19,447 matches
-
din Frătăuții Noi, ținea morțiș să-și petreacă câteva duminici cu cotișenii. Era forte insistent și chiar de câteva ori i-a cerut voie tatei să ni se alăture. La "ceaiul de duminică" gazda trebuia să dovedească cât de cât simț ospitalier. Servea câte un ceai (nu era la modă cafeaua), o dulceață, prăjiturele și eventual niște plăcinte fragede. Băieții organizatori se îngrijeau de muzică (un patefon sau gramofon), sucuri și uneori ceva... tărie (pentru ei). Stăteam la masă și serveam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la Gura Humorului, după perioada de refugiu în Banat, impusă de război. A devenit învățătoare ca și cele cinci surori și fratele ei, a muncit și a suferit în perioada instaurării comuniste, fiind considerată un element dușmănos regimului. Cu bun simț și cu dragoste de profesia aleasă a reușit să-și facă datoria, să se afirme, obținând gradul didactic I, dar sa-și crească și pe cei doi copii, în spiritul dragostei de neam, în spiritul respectului față de trecutul istoric mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că anumite cuvinte nu trebuiau nici gândite, dar să le mai și spui, că te expuneai la multe pericole. Totuși, doamna învățătoare Cleopatra Hrihor a știut să transmită propriilor ei copii, ca și elevilor, ceea ce a trebuit, pentru că, pentru bun simț și comportare demnă, nu trebuie diplome academice, " Bunul simț e geniul umanității" afirma cu vigoare cel ce a fost marele Goethe. Alături de soțul ei, profesorul și directorul Gheorghe Hrihor din Remizau Vicovu de Jos, a desfășurat și o intensă activitate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
le mai și spui, că te expuneai la multe pericole. Totuși, doamna învățătoare Cleopatra Hrihor a știut să transmită propriilor ei copii, ca și elevilor, ceea ce a trebuit, pentru că, pentru bun simț și comportare demnă, nu trebuie diplome academice, " Bunul simț e geniul umanității" afirma cu vigoare cel ce a fost marele Goethe. Alături de soțul ei, profesorul și directorul Gheorghe Hrihor din Remizau Vicovu de Jos, a desfășurat și o intensă activitate culturală, desfășurând și o intensă activitate culturală, compunând texte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Măriuța Baroiului) din sat, renunțau la divizarea oului, creând o combinație continuă, neîntreruptă. Culorile predominante sunt roșu în diferite nuanțe, maroul, galbenul, portocaliul, negrul, verdele și albastrul. Modul în care sunt compuse diferite ornamente și combinate nuanțele cromatice demonstrează un simț artistic, creator, remarcabil, al gospodinelor din sat (creatoare: Lavric Domnica, Ionesi Veronica, Pascari Viorica). Poeții din Costișa: Ion Filipciuc, Cleopatra Hrihor (Isopescu), Răduța Vasilovschi (Lavric), Heracles Isopescu,îi cântă în versuri nemuritoare harurile pământului, mânuitorii penelului. Vespazian Lungu i-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noblețe sufletească, pentru că, grație lui, sunt aici. În Japonia, m am redescoperit, m-am străluminat, mi-am aflat și o altă menire pe acest pământ. Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte, doar îl văd, îl admir, îmi răscolește toate simțurile... Oare de ce metamorfoza mugurelui florii de cireș o asemui cu o „călătorie” a omului pe Pământ?! Mugurele... să fie oare copilul fragil și inocent?! Bobocul de floare... să fie oare adolescentul vulnerabil încă la ger și intemperii?! Splendida floare de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu privirea vie și zâmbetul cald. Dacă nu ne-am exprima în limbi diferite... aș considera-o sora mea de sânge.. Oricum, mi-e soră de suflet, având aceleași afinități, rezonând în aceeași măsură la frumos, liniște, pace și bun simț, fiind la fel de contemplative și de sensibile. Casa lui Emiko e unică în felul său, cu un stil arhitectural aparte, ceea ce-i conferă frumusețe și unicitate. Constructorul a încadrat-o pe o colină între două străzi ce formează un unghi ascuțit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
400 de ani. Istoria Ceaiului este strâns legată și de religie. La fel ca și Ikebana, Ritualul Ceaiului reprezintă cultul pentru frumos, esența lui fiind de natura spirituală, o Cale de autocunoaștere ce presupune o trăire rafinată și un deosebit simț artistic, înnăscute. Ceaiul e doar un pretext de a te aduna cu prietenii... ca împreună să te cufunzi în liniște și contemplare; mai mult gesturi decât vorbe... Mesajul transmis de gesturi este fundamental, exprimând armonia, puritatea, respectul și liniștea sufletească
