18,636 matches
-
aia cu care toată lumea din Londra Își zugrăvește acum, o combinație Între var și o tentă de verde lămâie. Nici nu te mai deosebești de pereți. Hai să-ți spun ce se face musai când Îți părăsești soțul: Îți faci rost de o perfuzie ilegală cu vitamine de la doctorul Bo Morgan. Știi senzația aia de plutire pe care o ai când Îți cumperi o haină de blană? Asta e și mai și. Îți face pielea să semene cu cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
argint pentru prăjit pâinea este mai greu decât să dai de un democrat În Texas. Cred că o să-i dau un telefon lui Hunter, am spus eu. O să-și iasă din minți de Îngrijorare. — În nici un caz. Eu o să fac rost de un avocat, să fie pregătit, insistă Lauren. Oare nu ar trebui ca mai Întâi să aflu ce se Întâmplă cu adevărat? Lauren nu auzi Întrebarea și spuse doar atât: —Trebuie să te miști de-acolo și să te pregătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-i vezi o dată numărul. NATHAN: Și ce interes are să plece din oraș? HARRY: În primul rând, mă iubește. Și pentru că e seropozitiv și înnebunit de frică. O schimbare de decor i-ar putea face bine. NATHAN: Perfect. Dar de unde facem rost de bani ca să cumpărăm un domeniu la țară? Eu pot să contribui cu ceva, dar nu e nici pe departe destul. TOM: Dacă vrea să intre și Bette, poate e dispusă ea să-și deschidă sipetele ca să participe. HARRY: Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el. — Ai vreun motiv anume să nu vrei să vorbești despre ea? — Mă tem să nu-l dezamăgesc pe Tom, atâta tot. Mai sunt încă de reglat câteva aspecte mărunte și, până nu se bate totul în cuie, n-are rost să ne ambalăm prea tare. — Am ceva bani de rezervă, cu care nu fac nimic. Destul de mulți, ca să fiu sincer. Dacă ai nevoie de încă un investitor, s-ar putea să fiu dispus să te ajut. — Ești foarte generos, Nathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
realitate, mult mai aspru și și mai sărac decât încăperile plăcute, drăgălașe la care mă uit acum. Dar nu contează. Totul e curat și confortabil, cu un element compensator, care mai acoperă tonalitățile altminteri atotprezente ale kitschului și agitației fără rost: imaginile atârnate pe pereți. Contrar așteptărilor, acestea nu sunt goblenuri înrămate, nici acuarele prost executate cu peisaje înzăpezite din Vermont, nici reproduceri după Currier și Ives. Pereții sunt acoperiți cu fotografii alb-negru, 15 pe 25, ale unor staruri ale comediei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Tom îmi spune că a sunat în Brooklyn acum un sfert de oră. Harry era plecat cu treburi, dar i-a lăsat vorbă lui Rufus să ne sune când revine. — Să vedem dacă-l mai interesează, spune Tom. N-are rost să încurajăm speranțele lui Stanley dacă Harry s-a răzgândit. Am stat în șopron mai puțin de o jumătate de oră, dar simt că Tom a petrecut acest scurt interval adâncit în gânduri. Ceva din privirea lui îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cheful aducând în dezbatere un subiect atât de neplăcut. De-acum, și Tom știe totul, dar nici el nu dorește să pomenească renghiul urât care ni s-a jucat. Honey și Lucy cântă cântecele fără sens în timp ce desfac homarii, ce rost ar avea să le întrerupem cu o relatare neplăcută despre resentimente de clasă și animozități provinciale? După ce o duc pe Lucy sus, la culcare, îmi dau seama că sunt mult prea ostenit ca să mai stau până târziu a doua seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar a cam trecut ceva timp. — Și la mine. Un timp foarte îndelungat. O aud strecurându-se în pat lângă el și aud tot ce se petrece după aceea. Sexul e o treabă atât de stranie și de neglijentă, ce rost are să încerc să-mi amintesc fiecare sorbitură și fiecare geamăt care urmează? Tom și Honey merită să se bucure de intimitate și, de aceea, am să îmi închei aici prezentarea activităților nocturne. Și dacă sunt cititori care obiectează, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
