18,520 matches
-
Ia un comunicat de presă de la Brandon Communications din apropiere și îl privește. Asta a fost viața mea de până acum. Informații fără nici un rost. Spre uimirea mea, începe să rupă comunicatul în bucățele. Bucățele de hârtie fără absolut nici un rost. Brusc, îmi dau seama că a făcut ferfeniță și extrasul nostru de cont. — Luke! Ăla e extrasul nostru de cont! — Și ce dacă? Ce contează? Sunt doar niște cifre pe o foaie de hârtie. Cui îi pasă? — Dar... dar... Ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai mult am încercat varianta cu discutatul. M-am așezat lângă el și am început să-i vorbesc. Câteodată am impresia că sunt pe drumul cel bun. Însă imediat după asta ori cade din nou în depresie, ori zice „ce rost are?“ și pleacă iar. Problema este că e total incoerent. Acum zice că vrea să renunțe la firmă și să intre în politică; că acolo e inima lui și că n-ar fi trebuit niciodată să renunțe la asta. (Politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că nici tu n-ai prea scăpat. — Eu sunt OK, zic repede. Luke e problema. E complet schimbat. Peste noapte. Acum era bine, iar peste o secundă m-am trezit că-mi spune „Am nevoie de niște răspunsuri“ și „ce rost are viața?“ și “încotro ne îndreptăm cu toții?“ E extrem de deprimat, nu se duce la serviciu... Pur și simplu nu știu ce să fac. — Trebuie să-ți spun că eu unul nu mă mir deloc, zice Michael, luând ceașca de cafea de la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
altă persoană acum. Ce bine ar fi să pot da timpul înapoi! Doamne, ce bine ar fi să mi se dea șansa de a o lua de la capăt! Aș face cu totul și cu totul altfel. Dar n-are nici un rost să mă torturez singură, gândindu-mă la ce ar fi putut să fie. Ce-i făcut e bun făcut - și cu asta basta. Intru în lift și urc la etajul trei - și, în clipa în care pășesc afară din lift
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la Plaza. Asupra clientei ei superspeciale, care se sparge în figuri și e gata să cheltuiască oricât, domnișoara Becky Bloomwood! O fixez îngrozită. — Alicia, habar n-am avut, crede-mă... — Nunta mea e la pământ. N-am putut să fac rost de altă firmă care să preia organizarea. M-a bârfit în tot orașul. Se pare că toți mă consideră „dificilă“. Auzi, „dificilă!“ Firma de catering nu îmi mai răspunde la telefon, rochia e prea scurtă, cei de la florărie sunt niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îmi placi, Rebecca. Foarte mult. Coboară din mașină și ochiul i se fixează asupra piciorului meu. Vezi că ți-ai zgâriat pantoful. Arată groaznic. — Vezi? spun exasperată. Vezi la ce mă refer? — La ce? Mă fixează nedumerită. N-are nici un rost. Apartamentul lui Elinor e luminat de razele soarelui de dimineață și tăcerea este absolută. La început cred că probabil se înșală și Luke nu e aici - dar, în clipa în care intrăm în sufragerie, îl zăresc. Stă în picioare lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai visat. Ce Dumnezeu, îți cer chiar așa de mult? Se lasă tăcerea. Ochii lui Elinor se îngustează tot mai mult, atât cât le permite ultima intervenție a chirurgului plastician. — Rebecca, și tu îți dorești enorm nunta asta. Nu are rost să te prefaci că motivele tale sunt unele pur altruiste. Și tu ai fost la fel de șocată ca mine în clipa în care el a spus că renunță la nuntă. Recunoaște. Ești aici pentru că vrei să te măriți la Plaza. — De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
taxi și secunda următoare apare Laurel, în aceeași rochie Yves St Laurent, cu mânecile suflecate. — Nu întârzia din cauza noastră! zice. Ne strecurăm și noi undeva în spate... — Dar... ce naiba faceți aici? — Ce limbaj e ăsta? spune Clive, cu reproș. — Ce rost are să ai în subordine peste câteva sute de avioane particulare, dacă nu poți să zbori cu ele unde ai tu chef? spune Laurel, venind să mă îmbrățișeze. Ne-am hotărât brusc că trebuie neapărat să vedem când te măriți. — De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au fost de Îndată obligați să ne aducă provizii. O familie alungată din casă ne-a dat un loc unde să stăm, iar două oi tăiate, fripte și mâncate fără să plătim nimic, Împreună cu mai multe lovituri Împărțite fără nici un rost, m-au stârnit Împotriva călăuzei mele” <endnote id="(387, p. 103)"/>. Informații similare se referă și la țăranii din Valahia <endnote id=" (387, p. 71)"/>, din Banat <endnote id="(387, p. 111)"/> și din alte regiuni ale Europei Est-Centrale. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Chișinău (1903), iar pe de altă parte, recrutarea evreilor În armata țaristă cu prilejul războiului ruso-japonez (1904-1905). Călătorind În 1905 prin Bucovina și Basarabia, Nicolae Iorga scria următoarele : „În Noua-Suliță, evreii Încep a le lua [țăranilor români și ruteni] și rostul de plugari, căci, de când cu războiul [ruso-japonez], s’au oploșit aici destui dezertori din Rusia, nenorociți gata la orice muncă și cu orice preț, și arendașul evreu, om cu milă față de ai săi, i-a pus [...] să lucreze la sfecle
