numai 598 locuitori (327 bărbați și 271 femei). Ei aveau 158 cai, 247 vite mari cornute, 570 capre, oi. Bolile infecțioase au răpus multe vieți. În 1871-1872 bîntuia holera. În 1872 s-au născut 23 de copii și decedaseră 17 oameni. De la 23 mai pănă la 15 octombrie 1873 s-au îmbolnăvit de ospă 32 de oameni, din ei
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
s-au însănătoșit. La 01.01.1874 datoriile alcedărenilor alcătuiau 110 ruble. În 1875 are loc un recensămînt din care constatăm că în sat erau 127 case, 642 locuitori. Ei dispuneau de 183 de cai, 155 vite mari cornute, 950 oi și capre. În 1976 a izbucnit difteria, ce a cuprins 12 familii, au murit 41 oameni și 66 s-au îmbolnăvit. După datele statistice din Orhei (zemstva județească) în 1886 din raionul Adrianopol stăpîneau la Alcedar și la Mihuleni 310
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
de urzici, borșul verde, zeama din carne de miel, cașul ș.a. Vara și toamna țăranii se alimentau, în special, cu legume proaspete și produse lactate. Pentru iarnă și primăvară făceau rezerve de cartofi, morcovi, leguminoase, ceapă, diverse murături, brînză de oi, slănină. În perioada lucrărilor pămîntului, țăranii mîncau direct în cîmp, luînd cu sine la deal pîine, brînză, slănină, ceapă, carne și chiar mîncare caldă. Întorcîndu-se seara mîncau de asemenea bucate calde: mămăligă, borș, supă, diverse bucate din cartofi, carne, paste
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
respecta postul înaintea Сrăciunului și înaintea Sfintelor Paști. La începutul secolului trecut cele mai răspîndite bucate la Alcedar erau: borș gros sau borș scăzut (borș des cu varză și crupe de porumb, cu untdelemn sau untură), serbușcă (din zer de oaie), fasole făcăluite, cartofi înăbușiți, varză scăzută (varză înăbușită cu carne), tocană de urzici, cartofi copți, mămăligă, mălai, nălăvancă și multe altele. La felul doi serveau: balabuște cu usturoi și învîrtită. Învîrtita se prepara cu brînză, varză sau bostan. Se mai
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
se abate asupra satului Pogănești, cît și a întregii Basarabii. În lista neagră au fost incluși gospodarii satului Oboroceanu Ion, Ionescu Mărioara și Țenu Nicolae. La primul și ultimul în turmele lor se numărau în jurul la cîte o sută de oi, iar Mărioara Ionescu era proprietara unei crâșme și a unui pod plutitor peste râul Prut. Satele din împrejurimi îl cunoșteau ca „Podul lui Ioneasca”. Oboroceanu Ion „întâmplător” a scăpat de deportare, Țenu Nicolae a fost deportat în Siberia de unde s-
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
în 1861, cifrele refe-rindu-se la a. 1859. În anul publicării listelor, pădurile Mănăstirii Căpriana. În statistica lui A. Egunov din 1870 el figurează cu 47 de case. În gospodării țineau 10 cai, 86 de vite cornute mari și 200 de oi. Sunt cifre ce vorbesc mai mult despre o viață nu prea bogată a oamenilor, deși văile și pădurile din jur oferă condiții excelente pentru creșterea animalelor. Numai 5 case își adăugă satul în următorii 5 ani, populația sporește cu 5
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
fost fiul mai mare unui oier aromân din zona Munților Pindului, Ovanez Alexean, refugiat în Țara Românească de a scăpa de izlamizarea forțată de turci în a doua jumătate al secolului al XIX-lea. Ovanez a ajuns cu turmele de oi în Moldova în zona Panciu, unde s-a stabilit după scurt timp și și-a intemeiat o gospodărie solidă. În 1915 și-a început studiile de drept la Universitatea București. După intrarea României în război, în decembrie 1916, s-a
Gheorghe Alexianu () [Corola-website/Science/306171_a_307500]
-
de curând iurucii puteau fi întâlniți și în acele regiuni ale sud-estului european învecinate cu Turcia cum ar fi Tracia, Macedonia, Bulgaria sau Bosnia-Herțegovina. Unii antropologi i-au semnalat și în Dobrogea secolului al XIX-lea. i sunt crescători de oi, a căror turme le păstoresc în cicluri de transhumanta succesive din zonele de câmpie litorale înspre platourile montane de mare altitudine care dealtfel constituie baza lor permanentă. Numele de iuruc vine de la turcescul "yürümek" care înseamnă "a peregrina", a "hoinari
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