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a născut în Ueno, iar numele său a devenit emblematic pentru această formă de poezie. Bucătăria japoneză Bucătăria japoneză este o artă, căci în procesul gătirii preparatelor, bucătarul are grijă ca mâncarea, gătită de el, să „ispitească” toate cele cinci simțuri: văz, miros, sunet, atingere și gust, în același timp. În bucătărie se folosesc foarte multe minerale provenind din fructele de mare, îndeosebi. Ca în tot ceea ce o caracterizează, și în bucătărie, Japonia se axează pe mâncărurile tradiționale și pe cele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nu vei găsi atâta profunzime ca într-o cupă cu sake. Aroma este apropiată de cea a florii de cireș, iar gustul de cel al ambroziei. Sake dă savoare mâncărurilor tradiționale, dar aduce și liniștea sufletului, e o desfătare a simțurilor, o întreagă orchestră care cântă învăluindu-te în sunetele vrăjite ale muzicii sale. La fel ca și „Ikebana” sau „Calea Ceaiului”, „Calea sake” este „Calea” cunoașterii proprii, o cale a rafinării personale. „Drumul Sake”, cum i se mai spune, a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fire contemplativă. De când s-a născut și până azi, a rămas o enigmă indescifrabilă pentru mine. Dar cred în steaua lui! Eu, mama lor, sunt un scorpion micuț, „dulce” și sentimental. La primele trei călătorii m-am lăsat în voia simțurilor, bucurându-mă de tot ce-mi oferea ineditul călătoriei... după cum am scris în jurnalele anterioare. De data aceasta m-am „înarmat” cu două caiete, o cameră foto și cu mai multe pixuri, întrucât miam luat în serios rolul de reporter
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
florile necunoscute care emanau un parfum greoi. Pe una dintre alei, o fascinantă cascadă , de flori violet, ne-a fermecat privirea. Mai departe, arborele pasiunii creștea nestingherit lângă un mandarin. Grădina seamănă cu un labirint, punându-ne la grea încercare simțul de orientare. Cum sau după ce să te orientezi?! E foarte cald, dar nu pot renunța la plăcerea de a „savura” minunăția asta de culori și parfumuri care mă lasă „pradă” unor neobișnuite senzații. Când am ajuns pe lotul unde cresc
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
corp. “ A doua zicere: „Cinci gărzi care se apropie într-un mod prietenos înseamnă cele cinci agregate: formă, simțire, percepție, voință și conștiință care formează corpul și mintea. “ A treia zicere: „Omul crede că adăpostul sigur îl reprezintă cele șase simțuri. Văzând, însă, pericolul din cele șase simțuri, care pot fi înșelătoare, el încearcă a se îndepărta de ele, dar se apropie de curentul sălbatic al dorințelor lumești. Acolo, el devine pluta bunelor învățături ale lui Buddha care-l ajută să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
se apropie într-un mod prietenos înseamnă cele cinci agregate: formă, simțire, percepție, voință și conștiință care formează corpul și mintea. “ A treia zicere: „Omul crede că adăpostul sigur îl reprezintă cele șase simțuri. Văzând, însă, pericolul din cele șase simțuri, care pot fi înșelătoare, el încearcă a se îndepărta de ele, dar se apropie de curentul sălbatic al dorințelor lumești. Acolo, el devine pluta bunelor învățături ale lui Buddha care-l ajută să traverseze curentul sălbatic în siguranță. “ ( „The teaching
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Așa am pornit în viață, crezând că iubirea înseamnă „Totul sau Nimic!” Un dicton (la mine, principiu) ce mi-a adus adânci remușcări și dureri greu de vindecat. Lumea Japoniei e fascinantă... . cultura, tradițiile, stilul de viață actual, istoria milenară, simțul onoarei, demn de admirat și de urmat, răbdarea, pudoarea cât și fascinația pentru tot ceea ce înseamnă Europa. Viața intimă e ca un văl de mătase după care se ascund, e greu s-o ghicești. Japonezii nu vorbesc despre iubire, exceptând
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
toate Încercările lui și ale moașei, murise sufo cat. Mama nu putuse fi salvată nici ea. Într-o clipă, bogatul negustor pierduse tot ce avea mai de preț pe lume. Urmară zile Întunecate. Urs nu mai era el Însuși. Cu simțurile amorțite, se lăsă condus la cimitir. Fără să Înțeleagă, stătu În fața gropii deschise și auzi cum cădeau bulgării de pământ Înghețat pe capacul sicriului În care zăcea viața lui. Întors acasă, voi să fie singur. Își goni ajutoarele, Închise comptoarul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rece de decembrie, Întunecată și dușmănoasă. Primele neguri despletite și umede pluteau fără zgomot printre crengile uscate, semn neîndoios că nici fluviul nu era departe. Arnold cel cu ochii de pisică călărea În frunte, cu pri virea Încordată, cu toate simțurile