șirurile de ediții princeps așezate ordonat pe rafturi. Cu toată vorbăria amabilă, Harry trebuie să fi fost derutat. Metropolis nu terminase lucrul la manuscris și, în lipsa unui fals complet, pe care să i-l înmâneze lui Trumbell, nu înțelegea ce rost avea vizita de-acum a lui Gordon. Îmi face întotdeauna plăcere să vă văd, a spus el, dar n-aș vrea ca domnul Trumbell să fie dezamăgit. Manuscrisul e încuiat într-un seif, la agenția Citibank de pe Fifty-third Street, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Aurora - am cedat nervos și am făcut-o. Spre imensa mea surpriză, cererea în căsătorie mi-a fost întâmpinată cu hohote de râs strident. — Ah, Nathan, mi-a spus ea, nu fi prost. Ne simțim foarte bine așa cum suntem. Ce rost are să tulburăm apele și să ne legăm la cap când nu ne doare? Căsătoria e pentru tineri, pentru puști care vor copii. Noi am trecut deja peste asta. Suntem liberi. N-avem decât să facem amor cât vrem și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cosmică, o viziune împărtășită despre lume și viață în care se integrează și omul, și porcul. O viziune care impune omului să ceară iertăciune porcului și să-l pomenească apoi (aproape) creștinește, pentru a nu strica rînduiala lumii. Există un rost în acțiunile colective desfășurate cu frenezie de români în perioada sărbătorilor de iarnă, adică un sens legitimat într-o și printr-o viziune despre lume. Porcul este o instituție, mai exact un element constitutiv al acelor acțiuni codificate ale unui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o perspectivă „autocolonialistă” : țările civilizate procedează astfel, așa că trebuie să învățăm și noi să facem la fel. Ceea ce nu înseamnă nici că rînduiala porcului este bună în sine sau că trebuie păstrată ca atare, ci doar că ea are un rost al ei ca „instituție”. Această poveste a porcului are însă și o morală mult mai largă și mai profundă. Schimbarea, precum aceea la care aspirăm în vederea integrării europene, presupune o modificare a instituțiilor. Schimbarea acestora nu se poate rezuma la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
adică la o viziune despre lume și viață. Instituția tradițională a porcului se va transforma într-adevăr în aceea europeană atunci cînd și în măsura în care viziunea despre plante, ființe umane și animale se va schimba și ea corespunzător, dînd un nou rost atît noilor practici de tăiere a porcului, cît și noilor relații dintre oameni. Porcul este în acest caz doar o metonimie. Pe scurt, codificările instituționale trebuie să capete un „rost” pentru cei presupuși a participa la mersul acestor instituții. Doar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
animale se va schimba și ea corespunzător, dînd un nou rost atît noilor practici de tăiere a porcului, cît și noilor relații dintre oameni. Porcul este în acest caz doar o metonimie. Pe scurt, codificările instituționale trebuie să capete un „rost” pentru cei presupuși a participa la mersul acestor instituții. Doar astfel sînt posibile cu adevărat „bunul comun” și desfășurarea „acțiunilor colective”. Iar pentru aceasta trebuie ca instituțiile să fie coerente, stabile și transparente, astfel încît indivizii să-și poată găsi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a participa la mersul acestor instituții. Doar astfel sînt posibile cu adevărat „bunul comun” și desfășurarea „acțiunilor colective”. Iar pentru aceasta trebuie ca instituțiile să fie coerente, stabile și transparente, astfel încît indivizii să-și poată găsi, în timp, un rost în apartenența la ele. Desigur, instituțiile pot constrînge indivizii să le urmeze în mod legal. Dar ele nu pot funcționa cu adevărat doar impunînd convenții legale, fără a propune și convingeri morale. Altminteri, distincția ușor livrescă dintre societatea legală și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-un mod paradoxal, are loc sincronizarea prin ortodoxie la hedonismul rațional al noului consumerism ! Personal, rămîn credincios sarmalelor... Povești gastro-identitare Identitatea este un discurs pertinent despre apartenențe cu sens. Este o „identitate narativă”, ne spune Ricœur, o poveste cu rost sau care caută să instituie un rost împărtășit. Dar oare ce apartenențe mai sînt investite cu sens la ora actuală, care mai sînt rosturile identitare din România zilelor noastre ? Îmi păstrez convingerea că cea mai simplă abordare a acestei întrebări
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin ortodoxie la hedonismul rațional al noului consumerism ! Personal, rămîn credincios sarmalelor... Povești gastro-identitare Identitatea este un discurs pertinent despre apartenențe cu sens. Este o „identitate narativă”, ne spune Ricœur, o poveste cu rost sau care caută să instituie un rost împărtășit. Dar oare ce apartenențe mai sînt investite cu sens la ora actuală, care mai sînt rosturile identitare din România zilelor noastre ? Îmi păstrez convingerea că cea mai simplă abordare a acestei întrebări existențiale rămîne mîncarea. Ghicitul în farfurii, meniuri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
