167,887 matches
-
satului Chonhar din raionul Henicheski, Regiunea Herson și a blocat a doua intrare în Crimeea. Are loc Referendumul din Crimea. În sudul Regiunii Herson au aterizat mai multe elicoptere ruse care au adus un comando de 60 de soldați. Ministerul Apărării al Ucrainei a autorizat trupele sale rămase în Crimeea să-și folosească arma din dotare. Această decizie a fost luată cu scopul de a proteja soldații în legătură cu moartea unui militar ucrainean (Kakurin S.V.) în timpul asaltului asupra centrului operațional de suport
Intervenția armată rusă în Ucraina din 2014-2016 () [Corola-website/Science/331441_a_332770]
-
Ucrainei ar fi intrat în Ucraina fără acordul autorităților de la Kiev și fără implicarea Crucii Roșii. Forțele militare regulate rusești din regiunea Taganrog ar fi pătruns în Ucraina. Orașul Novoazovsk ar fi fost ocupat de armata rusă. Ministrul ucrainean al apărării a confirmat că soldați ruși ar fi pătruns în estul Ucrainei până în Donețk, pentru a-i ajuta pe separatiștii pro-ruși. Vladimir Putin susține crearea Novorusiei, un stat rus independent pe teritoriul actual al Ucrainei. Din cauza crizei din Crimeea, membrii NATO
Intervenția armată rusă în Ucraina din 2014-2016 () [Corola-website/Science/331441_a_332770]
-
tribunal sau loc de întâlnire) la Barbastro (1100), Caparroso (1102), și Santacara (1102). Ultimul a fost repopulat parțial de către francezi, a căror influență asupra obiceiurilor locale este evidentă. Cetățenii au fost necesari pentru a servi în campaniile locale și de apărare a castelelor. La data de 11 decembrie 1102, Petru a fost în Estella la granița cu Castilia, probabil căutând ajutorul lui Alfosno AL vI-lea, după o toamnă dezastroasă pentru creștinii din estul Spaniei. Când Petru I a murit în
Petru I al Aragonului și Navarei () [Corola-website/Science/331472_a_332801]
-
prințesa, dar sunt luați prin surprindere de atacul armatei trimise de Qiro, care devastează Felaratiul. Ajutați de virukul Rekarafi și de luptătoarea keru Tyressa, cei doi conduc un grup de refugiați într-o fortăreața aflată departe de capitală. Aici organizează apărarea împotriva atacatorilor, iar Keles descoperă că are acces la forțe nebănuite, care-i permit să reînvie gloria de altădată a locurilor și să transforme miniștri și oamenii de rând în războinici de elită. În campania să spre sud, Pyrust obține
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
Jais și Jad, o curtezana Mistica, care dezvăluie că nu este alta decât legendară Împărăteasa Cyrsa. La sud de Nalenyr, în Erumvirine, forțele trimise de Nelesquin pustiesc principatul și omoară toți oamenii întâlniți în cale. Războinicul Mistic Moraven Tolo organizează apărarea principatului și reușește să oprească înaintarea invadatorilor. În Ixyll, fostul ucenic al lui Moraven Tolo, Ciras Dejote, însoțit de creatorul de mașini pre-programate Borosan Gryst pornesc în căutarea magicienilor alături de care Împărăteasa Cyrsa îi înfruntase pe turasynzi cu șapte secole
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
tribunal sau loc de întâlnire) la Barbastro (1100), Caparroso (1102), și Santacara (1102). Ultimul a fost repopulat parțial de către francezi, a căror influență asupra obiceiurilor locale este evidentă. Cetățenii au fost necesari pentru a servi în campaniile locale și de apărare a castelelor. La data de 11 decembrie 1102, Petru a fost în Estella la granița cu Castilia, probabil căutând ajutorul lui Alfosno AL vI-lea, după o toamnă dezastroasă pentru creștinii din estul Spaniei. Alfonso și-a petrecut primii patru
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
la sportul de performanță pentru a se dedica studiului științelor politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București, completându-și studiile prin cursuri de specializare în domeniul politicilor și strategiilor de securitate susținute la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. A lucrat în cadrul Primăriei Munincipiului Bacău, în Comisia Juridică a Parlamentului României și a fost consilier prezidențial la Departamentul pentru minorități. Pe data de 17 decembrie 2009 a fost decorat de președintele Traian Băsescu cu Ordinul Național Serviciul
Răzvan Burleanu () [Corola-website/Science/331529_a_332858]
-
și inspectoare a direcției școlilor a Ministerului Învățământului din RSSM. Din 1955, conduce sectorul învățământului primar la Institutul de Cercetări Științifice al Școlilor. Este onorată cu distincțiile Eminent al Învățământului Public, Medalia Pentru Vitejie în Muncă în Timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1915, Ordinul Insigna de Onoare (1949), Învățător Emerit al RSSM. moare la 17 februarie 1964 la Chișinău și este înmormântată în cimitirul Bisericii Sfânta Treime din capitală.