între consumul ridicat de colesterol și dezvoltarea unor afecțiuni cardiovasculare. Tocmai de aceea, diferite organisme internaționale au recomandat scăderea consumului de grăsimi trans. În alimentație, grăsimile trans au origini diferite. Ele apar în mod natural în organismul animalelor rumegătoare (vacă, oaie, capra) și implicit în produsele obținute de la acestea (carne, lapte, unt). În industrie, grăsimile trans se formează ca urmare a hidrogenării parțiale a uleiurilor vegetale. De asemenea grăsimile trans apar în procese care implică încălzirea uleiurilor la temperaturi înalte, de peste
Margarină () [Corola-website/Science/304779_a_306108]
-
Basarabia în anii 1870 - 1875. Enumerarea localităților", editată la Chișinău în 1879, constata: în 1875 Constantinovca din volostea Edineț avea 65 de case cu 187 de bărbați și 167 de femei, 75 de cai, 100 de vite mari cornute, 201 oi. Către 1910 Constantinovca număra 126 de case cu 734 de locuitori. În 1911 și-a deschis ușile școala primară. Mulți ani ea se situa în case particulare. În 1951, a fost reorganizată în școală de 7 ani. În continuare ea
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
1842, fiind întemeiat de un grup de familii (Oprea, Haret, Spatari, Banari etc.) venite din satul Tîrnova, ținutul Hotin, acum, raionul Edineț, care s-au așezat cu traiul pe moșia satului Purcari. Numele localității provine de la un odagiu, crescător de oi, cu numele Anton, originar din satul Sălcuța, de lîngă Căușeni, care a fondat o odaie (cătun) în valea Zăvoiului, în jurul căreia s-au așezat familiile venite de la Tîrnova . Geografic, satul Antonești este situat la o distanță de 23 km de
Antonești, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305618_a_306947]
-
mai, în comuna Pui, și se întinde de-a lungul DN 66, pe toată porțiunea pe care acesta străbate comuna. Alte elemente etnografice importante sunt muzica tradițională - „Hațegana” - dar și bucătăria specifică, în special virșli (cârnăciori picanți din carne de oaie și/sau capră) de Sălașu de Sus . Următoarele arii naturale protejate se află total sau parțial pe teritoriul Țării Hațegului: Țara Hațegului a ajuns notorie pe plan mondial datorită dinozaurilor pitici care au populat zona - pe atunci o insulă în
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
că versanții nordici ai Carpaților bârsani nu puteau asigura destule suprafețe de pășuni pentru vărat, marii proprietari de turme închiriau pajiști pe versantul sudic, în Țara Românească. Juzi sau foști juzi ai Brașovului au avut și ei însemnate turme de oi. În 1653 marele comis Radu îi scrie fostului jude Mihai că „pentru rândul oilor, va înțelege din cartea Măriei Sale”. Hărman Mihai Brașoveanul primește de la Duca vodă îngăduința de a-și ține oile în Moldova, fără bir, cu condiția ca ciobanii
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
vărat, marii proprietari de turme închiriau pajiști pe versantul sudic, în Țara Românească. Juzi sau foști juzi ai Brașovului au avut și ei însemnate turme de oi. În 1653 marele comis Radu îi scrie fostului jude Mihai că „pentru rândul oilor, va înțelege din cartea Măriei Sale”. Hărman Mihai Brașoveanul primește de la Duca vodă îngăduința de a-și ține oile în Moldova, fără bir, cu condiția ca ciobanii să fie bârsani. [[Constantin Brâncoveanu]] scria magistratului brașovean, în [[1707]], că deși toate stările
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Brașovului au avut și ei însemnate turme de oi. În 1653 marele comis Radu îi scrie fostului jude Mihai că „pentru rândul oilor, va înțelege din cartea Măriei Sale”. Hărman Mihai Brașoveanul primește de la Duca vodă îngăduința de a-și ține oile în Moldova, fără bir, cu condiția ca ciobanii să fie bârsani. [[Constantin Brâncoveanu]] scria magistratului brașovean, în [[1707]], că deși toate stările din țara sa erau datoare a plăti birul după numărul vitelor deținute, totuși oile brașovenilor „vor fi nesupărate
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
de a-și ține oile în Moldova, fără bir, cu condiția ca ciobanii să fie bârsani. [[Constantin Brâncoveanu]] scria magistratului brașovean, în [[1707]], că deși toate stările din țara sa erau datoare a plăti birul după numărul vitelor deținute, totuși oile brașovenilor „vor fi nesupărate, și ale dumneavoastră judeților și ale fălnogilor”. Ulterior, datorită creșterii pretențiilor otomane, păstorii brașoveni for fi nevoiți să plătească taxe, ori să vândă chiar și 13 oi dintr-o sută pe un preț de nimic. Abia
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