la pândă, pentru a prinde cel mai mic semn de primejdie. Toți tăceau, pătrunși de gravitatea situației. Chiar dacă ducele Conrad n-ar fi poruncit liniște deplină, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să sporovăiască. Acesta călărea alături și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oră. Grăbiți-vă! Îmbrăcați-vă, luați-vă niște haine, niște așternuturi, ceva de mâncare și apă de băut. Vă rog să vă grăbiți și să vă încadrați în timp. Nu mă puneți într-o situație delicată... Clar? Au avut bunul simț și au ieșit afară, în curte, unde și-au aprins câte o țigară. Fumau și dialogau: Ce să-și ia amărâții ăștia, mă, ce să-și ia? Tu n-ai văzut pe ce dormeau? N-ai văzut cu ce pături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mircea era nădejdea mamei și sprijinul neprețuit al întregii familii. Fiind cel mai mare dintre noi, acționa cu pricepere și promptitudine la toate solicitările mamei. Era ordonat, înzestrat cu un deosebit spirit de observație, meticulos și inteligent. Avea un acut simț al realului: în orice împrejurare lua întotdeauna cea mai potrivită hotărâre. Era și este un pragmatic; acest lucru l-a dovedit cu prisosință de-a lungul întregii sale vieți: a avut și are și acum cea mai frumoasă și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mircea nu a fost un șef: a fost un exemplu pentru noi. El muncea cel mai mult: căra apă, tăia lemne, mătura, făcea patul, grebla în curte și avea grijă de toți. Era un izvor nesecat de energie. Avea un simț estetic deosebit și un ochi de gospodar cu experiență, în ciuda vârstei sale fragede. Se pare, însă, că școala nu l-a atras în mod deosebit, iar învățătura nu constituia punctul său forte. Într-o zi, mergeam la școală, ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
având cel mai mare număr de carate dintre toate diamantele ce se descoperiseră vreodată în carierele Continentului Negru. Uluitor! Impresionat și marcat profund de cele constatate, m-am grăbit să transfer spre analiză pertinentă această "bijuterie perisabilă", confratelui său întru simțuri: organul olfactiv. Acesta, la început timid, apoi cu siguranță din ce în ce mai mare, dilata și contracta orificiile nazale, asemenea unui burduf de acordeon, mânuit cu o desăvârșită măiestrie de Fărâmiță Lambru. Erau fascinate! Efluviile aromatice invadau căile de acces, ducându-se instantaneu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cel căzut în suferință. Pachetele aduse de doamna Sabina și de domnul Sandu erau acolo, unul lângă altul, și ne atrăgeau privirile exact cum atrage magnetul pilitura de fier. Mama, ca un bun psiholog ce era și având un acut simț al observației, a descifrat cu rapiditate taina privirilor noastre, dându-și seama că noi toți doream același lucru: desfacerea plaselor și prezentarea conținutului lor. Zis și făcut. Mama a scos din prima sacoșă un ziar și l-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în vremea secetei. În sfârșit, cel mai impresionant segment al cărții este cel al construirii bordeiului și a casei în Bărăgan. Spațiul explodează. Trecerea de la spațiul îngust și întunecat al vagonului la spațiul nesfârșit și luminos al câmpiei este copleșitoare. Simțul amănuntului, spiritul de observație, organizarea materiei epice, toate recomandă în Victor Aciocîrlănoaiei un condei strălucit. Iată cum patru copii fac o casă în Bărăgan: "Mai întâi am ales o suprafață de teren plană, ceva mai departe de locul unde era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-mă mereu la îndemână, își permit să citească mai superficial, oarecum informativ. Nu vreau să fiu nedrept cu nimeni, astea-s impresii generale. Fără spontaneitate nu pot acționa. Mă simt legat de mâini și de picioare. Cu creierul încleiat. Cu simțurile de pâslă. Dacă forțez nota, textele ies lamentabile. Plăcerea de a scrie cred că e suprema cerință a unui text bun. Nu singura, desigur. Și nici măcar nu știm exact ce se ascunde în miezul substantivului plăcere. Furia, durerea, disperarea pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să nu mă plictisesc. Trec de la unul la altul după cum îmi dictează inspirația. Inspirația mea a fost întotdeauna imprevizibilă. Asta îmi asigură spontaneitatea. Fără spontaneitate nu pot acționa. Mă simt legat de mâini și de picioare. Cu creierul încleiat. Cu simțurile de pâslă. Dacă forțez nota, textele ies lamentabile. Plăcerea de a scrie cred că e suprema cerință a unui text bun. Nu singura, desigur. Și nici măcar nu știm exact ce se ascunde în miezul substantivului plăcere. Furia, durerea, disperarea pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]