17,513 matches
-
ea nu are metode, cum ar fi șlice(), sort(), etc.). Toți parametrii sunt transmiși prin valoare (pentru obiecte este referință la obiectul pe care este trecut). 3 este parametru suplimentar Funcțiile pot fi declarate în interiorul alte funcții, și pot accesa variabilele locale ale funcției exterioare. Mai mult, ei implementează metode complete de închidere prin amintirea variabilelor locale funcției exterioare, chiar și după ce s-a ieșit din funcția exterioară. Pentru convenientă, tipurile sunt subdivizate în mod normal în tipuri primitive și obiecte
JavaScript () [Corola-website/Science/299854_a_301183]
-
valoare (pentru obiecte este referință la obiectul pe care este trecut). 3 este parametru suplimentar Funcțiile pot fi declarate în interiorul alte funcții, și pot accesa variabilele locale ale funcției exterioare. Mai mult, ei implementează metode complete de închidere prin amintirea variabilelor locale funcției exterioare, chiar și după ce s-a ieșit din funcția exterioară. Pentru convenientă, tipurile sunt subdivizate în mod normal în tipuri primitive și obiecte. Obiectele sunt entități care au o identitate (ele sunt doar egale cu ele însele) și
JavaScript () [Corola-website/Science/299854_a_301183]
-
obiect. Spre deosebire de multe limbaje orientate obiect, nu există nici o distincție între o definiție funcție și o definiție metodă. Mai degrabă, distincția se produce în timpul apelării funcției, o funcție poate fi numit că o metodă. Atunci când este apelata că o metodă, variabilă locală standard care este setata automat la instanța obiectului de la stânga lui ".". (Există, de asemenea, posibilitatea de a apel și de a aplica metode care pot setă această în mod explicit, de anumite pachete, cum ar fi jQuery face lucruri
JavaScript () [Corola-website/Science/299854_a_301183]
-
În probleme de optimizare, multiplicatorii Lagrange, denumiți astfel după Joseph Louis Lagrange, sunt o metodă de lucru cu restricții. Se caută punctele de extrem ale unei funcții cu mai multe variabile și una sau mai multe restricții. Această metodă reduce o problemă cu "n" variabile și "k" restricții la o problemă rezolvabilă în "n" + "k" variabile, fără restricții. Această metodă introduce o nouă variabilă scalară, necunoscută, multiplicatorul Lagrange, pentru fiecare restricție
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
multiplicatorii Lagrange, denumiți astfel după Joseph Louis Lagrange, sunt o metodă de lucru cu restricții. Se caută punctele de extrem ale unei funcții cu mai multe variabile și una sau mai multe restricții. Această metodă reduce o problemă cu "n" variabile și "k" restricții la o problemă rezolvabilă în "n" + "k" variabile, fără restricții. Această metodă introduce o nouă variabilă scalară, necunoscută, multiplicatorul Lagrange, pentru fiecare restricție și formează o combinație liniară cu multiplicatorii drept coeficienți. Considerăm cazul bidimensional. Presupunem că
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
extrem ale unei funcții cu mai multe variabile și una sau mai multe restricții. Această metodă reduce o problemă cu "n" variabile și "k" restricții la o problemă rezolvabilă în "n" + "k" variabile, fără restricții. Această metodă introduce o nouă variabilă scalară, necunoscută, multiplicatorul Lagrange, pentru fiecare restricție și formează o combinație liniară cu multiplicatorii drept coeficienți. Considerăm cazul bidimensional. Presupunem că avem o funcție, "f"("x","y"), pe care trebuie să o maximizăm cu condiția ca unde "c" este o
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
se traduce prin afirmația că unghiurile lui formula 7 și ale lui formula 4 sunt vectori paraleli în punctul de maxim. Introducând un scalar necunoscut, "λ", obținem for "λ" ≠ 0. Odată ce valorile lui λ sunt determinate, ne întoarcem la numărul original de variabile și astfel putem continua pentru a găsi punctele de extrem ale noii funcții "fără restricții" într-un mod tradițional. Astfel, formula 22 pentru toți formula 23 satisfac condiția, deoarece formula 24 este egal cu zero în restricție, însă punctele de extrem ale lui
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
în viață. Cele mai importante concluzii desprinse din studiile lui Kinsey sunt următoarele: Cercetarea lui Kinsey a fost ulterior preluată și dezvoltată de cercetători precum Fritz Klein (1932-2006). Acesta din urmă a susținut că în cazul fiecărei persoane există șapte variabile care compun orientarea sexuală: atracție sexuală (A), comportament sexual (B), fantezii sexuale (C), preferințe emoționale (D), preferințe sociale (E), stil de viață homosexual/heterosexual (F) și modul în care se identifică individul (G). Fiecăreia dintre aceste componente îi corespund trei
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
cateta); "x,y(catetele unui triunghi dreptunghic)";i (ipotenuza); R (raza cercului circumscris triunghiului);D (diametrul cercului circumscris al triunghiului) ; r (raza cercului înscris în triunghi); ec (echilateral); dr (dreptunghic); pr (proiecția catetei pe ipotenuză); m (mediana); "H,S,σ (variabile matematice)"