datoare a plăti birul după numărul vitelor deținute, totuși oile brașovenilor „vor fi nesupărate, și ale dumneavoastră judeților și ale fălnogilor”. Ulterior, datorită creșterii pretențiilor otomane, păstorii brașoveni for fi nevoiți să plătească taxe, ori să vândă chiar și 13 oi dintr-o sută pe un preț de nimic. Abia în [[1765]] numărul acestora scade la 7 dintr-o sută. În cele din urmă s-a ajuns la un consens, astfel încât negustorii din țara Românească aveau dreptul să cumpere, la prima mână
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
dintr-o sută pe un preț de nimic. Abia în [[1765]] numărul acestora scade la 7 dintr-o sută. În cele din urmă s-a ajuns la un consens, astfel încât negustorii din țara Românească aveau dreptul să cumpere, la prima mână, oile disponibile spre vânzare ale păstorilor bârsani. Prețul era negociat și, oricum, mai bun decât cel al turcilor. Pentru a-și apăra interesele, oierii săceleni s-au constituit, după 1800, într-o asociație numită „Compania oierilor săceleni”. La începutul secolului XIX
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
cel al turcilor. Pentru a-și apăra interesele, oierii săceleni s-au constituit, după 1800, într-o asociație numită „Compania oierilor săceleni”. La începutul secolului XIX, datorită practicării tot mai anevoioase a transhumanței, mulți dintre marii proprietari de turme de oi le-au vândut, reprofilându-se pe comerț. Pe lângă stâne se țineau porci, iar vite mari și cai se creșteau din plin în Săcele. Printre cei mai de frunte deținători de Herghelii din mocănime sunt Radu Moroianu, Moldovan, Popa-Sorici și Ion
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
din care proveneau cunoscând o prosperitate excepțională. În secolul XVIII, în Brașov existau aproape 50 de bresle. O dată cu sporirea cuantumului vămilor și a obligațiilor, s-au înmulțit traversările clandestine ale munților, cu mărfuri ori animale. Înspre secolul XIX, turmele de oi au început să cauzeze multe dificultăți și pierderi. Drept urmare, ele au fost vândute în mare parte, iar foștii proprietari și-au cumpărat vii în Țara Românească, ori ateliere meșteșugărești. Șcheienii, în special, au primit scutiri ori reduceri de bir pentru
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Valea Ghimbavului), iar în sud-est valea largă a Râșnoavei (afluent al Prahovei) îi separă de culmea prelungă a Clăbucetului Baiului. Între aceste limite Munții Postăvaru au o suprafață de aproximativ 173 km. Denumirea lor provine de la numele unui proprietar de oi - Stoica Postăvarul din Schei (vechi cartier românesc al Brașovului), de la începutul secolului al XVIII-lea. În arhive a fost descoperit un document în care apare stâna „Posztovarul sive Christianul”, ceea ce înseamnă că noul proprietar era la acea dată comunitatea din
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
evidență dimensiunile formelor de relief sînt destul de semnificative: Dl. Mare, Vf. Piatra Mare, Măgura Mare etc. Unele oronime au semnificație în hidronimie (Vf. Borcuțului, Dl. Slătiniței, Dl. Fîntînii, Vf. Văii Mari) sau sînt legate de anotimpuri - loc de munte pentru oi (Vf. Tomnatec, Poiana Văcăriei). Relieful foarte complex al Munților Bîrgău se caracterizează prin prezența următoarelor unități geomorfologice: Relieful vulcanic, generat de existența intruziunilor care străpung formațiunile sedimentare - mai ales grezoase -, constituie elementul specific al Bîrgăului. Masivul Cornii (1458 m), alcătuit
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
țara noastră, în subsolul căreia s-au găsit patru schelete. Tot aici se gaseste Biserică Sf. Atanasie sau ”Biserică îngropată”, numită așa datorită faptului că o parte a edificiului se află sub pământ. Cu acces la șoselele Tulcea-Isaccea-Măcin și Tulcea-Topolog-Vadu Oii, prin care se face legătura cu Podișul Dobrogei de Nord cu Bucureștiul, în primul caz cu bacul spre Brăila, în al doilea pe podul Vadu Oii-Giurgeni; șoseauaTulcea-Babadag-Constanța, aeroportul Tulcea (Cataloi), gară fluviala și feroviară prin Tulcea, prin care turiștii tranzitează
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
50,8 ha) și Pădurea Vârful Secarul de la Atmagea (43,5 ha), toate reprezentând păduri termofile cu specii de stejar brumăriu, carpen, tei, alături de care apar stejarul pufos, cărpinița, mojdreanul. În rezervațiile botanice se numără parcurile de liliac de pe Valea Oilor de la Babadag (0,35 ha) pe langă localitatea Fântână Mare (0,30 ha). Dealul Pietrosul de la Agighiol (167 m, 9,70 ha). E situat la nord de lacul Razim și reprezintă unul dintre celebrele puncte fosiliere din țară, incluzând o
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]