18,714 matches
-
Oarecare inimi generoase trimiseseră bunătăți: o mare tavă cu baclavale, una cu mititei, apoi două donițe cu vin și pâine. N.T. Orășanu era în vervă. Versurile curgeau. Când s-a turnat întâiul rând prin pahare, Orășanu, zis și Nechipercea, ridică paharul și toastă: Domnul președinte Să bea mai-nainte Fiindcă-i mai cuminte! Apoi la desert: Pentru musiu Gună Să bem împreună, Dăm o baclava Pentru Beizadea! Etc., etc. Lui George Vernescu i se spunea Gună Vernescu. Toată noaptea am petrecut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dar la șampanie ușa se deschide și cântăreața Fanelly apare în cel mai decoltat decolteu. Aplauzele și vivaturile izbucniră, iar Fanelly, învârtindu-se nebunatic, începu să cânte una dintre cele mai ușoare canțonete al ușorului ei repertoriu. Apoi, luând un pahar de șampanie, se repede la Conul Mitiță, i se așează pe genunchi, îl prinde de gât și îl sărută. În aclamațiile unanime bietul Dimitrie Sturdza s-a făcut roșu ca un rac, a început să se zbată spre a-și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
auzit pe nimeni bocind, n-am văzut pe nimeni plîngînd. Cei dintr-un neam se adună la căpătîiul mortului sau morților lor, așază coșurile cu „moși”, le desfac, scot sticla cu rachiu și „zic” de la unul la altul cu același pahar. înainte de a rosti „Să fie de sufletul mamei (tatei, fratelui, sorei)”, varsă, fiecare, cîte o picătură. Își împart „moșii” (o cană, o farfurie, un ibric, o cratiță, o căldare), date cu „colac” (plăcintă) și lumînare, și, în așteptarea preotului pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Odobescu de Nicolae Manolescu, căci vrea s-o vadă, Sporici, înțelegînd de ce, a încercat să-l liniștească: „Zic în general de bine, dar am și cîteva puncte de vedere personale”. Replica pe care a primit-o a fost ca un pahar cu apă rece aruncat în față: „Astea ar fi bine să le ții pentru tine, sau, eventual, să ni le spui la cafenea”. Am rămas siderat. Eu înțeleg că B. îi e dator lui Manolescu și vrea ca, în „Ateneu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o să facem la vară. La ștrand, el o să se dezbrace chiar la margine, iar eu ceva mai în spate. Apoi am să-l împing în apă!” * Chef prelungit, greoi, de slugi fără stăpîn, cu bătrîni moțăind la marginea mesei, între pahare, cu false intelectuale și poeți gata să moară pe versul lor, cu retorică sentimentală și declarații amoroase, cu plecări și bîrfe, cu muzică, dans, transpirație, fum de țigări și mirosuri de resturi de mîncare, cu sticle goale așezate ca la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe Valeriu Traian și pe Pătrar, mai sobri decît de obicei. Veneau de la Casa de Cultură, unde a fost depus inginerul Dumitru Găină, defunctul director al Direcției Agricole. „Ironie a soartei - îmi spune P. - a murit pe cînd bea un pahar cu apă, el care toată viața lui a băut numai vinuri alese!” L-am cunoscut și eu pe la diverse ședințe. Nelipsit din prezidii, unde figura pe criteriul că e „reprezentativ”, mă irita și mă amuza prin „nesimțirea” lui. Dormea aproape de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
femeie. „Cum aș fi putut să intru în altar și să pun mîna pe cele sfinte? Iar sîngele meu - a adăugat, nu fără rost - n-a fost sînge slab de pustnic: nu m am hrănit rău, am mai cinstit un pahar de vin pe la oameni. Sînt mîndru, dle profesor, că am putut să mă păstrez curat!” V.P. are ochii mici, dantură și veșminte de om care se neglijează, poartă o pălărie cu boruri largi, mai neagră decît sutana și o geantă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îndoielii e, fără vorbă, ori beat ori imbecil. Cum să atenuez această stare anxioasă? încerc să întîmpin Anul Nou cu mînecile suflecate a treabă: e singura atitudine care-mi dă un sentiment confortabil de continuitate. *Prima caracteristică a „conversațiilor de pahar” e că sînt pline de repetiții. Se repetă cam aceleași povești despre întîmplări la care am participat ca actori sau ca martori. Uneori reluările sînt justificate de prezența în grup a cuiva nou. Dar se produc și cînd grupul e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pagini întregi însă agenda e albă. *Vor neapărat să-mi scoată faimă de loup garou. Despărțirea lui Genoiu de „colectiv”, pentru zilele cît va fi plecat în Italia, s-a petrecut conform unui scenariu previzibil: la o