16,853 matches
-
alăturat organizației locale "Zemgor". El a fost cooptat pentru a scrie în revista emigranților ruși "Volya Rossii" („Voința Rusiei”, „Libertatea Rusiei” sau „Voința liberă a Rusiei”). Consiliul de redacție era format din Slonim (secretar de redacție până în 1923, mai târziu redactor-șef), Serghei Postnikov, Evsei Stalinskii, Vasili Suhomlin și Vladimir I. Lebedev. Primii patru erau membri ai Delegației Externe a eserilor; Lebedev nu a fost eser. Ocupând o clădire din Praga care avea reputația de a-l fi găzduit pe Mozart
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
al organizației Brandenburg a SPD. S-a căsătorit cu Martha Thiel (1872-1949) în Brandenburg, în 1891. Ei au avut un fiu și două fiice. Între 1897 și 1902 Noske a fost activ politic la nivel local și a lucrat ca redactor la ziarele social democrate din Brandenburg și Königsberg ("Volkstribüne"). În perioada 1902-1918 a fost redactor-șef la ziarul "Volksstimme" din Chemnitz. În 1906 Noske a fost ales în Parlamentul German din partea SPD și a reprezentat circumscripția Chemnitz până în 1918. În cadrul
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
1891. Ei au avut un fiu și două fiice. Între 1897 și 1902 Noske a fost activ politic la nivel local și a lucrat ca redactor la ziarele social democrate din Brandenburg și Königsberg ("Volkstribüne"). În perioada 1902-1918 a fost redactor-șef la ziarul "Volksstimme" din Chemnitz. În 1906 Noske a fost ales în Parlamentul German din partea SPD și a reprezentat circumscripția Chemnitz până în 1918. În cadrul SPD el era considerat a fi un expert în probleme militare, navale și coloniale. După
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
în publicația respectivă la adresa avocatului', se arată în comunicat. DNA precizează că, în perioada noiembrie - decembrie 2010, Mircea Govor, beneficiind de ajutorul lui Valer Marian și folosindu-se de influența pe care o aveau asupra aceleiași publicații, a impus, prin intermediul redactorilor, declanșarea unei campanii mediatice denigratoare la adresa unui primar de comună. Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a-l constrânge pe edil să intervină pe lângă membrii comisiei de licitație cu privire la o lucrare finanțată din fonduri europene cu o valoare
DNA: Un senator PSD și un fost lider local, trimiși în judecată by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101194_a_102486]
-
piatra filosofală", pentru care i s-a acordat premiul I al ziarului), "Revista Fundațiilor Regale", "Cuvântul" (în care a publicat în 1926 "Romanul adolescentului miop"), "Universul", "Viața literară". MIRCEA ELIADE. A editat revistele "Zamolxis. Revue des etudes religieuses" (Paris, 1939-1942, redactor-șef), "Antaios" (Stuttgart, 1960-1972, împreună cu Ernest Junger) și a condus publicația "History of religions" (Chicago, 1961—1986). A mai redactat, împreună cu V. Ierunca, periodicele " Caiete de dor" (1951-1957), "Ființa românească" (1963-1968), "Limite" (din 1969), "Ethos" (din 1973). MIRCEA ELIADE. Ca
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
cei 380 de florini pe care i-a primit anual de la prietenii săi cehi cu condiția pe care a exprimat-o în mod explicit František Palacký: „De acum încolo, orice scrii, vei scrie numai în limba cehă”. Šafárik a fost redactor al revistei "Světozor" (1834-1835). În 1837 sărăcia l-a obligat să accepte postul de cenzor al publicațiilor cehe, la care a renunțat în 1847. Între 1838 și 1842 el a fost redactor-șef, apoi director, al revistei "Časopis Českého musea
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
scrie numai în limba cehă”. Šafárik a fost redactor al revistei "Světozor" (1834-1835). În 1837 sărăcia l-a obligat să accepte postul de cenzor al publicațiilor cehe, la care a renunțat în 1847. Între 1838 și 1842 el a fost redactor-șef, apoi director, al revistei "Časopis Českého musea", iar din 1841 a fost custode al Bibliotecii Universității Caroline din Praga. În Praga, el a publicat cele mai multe dintre lucrările sale, mai ales opera sa principală " Slovanské starožitnosti" („Antichități slavone”) în 1837
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
câștigată la diferite publicații din Transilvania și Bucovina). Publiciștii și tipografii săi - toți emigranți, au venit din Regatul României odată cu militarii care au avut sarcina de a-i organiza pe voluntari. În fruntea lor s-a aflat Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene. Deși subiectele gazetei au fost diverse, toate a fost însă legate de problematica specifică voluntariatului. Tematica abordată a situat ziarul în rândul numeroaselor periodice din anii Primului Război Mondial, care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