Triunghi () [Corola-website/Science/299351_a_300680]
-
umană. O contribuție foarte importantă a fost cea adusă de în domeniul logicii. Finalitatea acesteia este de a organiza și clarifica reprezentările mentale. De acum celebrul brici al lui Ockham va însemna simplificarea explicației în cât mai puține cauze și variabile. Noi îl cunoaștem pe Dumnezeu prin credința revelației și nu prin examinarea rațională a creației sale. Etica ockhamiană cuprinde mai multe teme. Pe de o parte, aceasta este o etică bazată pe principiul voinței. Astfel, importanța covârșitoare cade asupra intenționalității
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
a stabili o corelație între dezvoltarea economică a societății și nivelul ocupării resurselor de muncă disponibile, de a oferi soluții pentru înlăturarea șomajului. Pentru aceasta el a folosit un model economico-matematic descriptiv compus din trei categorii de elemente: Relațiile dintre variabile au fost redate cu ajutorul unor ecuații și inegalități, precum și interdependența dintre ele, redată cu ajutorul unor funcții (funcția ocupării, a ofertei, a cererii etc.). Așa cum am mai afirmat, Keynes admite și recunoaște existența șomajului involuntar - tema principală a investigațiilor lui și
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
Deoarece în realitate există dificultăți în desfacerea mărfurilor și predomină dezechilibrul în economie formula 3, încasările sunt mai mici decât producția oferită și deci, implicit, rezultă șomaj involuntar; Parametrul multiplicator investițional (K), cu ajutorul căruia se exprimă gradul de intensitate al unei variabile, a fost folosit de Keynes pentru a exprima interdependența dintre fluctuațiile investițiilor, ocupării și veniturilor. Acesta ne arată că atunci când are loc un spor al investițiilor globale, venitul va crește cu o mărime care este de K ori mai mare
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
Una din cele mai importante funcții ale unui limbaj de programare este ca acesta să furnizeze metode de management a memoriei și al obiectelor stocate în memorie. C furnizează trei metode distincte de alocare a memoriei pentru obiecte: Nu toate variabilele sunt automat alocate. Următoarele tipuri de variabilă sunt alocate static: Variabilele alocate static au alocată locația lor de memorie și inițializată înainte ca funcția codice 4 să fie executată și nu sunt dealocate până când se termină execuția funcției codice 4. Variabilele alocate
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
unui limbaj de programare este ca acesta să furnizeze metode de management a memoriei și al obiectelor stocate în memorie. C furnizează trei metode distincte de alocare a memoriei pentru obiecte: Nu toate variabilele sunt automat alocate. Următoarele tipuri de variabilă sunt alocate static: Variabilele alocate static au alocată locația lor de memorie și inițializată înainte ca funcția codice 4 să fie executată și nu sunt dealocate până când se termină execuția funcției codice 4. Variabilele alocate static nu sunt reinițializate la fiecare apel
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
este ca acesta să furnizeze metode de management a memoriei și al obiectelor stocate în memorie. C furnizează trei metode distincte de alocare a memoriei pentru obiecte: Nu toate variabilele sunt automat alocate. Următoarele tipuri de variabilă sunt alocate static: Variabilele alocate static au alocată locația lor de memorie și inițializată înainte ca funcția codice 4 să fie executată și nu sunt dealocate până când se termină execuția funcției codice 4. Variabilele alocate static nu sunt reinițializate la fiecare apel al funcției în cadrul cărora
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
toate variabilele sunt automat alocate. Următoarele tipuri de variabilă sunt alocate static: Variabilele alocate static au alocată locația lor de memorie și inițializată înainte ca funcția codice 4 să fie executată și nu sunt dealocate până când se termină execuția funcției codice 4. Variabilele alocate static nu sunt reinițializate la fiecare apel al funcției în cadrul cărora au fost declarate. O variabilă alocată static are avantajul că își păstrează valoarea, chiar dacă funcțiile care accesează acea valoare nu mai sunt active. Acolo unde este posibil, alocarea
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
locația lor de memorie și inițializată înainte ca funcția codice 4 să fie executată și nu sunt dealocate până când se termină execuția funcției codice 4. Variabilele alocate static nu sunt reinițializate la fiecare apel al funcției în cadrul cărora au fost declarate. O variabilă alocată static are avantajul că își păstrează valoarea, chiar dacă funcțiile care accesează acea valoare nu mai sunt active. Acolo unde este posibil, alocarea automată sau statică este preferată deoarece alocarea memoriei este coordonată de compilator, nemaifiind nevoie ca programatorul să
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