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
saints et monarchie byzantine et post-byzantine, texte reunite și prezentate de Petre Guran, New Europe College, București, 2001, pp. 137-158. 807. Al. Lascarov-Moldoveanu, Viața Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Editura Anastasia, București, 2002 (prima ediție, 1943). 808. Mihail Manoilescu, Rostul și destinul burgheziei românești, ediție Îngrijită de Constantin Schifirneț, Editura Albatros, București, 2002 (prima ediție, 1942). 809. Memoria salvată. Evreii din Banat, ieri și azi, volum coordonat și prefațat de Smaranda Vultur, postfață de Victor Neumann, Editura Polirom, Iași, 2002
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
29 de capete electorale, care a învrăjbit fără folos pe toți spre paguba țării întregi. Astăzi s-a rupt păienjenișul de pe ochii cetățenilor României întregite, ca să vadă limpede de unde vine mântuirea; de la eroica hotărâre a Majestății Tale și de la înțelegerea rosturilor țării și adevăratelor ei interese. Astăzi s-au mai distrus zarva, certurile, bătăile electorale și chiar omorurile și în locul lor se va întrona liniștea, munca, pacea și unirea, pecetluite pe frățeștile îmbrățișări ale poporului, ca în timpurile legendare. Cu adresa
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
puțin supărat, cum mi se pare că ești înclinat să crezi. Trebuie să mă crezi apoi că singurul care știe că nota e a ta sînt eu (căci știam pseudonimul) și asta n-am spus-o nimănui din redacție. Ce rost ar avea? Voi publica, negreșit, poezia Elisabetei Isanos „Schit”, și poezia dumitale pe care, recitind-o, o găsesc foarte frumoasă. Spun asta nu din complezență, ci fiindcă așa este . Aștept recenzia la cartea mult regretatului Eusebiu Camilar și propuneri pentru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dă la numărul care se face marți (e nr[-ul] cu Coșbuc, care va fi foarte fragil). Articolul rămîne pentru nr. următor . I-am spus domnului Andriescu foarte clar dorința ta: ori tot, ori altfel îl retragi, căci nu are rost să fie trunchiat. El va pune răspicat această problemă șefilor, cu atît mai mult cu cît revista se află în situația de a-și pierde încă mulți alți colaboratori... Rămîne să te informez prompt de ceea ce se întîmplă, ca de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Apărînd însă nr. 1 al revistei am constatat cu uimire că însemnările mele despre Eminescu (2 pagini), care nu cred să fie lipsite de idei, n-au apărut. Au fost preferate, pentru pagina 1, însemnările poetului Baconski . Acum am înțeles rostul celor două felicitări... Eu nu m-am supărat prea tare, numai m-am întristat că acele pagini ale mele, scrise cu atîta vibrație și atenție pentru sinteză, au fost considerate proaste, ca și un alt articol despre Eminescu (actualitatea unor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mare interes. Sînt mulțumit de două ori: pentru actualizarea lui Ibrăileanu și pentru revista noastră Ateneu (ultimul număr a stat în chioșcurile din centru aproape... două zile). La Iași, spectacol dat de demagogii de la „R.L.” ... P.S. în sfîrșit, am făcut rost de ceea ce am promis; pentru Alexandru și Roxana. Cum se manifestă finul nostru la doi ani și zece zile? P.S. îți trimit nota aceea a lui D. Jacotă. Poate intră în 5. Ai fi dispus să publici o splendidă scrisoare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mulțumirile pentru felicitare (telegramă). </citation> (73) (74) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”22 aprilie 1973”> 26 iulie 1973, Iași Dragă Costică, Îți răspund imediat la epistola ta scrisă într-un ton maiorescian... Scuzele mele nu-și mai au rostul de vreme ce scrisoarea precedentă era prea lămuritoare privitor la starea mea. Pe ziua de 14 iulie, abia spre amiază am ajuns la facultate, dat fiind o stare generală foarte proastă, complicată de caracterul apăsător al examenelor de admitere și al lucrului