armelor nucleare. Ideea centrală a punctului său de vedere au fost cuvintele Manifestului Russell-Einstein cu care a încheiat discursul său de acceptare a Premiului Nobel în 1995: „"Mai presus de toate, amintiți-vă de umanitatea voastră"”. Rotblat a servit ca redactor-șef al revistei Physics in Medicine and Biology și a fost fondator și membru al consiliului editorial al "Journal of Environmental Peace". Rotblat a fost președinte al mai multor instituții și asociații profesionale și, de asemenea, co-fondator și membru al
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
tot de către căpitanul Loichiță, ofițerii români au început o intensă activitate propagandistică prin discursuri în cazărmi, piețe și gări, destinate militarilor români întorși de pe front și staționați temporar în Viena, sprijinită de editarea unei gazete numită „Timpul nou”, al cărei redactor a fost Filimon Taniac. Începând cu 3 noiembrie s-a trecut la dezlegarea simbolică a soldaților de jurământul depus față de împărat, preoții militari oficiind zilnic un serviciu religios ce semnifica sfârșitul loialismului față de dinastie. Dat fiind că în capitala Austriei
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
comuniste după publicarea lor. Stilul său de proză, bazat pe improvizație și pe finalul deschis, a fost o inovație, dar acesta și idealurile sale democratice au fost o provocare pentru regimul comunist. Ca urmare, el și-a pierdut slujba de redactor al revistei "Světová literatura" („Literatura mondială”). Škvorecký a continuat să scrie și a contribuit la cultivarea mișcării democratice, care a culminat cu Primăvara de la Praga în 1968. După invadarea Cehoslovaciei de către Pactul de la Varșovia, în același an, Škvorecký și soția
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
Datorită talentului său teatral, el a părăsit slujba din armată în anul 1842, obținând un post la Teatrul de Stat, unde a devenit regizor, organizator și dramaturg al trupei cehe a unui teatru preponderent german. În 1833 Tyl a devenit redactor la noua revistă cehă "Květy" (Flori), care există și astăzi. El a fost și redactor la revistele "Vlastimil" și "Pražský posel" (Mesagerul Pragăi) și la ziarul "Sedlské noviny" (Ziarul țăranilor), care au fost mai târziu interzise din cauza implicării lor pe
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
post la Teatrul de Stat, unde a devenit regizor, organizator și dramaturg al trupei cehe a unui teatru preponderent german. În 1833 Tyl a devenit redactor la noua revistă cehă "Květy" (Flori), care există și astăzi. El a fost și redactor la revistele "Vlastimil" și "Pražský posel" (Mesagerul Pragăi) și la ziarul "Sedlské noviny" (Ziarul țăranilor), care au fost mai târziu interzise din cauza implicării lor pe plan politic. Tyl a folosit mai multe pseudonime care erau adesea derivate din numele orașului
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
În 1779, a primit titlul de "Wirklicher Hofrath", și a fost ales în 1810 președinte al , o poziție pe care a deținut-o până la moartea sa la Viena. Din 1765 până în 1767 și din 1769 la 1775 Sonnenfels a fost redactor al revistei "Der Mann ohne Vorurtheil", revistă în care a apărat tendințele liberale din literatură. A îmbunătățit scena vieneză prin opera sa critică "Briefe über die Wienerische Schaubühne", în care l-a atacat pe arlechinul teatrului, provocând eliminarea din personalul
Joseph von Sonnenfels () [Corola-website/Science/336159_a_337488]
-
și celebrul critic de artă Dan Hăulică. Printre membrii fondatori se află renumitul critic de artă și realizator de emisiuni culturale, Ruxandra Garofeanu. Fosta studentă a marelui profesor și estetician Eugen Schileru, Ruxandra Garofeanu a lucrat, din anul 1966, ca redactor cultural la radio, iar din 1972, în televiziune. După 1989, a devenit realizator de emisiuni tv, inclusiv la TVR, impunându-se ca un nume cunoscut și apreciat. În 2011, Muzeul Național de Artă al României și Fundația „Margareta Sterian“ îi
Artmark () [Corola-website/Science/336180_a_337509]
-
personalități literare ale epocii precum Karolina Světlá și Vítězslav Hálek. Ea a activat în cadrul mișcării de emancipare a femeilor, ca membru și apoi ca președinte al Asociației Femeilor Cehe, care fusese înființată în 1871 de Karolina Světlá și a fost redactor al revistei "Ženských listů". A coordonat strângerea a peste 4.000 de semnături pe o petiție trimisă Consiliului Imperial (guvernului) pentru deschiderea unui gimnaziu pentru fete, care să le ajute să obțină o diplomă de liceu și apoi permisiunea de
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
instituții (1998- 1999). În străinătate, a fost profesor invitat la Facultatea de Limbi Moderne a Universității din Nantes (Franța, anii 1993, 1996 și 2002) și la Facultatea de Sociologie a Universității „Paul Valéry” din Montpellier (Franța) - 1998. Din 1999 este redactorul șef al Revistei Române de Comunicare și Relații Publice pe care a înființat-o împreună cu profesorii universitari Ioan Drăgan și Paul Dobrescu. Din 1999 până în prezent, Mihai Dinu ocupă postul de profesor la Facultatea de Litere a Universității din București