discurs pertinent despre apartenențe cu sens. Este o „identitate narativă”, ne spune Ricœur, o poveste cu rost sau care caută să instituie un rost împărtășit. Dar oare ce apartenențe mai sînt investite cu sens la ora actuală, care mai sînt rosturile identitare din România zilelor noastre ? Îmi păstrez convingerea că cea mai simplă abordare a acestei întrebări existențiale rămîne mîncarea. Ghicitul în farfurii, meniuri și vitrine alimentare nu este doar o îndeletnicire plăcută, ea este și una fertilă. Gastronomia și practicile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fi început lupta împotriva acestuia cu o crimă. La 20 de ani de la revoluție, iată-l scos din nou în stradă, de data aceasta doar ca înjurătură electorală. Riscul este acela de a începe să ne îndoim și de rostul anti comunismului, pentru care unii dintre noi chiar și-au dat viața. Mai departe, știam atunci, de asemenea, că trebuie să răsturnăm statul socialist și instituțiile sale pentru a-l înlocui cu un stat „bun”, de drept, așa ca în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aceeași greutate, indiferent de calea pe care alege sau este constrîns să o urmeze spre ea. În final, la „judecata de apoi” (chiar dacă, vorba domnului Cosașu, se mai și exagerează în această privință), întrebarea de baraj rămîne aceeași : a avut rost sau nu ? Și mi-e teamă că nici un sistem social care nu amînă categoric rostul pentru lumea de dincolo nu poate oferi, de fapt, o soluție la această problemă, nu poate da răspunsul general valabil. Dimpotrivă, va încerca prin toate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ea. În final, la „judecata de apoi” (chiar dacă, vorba domnului Cosașu, se mai și exagerează în această privință), întrebarea de baraj rămîne aceeași : a avut rost sau nu ? Și mi-e teamă că nici un sistem social care nu amînă categoric rostul pentru lumea de dincolo nu poate oferi, de fapt, o soluție la această problemă, nu poate da răspunsul general valabil. Dimpotrivă, va încerca prin toate mijloacele să-și promoveze idealul propriu de funcționare și propășire aici și acum drept rost
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rostul pentru lumea de dincolo nu poate oferi, de fapt, o soluție la această problemă, nu poate da răspunsul general valabil. Dimpotrivă, va încerca prin toate mijloacele să-și promoveze idealul propriu de funcționare și propășire aici și acum drept rost suprem și etern al fiecăruia, astfel încît toți vor avea măcar un moment în viața lor în care să simtă că „viața e în altă parte”, vorba lui Kundera. Individului nu-i rămîne astfel decît fie să se solidarizeze cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
astfel încît toți vor avea măcar un moment în viața lor în care să simtă că „viața e în altă parte”, vorba lui Kundera. Individului nu-i rămîne astfel decît fie să se solidarizeze cu mistica sistemului, găsindu-și un rost colectiv în aceasta, fie să reziste pe cont propriu sistemului, oricare ar fi acesta. Din acest punct de vedere, se poate spune chiar că moralitatea unui sistem se măsoară după oportunitățile legitime de a-l nega pe care le oferă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mizilic, ceva, acolo, care să transfigureze mîncatul în festin. Ce bag apoi în gură aproape că nu mai contează : mă simt din nou în spațiul protejat al ospitalității, pe care o oficiez eu de data aceasta. Cam acesta era și rostul înțelept al sărbătorilor sătești. Cine se uită în calendarul ortodox al țăranului român fie vede, patetic, frumusețea sărbătorilor tradiționale, fie comentează, cinic, lenea strămoșească a țăranului român care, iată, avea mai multe sărbători decît zile lucrătoare. De fapt, era o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
principiul explicativ al tuturor evenimentelor”. Din nou, alte vremuri, alți oameni, alte mize. Dar același patos paricid ! După cum observa un prieten psihanalist, românii ca popor (modern) par a avea o problemă oedipiană a transmiterii. Generalizînd poate excesiv, dar nu fără rost, am putea spune că, odată cu modernitatea noastră națională, reiterăm un același model de psihologie colectivă : ne omorîm părinții, dar ne venerăm (stră)bunicii. De la junimiști la actuala Piață a Universității, societatea, lumea noastră întreagă se strică periodic (și se strică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]