active. Acolo unde este posibil, alocarea automată sau statică este preferată deoarece alocarea memoriei este coordonată de compilator, nemaifiind nevoie ca programatorul să aloce iar apoi să elibereze memoria - operație ce adesea generează erori. Totuși, multe structuri de date sunt variabile în dimensini și deoarece alocarea automată și cea statică trebuie să fie de dimensiune fixă în momentul compilării, sunt multe situații în care alocarea dinamică trebuie folosită. Un exemplu ar fi tablourile de dimensiuni variabile. Spre deosebire de alte limbaje de programare
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
de programare cum ar fi Fortran 77, C-ul are o formă liberă, lăsând programatorul să-și organizeze codul folosind spațiile albe. Comentarii pot fi înserate oriunde în cadrul programului utilizând delimitatorii codice 30 și codice 31. Fiecare fișier sursă conține declarații de variabile și definiții de funcții. Funcțiile, la rândul lor, conțin alte declarații de variabile și comenzi. Declarațiile de variabile fie definesc noi tipuri folosind cuvinte cheie precum codice 1, codice 22 și codice 20 sau atribuind un tip de date predefinite, prin scrierea tipului
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
lăsând programatorul să-și organizeze codul folosind spațiile albe. Comentarii pot fi înserate oriunde în cadrul programului utilizând delimitatorii codice 30 și codice 31. Fiecare fișier sursă conține declarații de variabile și definiții de funcții. Funcțiile, la rândul lor, conțin alte declarații de variabile și comenzi. Declarațiile de variabile fie definesc noi tipuri folosind cuvinte cheie precum codice 1, codice 22 și codice 20 sau atribuind un tip de date predefinite, prin scrierea tipului de dată și urmat de numele variabilei. Cuvinte cheie precum codice 35, codice 6, precum și
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
codul folosind spațiile albe. Comentarii pot fi înserate oriunde în cadrul programului utilizând delimitatorii codice 30 și codice 31. Fiecare fișier sursă conține declarații de variabile și definiții de funcții. Funcțiile, la rândul lor, conțin alte declarații de variabile și comenzi. Declarațiile de variabile fie definesc noi tipuri folosind cuvinte cheie precum codice 1, codice 22 și codice 20 sau atribuind un tip de date predefinite, prin scrierea tipului de dată și urmat de numele variabilei. Cuvinte cheie precum codice 35, codice 6, precum și pointerul la unul din aceste
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
rândul lor, conțin alte declarații de variabile și comenzi. Declarațiile de variabile fie definesc noi tipuri folosind cuvinte cheie precum codice 1, codice 22 și codice 20 sau atribuind un tip de date predefinite, prin scrierea tipului de dată și urmat de numele variabilei. Cuvinte cheie precum codice 35, codice 6, precum și pointerul la unul din aceste tipuri codice 37 reprezintă tipuri de date implementate nativ în C. Secțiuni de cod sunt incluse între paranteze acolade (codice 38 și codice 39), pentru a indica pentru ce porțiune a codului
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
codice 6, precum și pointerul la unul din aceste tipuri codice 37 reprezintă tipuri de date implementate nativ în C. Secțiuni de cod sunt incluse între paranteze acolade (codice 38 și codice 39), pentru a indica pentru ce porțiune a codului se aplică declarațiile de variabile și celelalte structuri de control. Comenzile execută acțiuni cum ar fi cele de modificare ale valorii unei variabile sau afișarea unui text la consolă. Structurile de control sunt variabile pentru execuții condiționale sau iterații, realizate cu ajutorul cuvintelor rezervate codice 40, codice 41
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
de cod sunt incluse între paranteze acolade (codice 38 și codice 39), pentru a indica pentru ce porțiune a codului se aplică declarațiile de variabile și celelalte structuri de control. Comenzile execută acțiuni cum ar fi cele de modificare ale valorii unei variabile sau afișarea unui text la consolă. Structurile de control sunt variabile pentru execuții condiționale sau iterații, realizate cu ajutorul cuvintelor rezervate codice 40, codice 41, codice 42, codice 43, codice 44 și codice 45. Salturi arbitrare sunt posibile prin folosirea cuvântului cheie codice 46. Cu ajutorul unei varietăți de
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]
-
a indica pentru ce porțiune a codului se aplică declarațiile de variabile și celelalte structuri de control. Comenzile execută acțiuni cum ar fi cele de modificare ale valorii unei variabile sau afișarea unui text la consolă. Structurile de control sunt variabile pentru execuții condiționale sau iterații, realizate cu ajutorul cuvintelor rezervate codice 40, codice 41, codice 42, codice 43, codice 44 și codice 45. Salturi arbitrare sunt posibile prin folosirea cuvântului cheie codice 46. Cu ajutorul unei varietăți de operatori implementați în C, se pot realiza operații aritmetice, logice, comparative
C (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/298786_a_300115]