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
noutăți (literare) nu sunt. La Convorbiri, același statuquo. Am publicat - în fine - articolul care fusese blocat de trei ori într-un an și două luni. Cînd prostia și reaua-credință sunt atît de întinse, mă întreb - iarăși!dacă lupta are vreun rost. Este mare păcat că lucrurile nu sunt așa cum trebuie și adesea suntem nevoiți să ne irosim forțele în lupta cu prostia. Aud că s-ar reveni la forma revistelor (inclusiv, a Ateneului) dinainte de criza hîrtiei. E ceva sigur? E vorba
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
bucur că ai terminat prefața despre Delavrancea (ca să poți trece la Bacovia). Cred că din studiile și articolele publicate pînă acum (despre Bacovia, Camilar, Hogaș, Delavrancea, Philippide, Călinescu) ai putea face un volum. Ezitarea de pînă acum nu-și are rostul. Despre aceasta vom mai vorbi noi curînd, dacă nu cumva insistențele mele în acest sens te-ar putea plictisi. Multe altele, cînd ne vom vedea. Pot fi găsit la Catedră marți orele 17-18 și miercuri 15-16, nu mă mișc de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
M-am înșelat. La facultate atmosfera a devenit aproape imposibilă și chiar incredibilă prin manevrele mafiei locale. Eu m-am obișnuit mai demult să trec indiferent pe lîngă multe, dar anumite lucruri nu pot fi răbdate la nesfîrșit. Nu are rost să-ți povestesc unele din murdăriile de aici. Îți spun însă că n-am putut crede niciodată că neputința creatoare poate să orbească atît de mult pe indivizi, n-am crezut niciodată că invidia poate să-i cuprindă chiar și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Costică, Răspund la scrisoarea ta din 12 februarie (cred că în intervalul de la 20 ianuarie la 5 februarie ai primit două scrisori de la mine, una întîlnindu-se pe drum cu penultima ta scrisoare). Mă bucur că am putut să-ți fac rost de medicament și că l-ai primit imediat. Nu ne-ai spus nimic despre felul în care te simți, mai ales odată cu folosirea lui. Îmi pare rău că nu m-am putut opri prin Bacău, așa cum îmi era intenția. Dar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am să vi-o spun cîndva: merită să fie cunoscută. Dar cum toate au trecut iar modificările sînt minime, pot fi bucuros și de apariția și de epuizarea ei în timp record, încît nici pentru mine nu mai pot face rost de cîteva exemplare de care aș avea nevoie. Și dacă și alte volume ce le am la edituri ar avea aceeași soarta aș fi foarte mulțumit. Dar destul despre toate aceste proiecte pe care le visăm, în care sperăm și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în așa fel încît cumpăna să fie în echilibru. Îmi pare rău de situația d-voastră și-i bine să consultați și alți endocrinologi înainte de a vă decide pentru operație. Fără îndoială, dacă trebuie făcută, ezitarea și amînarea nu au rost, dar înainte trebuie încercată medicația, adesea mai eficientă decît bisturiul. Vă mulțumesc pentru amănuntele în legătură cu cartea Svetlanei Matta. Păcat că nu mi-ați scris nimic în legătură cu Octavian Voicu și dacă-i cazul să-i trimit piesa de care pomeneam (de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
schimbarea este grea și trebuie, ca s-o ajutăm, să pornească de la ei. Nu i vorba de nici un principiu, ci doar de o tehnică de apărare într-o epocă a suspiciunii și instabilității moravurilor. Că de instabilitaea umorilor nu are rost să vorbim. Încerc să-mi păstrez libertatea de opinie, tolerată din ce în ce mai greu. O cronică la Timpul și furtunile a fost scoasă din șpalt. Alta, la cartea Ilenei Vrancea , de asemenea: „telefon de la București” mi s-a spus. Cine-o fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
filosofice de Blaga, o ediție cu totul inacceptabilă, pentru Luceafărul. N-a apărut fiind probabil prea... critic. Un articol ce dezbătea ultima carte a Ilenei Vrancea a fost scos din șpalt, în urma unui telefon de la București. în asemenea condiții ce rost mai are să scrii despre edițiile critice care sînt așa cum le știm și nu pot fi altfel. Nu aveam o stare sufletească prea bună și din pricina neplăcerilor făcute de Editura Facla unde, culme a ironiei, unui roman acceptat de redactorul respectiv
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]