șuetă, cu un pahar de Riesling în față. A fost trimis Sporici să mă cheme. M-am dus, dar n-am stat decît vreo cinci minute, timp în care ceilalți au continuat discuția începută despre doctorul în pedagogie C.R., fiecare adăugînd cîte ceva la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se anunță a fi mediocre). Ca om, manifestă cordialitate. Figură de personaj dickensian (perciunat și roz în obraji), are un fel persuasiv de a-și privi interlocutorul și de a-i vorbi. N-am scăpat pînă nu am băut cîteva pahare de vin împreună și pînă n-am luat o sticlă „pentru acasă”. *La întoarcerea de la Onești, Mihai a trecut din nou pe la noi. I-am declarat principalul motiv pentru care nu m-am prezentat la sesiunea de-acolo: mi-e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a pus ordine în gîndurile despre Dumnezeu. N-a crezut dintotdeauna, sau n-a crezut în mod consecvent. În satul lui era un amărît de preot care aluneca pe panta declasării. Se îmbăta des și era ridiculizat de tovarășii de pahar. Odată, chiar un frate de al lui N.B. și-a bătut joc de el. În ziua aceea, pe cînd popa dormea țeapăn de beat pe marginea unui șanț, l-a mînjit pe față cu smoală și i-a lipit pene
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorbindu-i de propriile-mi experiențe, necontaminate de literatură. Inutil! Mi-a părut rău că n-am schimbat registrul, de la serios la comic, spunîndu-i vorba auzită zilele trecute de la un tip mort de beat (care-i reproșa tovarășului său de pahar, cu arătătorul dus la buze): „Pssst! Spui niște prostii originale!...” Am stat cam o oră la coadă la pîine. În spatele meu se afla un țigan orășenizat: fața smeadă, suptă, ochi negri, vioi, chică creață, ieșită la spate de sub căciula cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani de cînd e terminat. L-a pierdut dorința de a deveni scriitor total și universal. Am mers să-l văd, pe el și pe Simone de Beauvoir, acum cîteva zile. Simone mi-a povestit că el a băut șapte pahare de whisky. A sfîrșit prin a declara: «Sînt Dumnezeu!» știi care a fost aposteriori comentariul său: «Am crezut cu adevărat că eram Dumnezeu...» și nu se întîmpla prima oară cînd o asemenea credință punea stăpînire pe el”. „Credință”? Nu: o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care, la un moment dat, a făcut observația că nu se atinge de vin, crezîndu-l un timid. „știți, doamnă, - i-a răspuns bătrînul cotoi, cu afectare, umezindu-și buzele - noi oamenii politici nu avem privilegiul celorlalți de a bea un pahar, de a ne uita la o femeie frumoasă. (Doamna, fiind din această categorie, a roșit.) Noi organizăm acțiuni etc.” Vrăjeli ieftine, de impostor! Ceilalți rîd pe rupte, eu, deși le sesizez comicul, nu pot rîde. *Trebuie să aștept ca actele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și paltonul cu guler de nurcă, șoferul de la scara vecină, lucrător la miliție, străbate aleea pășind cu mîinile la spate și bătînd ușor cu palmele, așa cum a văzut el la televizor că fac, în filme, boierii. E cineva... * Uneori „un pahar în plus”, în loc să-i apropie pe oameni, îi desparte. Numai un intrigant, un amator de discordii, se poate ruga: „Dă-le, Doamne, un gînd, să mai ceară un rînd!” I-aud pe unii și pe alții văicărindu se că nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă motivele pentru care au declanșato vor persista. N-au pierdut ocazia de a și exprima solidaritatea cu lucrătorii de la Nicolina: „Muncitori, sîntem cu voi!”, au strigat ei, aluzie la lock-out-ul de trei zile al acestora, adăugînd: „S-a umplut paharul!” Mistificînd grosolan, „Scînteia tineretului” ar fi scris (eu încă n-am citit) că, la Iași, a avut loc o manifestație studențească pentru pace! Iar ca deruta să fie și mai mare, primsecretarul Ibănescu a fost promovat viceprim-ministru! *Radio „Europa liberă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Talpalari, lângă Piața Unirii. 115 Nu prea am spus doamnei Maria Mihăescu adevăratul motiv al plecării mele din Fălticeni. Părăseam ceea ce făurisem cu dăruire totală, mă despărțeam de profesorul și scriitorul V.G. Popa, om de caracter și de aleasă cultură. Paharul se umpluse Însă și nu mai puteam Îndura umilințele „colegilor”, conduși de diabolicul Man și sfătuiți de eminența cenușie Vasile Toporan - replică fălticeneană a lui 594 vă așteptăm să ne vizitați, Împreună cu soția Dvs., să vă plimb prin frumoasele locuri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la camera mea, Av. des Arecaux. În cameră, pe masă, se găseau câteva exemplare din lucrarea mea de doctorat: Acte et éducation morale dans la pensée franșaise contemporaine, tipărită și susținută În ianuarie 1943. Începe să se consume vinul din pahare. Ofer un exemplar din lucrare lui Eugen Ionescu. El insistă mult apoi, să dau unul și atașatului militar român, eu Îi răspundeam, că s-ar putea să mă trimită În țară; voiam să mai rămân În Franța. Eram bursierul Guvernului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