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
orale de cântece și anecdote. a absolvit liceul la Praga în 1951, apoi a studiat un semestru la Facultatea de științe politice și economice, iar mai târziu a urmat Facultatea de filosofie a Universității Caroline (1952-1956). A lucrat apoi ca redactor la revista săptămânală Květy (Flori), la editura Československý spisovatel (Scriitorul cehoslovac), Literární noviny (Gazeta literară), iar în perioada 1963-1969 a deținut funcția de redactor-șef adjunct la Literární listy (Foi literare). În anii '60, mai precis în perioada 1963-1970, a
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
iar mai târziu a urmat Facultatea de filosofie a Universității Caroline (1952-1956). A lucrat apoi ca redactor la revista săptămânală Květy (Flori), la editura Československý spisovatel (Scriitorul cehoslovac), Literární noviny (Gazeta literară), iar în perioada 1963-1969 a deținut funcția de redactor-șef adjunct la Literární listy (Foi literare). În anii '60, mai precis în perioada 1963-1970, a fost visiting profesor la Universitatea din Ann Arbor, Michigan, SUA. Reîntors în Cehoslovacia, a fost marginalizat de regimul comunist și i s-a interzis
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
și s-a întors la Praga, unde l-a întâlnit mai târziu și s-a căsătorit cu arhitectul avangardist ceh Jaromír Krejcar. La Praga, ea a continuat să lucreze ca jurnalist, scriind pentru ziare și reviste și, de asemenea, ca redactor și traducător de cărți pentru copii. Unele dintre articolele sale din acea perioadă au fost publicate în două colecții separate de către editura pragheză "Topič". În anii 1930 Jesenská a devenit atrasă de comunism (ca mulți alți intelectuali cehi din acea
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
După război, Olbracht a fost, de asemenea, din ce în ce mai atras de politică, plasându-se pe o poziție radicală. În 1920 el a trăit în Rusia Sovietică timp de șase luni, a devenit membru al Partidului Comunist și a preluat postul de redactor la ziarul Rudé právo. A fost arestat pentru agitație politică în 1926 și 1928. În 1929, împreună cu alți șase scriitori, Olbracht a semnat o declarație de protest împotriva noii conduceri a Partidului Comunist Cehoslovac. Acest gest a dus la excluderea
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
pentru agitație politică în 1926 și 1928. În 1929, împreună cu alți șase scriitori, Olbracht a semnat o declarație de protest împotriva noii conduceri a Partidului Comunist Cehoslovac. Acest gest a dus la excluderea sa din partid și din postul de redactor al ziarului. Rămas fără obligații politice și fără un loc de muncă, Olbracht și-a îndreptat atenția spre scris. Anii care au urmat au fost unii dintre cei mai productivi ca scriitor. Începând din 1931 Olbracht a început să călătorească
Ivan Olbracht () [Corola-website/Science/336264_a_337593]
-
Fiecare număr a purtat subtitlul „Devoted to Every Department of Literature and the Fine Arts” sau ceva asemănător și a conținut poezie, ficțiune, non-ficțiune, recenzii și note istorice. Ea a fost fondată de care a servit ca editor și ocazional redactor până la moartea sa în anul 1843. White l-a angajat pe Edgar Allan Poe în 1835 ca scriitor și critic. Alte persoane implicate în activitatea revistei au fost Matthew Fontaine Maury și ruda sa, Benjamin Blake Minor. Ea și-a
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
și trezirea dintr-un somn lung a eforturilor literare din această parte a țării noastre”. Acest lucru făcea referire la faptul că, în acel timp, cele mai multe reviste erau publicate în Boston, New York și Philadelphia. Edgar Allan Poe a lucrat ca redactor pentru o perioadă de timp (vezi mai jos). După plecarea lui, White și-a reluat sarcinile redacționale înainte de angajarea locotenentului Matthew Fontaine Maury USN ca redactor din 1840 până în 1843. După moartea lui White în anul 1843, Benjamin Blake Minor
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
reviste erau publicate în Boston, New York și Philadelphia. Edgar Allan Poe a lucrat ca redactor pentru o perioadă de timp (vezi mai jos). După plecarea lui, White și-a reluat sarcinile redacționale înainte de angajarea locotenentului Matthew Fontaine Maury USN ca redactor din 1840 până în 1843. După moartea lui White în anul 1843, Benjamin Blake Minor a lucrat ca redactor și director din august 1843 până în octombrie 1847. Articolele prosudiste publicate în revistă, precum și pierderea abonamentelor, a condus la desființarea acesteia în
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]