decembrie 1943, dar postul lui se clătina și nu se mai putea interesa de mine. În plus, războiul continua și rușii au atins Nistrul. Orice permisie sau plecare era suprimată și am rămas În țară. Astfel, o invitație și câteva pahare de vin schimbă complet destinul și drumul vieții unui om. A fost gestul intenționat sau Întâmplător de prezentarea exemplarului atașatului militar, numai veșnicia va putea răspunde. Prof. Dr. Gr. Miron 4 (București), 17.X.1994 Stimate Domnule Dimitriu, Trimit alături
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
casei noastre, Petre Comarnescu. Mormântul este făcut după ideile lui George Apostu, În cinstirea memoriei lui Comarnescu, căruia i-a plăcut mult sculptura lui Apostu, „Tatăl și fiul”. Pot să am o rugăminte la Dv., puneți-i Într-o ulcică, pahar, o rămurică verde din ceva care nu veștejește prea repede. Transmiteți-i D lui Severin mult bine din partea mea și rugați-l dacă m-ar putea găzdui În ziarul dânsului cu un medalion despre Petre Comarnescu de Sf. Petru și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mare este că vremea-i În prag și trebuie să mă despart de casă. Aș fi vrut să fiu prezent la lansarea „CAZABANILOR” și să iau și cuvântul, și când se termină totul să veniți la mine, să bem un pahar de vin cu domnul Costică și să vorbim de literatură, artă și oameni. Dacă-mi găsesc menajeră totul va fi posibil. Când credeți c-ar putea fi lansarea? Scrieți-mi la București. Dlui Costică spuneți-i că vreau să-l
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
scrisoare-adresă către Mircea Radu Iacoban, anexată la cartea doamnei Ella Istratty. 318 Prof. Magdalena Butnaru, fosta mea colegă, care Încă mai lucra la „Galeria oamenilor de seamă” din Fălticeni. Când n-a mai putut suporta șicanele și s-a umplut paharul, s-a mutat la o școală din Suceava, pentru ca iluștrii noștri „colegi” de la Muzeul fălticenean, să respire În voie... 319 Materialul mi-a fost trimis de profesorul fălticenean, la rugămintea ce iam adresat-o cu un prilej. Mă interesa prezența
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Lovinescu, George Stino și Leon Băncilă, vărul pictorului Octav Băncilă. Ulterior a devenit orfelinat pentru copii, iar azi casa e demolată. 815 Când mă reîntorc de la București unde plec zilele astea Îmi voi face plăcerea să-i poftesc la un pahar de ceai căci Îmi sunt tare simpatici, mai ales că sunt Moldoveni și Fălticeneni. Vă mulțumesc pentru tot și vă rog să primiți salutările mele. Elena Racoviță 816 RĂDĂȘANU, Gheorghe 329 1 Bogata, sâmbătă 11 iulie 1970 Dragă Domnule Dimitriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Gurile și gâtlejurile marilor dregători, uscate de emoție, sufereau și mai mult din cauza căldurii. La un semn, se serviră celor așezați la masă, desigur că numai lor, răcoritoare. Conform, probabil, protocolului, se aduse lui Ceaușescu, pe o farfurie albă, un pahar ce părea a conține suc de portocale, pahar acoperit cu un șervețel. Sucul părea foarte rece, căci imediat exteriorul paharului se aburi. Celorlalți mari demnitari li se puseseră în față câte o sticlă destupată de Pepsi și câte un pahar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sufereau și mai mult din cauza căldurii. La un semn, se serviră celor așezați la masă, desigur că numai lor, răcoritoare. Conform, probabil, protocolului, se aduse lui Ceaușescu, pe o farfurie albă, un pahar ce părea a conține suc de portocale, pahar acoperit cu un șervețel. Sucul părea foarte rece, căci imediat exteriorul paharului se aburi. Celorlalți mari demnitari li se puseseră în față câte o sticlă destupată de Pepsi și câte un pahar gol. Cumplită sete aveau cu toții. Parcă nici nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]