Zinaida Crăciunescu () [Corola-website/Science/336925_a_338254]
-
-și anunța aliații. Înaintând spre gara Șeragul, rușii au putut, astfel, ataca prin surprindere pe români, care dormeau în vagoane. Deși surprinși, pe un ger de - 40 de grade, românii au ieșit din vagoane și au constituit un front de apărare întărit de troienele de zăpadă înghețată - care au servit pe post de tranșee, contraatacând decisiv dinspre sud de calea ferată cu companiile din avanposturi și cu restul detașamentului de lăncieri. Din trenul blindat „Mărășești” s-a executat foc de bombardament
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
de 40 m fiecare. Viaductul de la Suplacu de Barcău este probabil cea mai controversată lucrare de artă de pe întreg traseul autostrăzii. El a fost construit pe un teren care a fost ulterior inundat pentru a fi realizată acumularea nepermanentă pentru apărare împotriva inundațiilor Suplacu de Barcău. Mai mult, la capătul de vest al viaductului se găsește un întins câmp de sonde aparținând Zonei de Producție nr. 1 Crișana-Banat a OMV Petrom. Conform unei declarații din 2009 a lui Radu Gașpar, directorul
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
frontul antihitlerist până în iunie 1945. După demobilizare, își reia studiile juridice pe care le absolvă la Iași în 1947. A fost implicat încă din anii studenției în activitatea Uniunii Tineretului Comunist și a organizațiilor aflate sub influența Partidului Comunist, ca Apărarea Patriotică și Uniunea Patrioților. Devine ziarist la organele de presă ale partidului, fiind redactor la cotidianul "Zori noi" din Suceava (1948-1953) și lucrând apoi la revistele "Săteanca", "Femeia", "Luceafărul", "Apărarea patriei", "Viața militară" și la redacția publicațiilor pentru străinătate. În calitate de
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
Comunist și a organizațiilor aflate sub influența Partidului Comunist, ca Apărarea Patriotică și Uniunea Patrioților. Devine ziarist la organele de presă ale partidului, fiind redactor la cotidianul "Zori noi" din Suceava (1948-1953) și lucrând apoi la revistele "Săteanca", "Femeia", "Luceafărul", "Apărarea patriei", "Viața militară" și la redacția publicațiilor pentru străinătate. În calitate de ziarist de partid și activist cultural, s-a străduit să-i salveze pe poeții „iconari” precum Teofil Lianu. Dar în același timp el a contribuit în toamna anului 1948 la
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
Constantin Nicolae, membru al Comitetului Politic Executiv, maiorul Valeriu Burtea și căpitanul Ilie Dicu. În urma investigațiilor, cei învinuiți au fost scoși de sub urmărire penală, judecătorii stabilind că militarii au acționat în baza ordinelor primite de la Nicolae Ceaușescu și de la ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, fapt care i-ar fi absolvit de vină. De asemenea, s-a susținut că deschiderea focului a fost provocată de manifestările violente ale civililor . În anul 1997, procurorii militari de la Parchetul General au reluat anchetarea evenimentelor de la
Dosarul Revoluției de la Cluj () [Corola-website/Science/337034_a_338363]
-
mai 2006 și a executat aproximativ doi ani și trei luni din pedeapsa stabilită, fiind eliberat la 3 septembrie 2008 printr-o decizie de eliberarea condiționată emisă de Judecătoria Sectorului 5, decizie la care nu s-a făcut recurs. Ministerul Apărării și cei patru ofițeri condamnați au fost obligati, prin sentința din 2006, să plătească daune în valoare de 3.780.000 de lei (900.000 €) celor 83 de răniți și urmașilor lor. Ministerul Apărării a plătit despăgubirile și încearcă să
Dosarul Revoluției de la Cluj () [Corola-website/Science/337034_a_338363]
-
nu s-a făcut recurs. Ministerul Apărării și cei patru ofițeri condamnați au fost obligati, prin sentința din 2006, să plătească daune în valoare de 3.780.000 de lei (900.000 €) celor 83 de răniți și urmașilor lor. Ministerul Apărării a plătit despăgubirile și încearcă să recupereze banii de la foștii ofițeri găsiți vinovați de reprimările de la Cluj. Fostul general Iulian Topliceanu este somat în instanță de către MApN să plătească daune de aproximativ 1.480.000 de lei. Sentința din februarie
Dosarul Revoluției de la Cluj () [Corola-website/Science/337034_a_338363]
-
vinovați de reprimările de la Cluj. Fostul general Iulian Topliceanu este somat în instanță de către MApN să plătească daune de aproximativ 1.480.000 de lei. Sentința din februarie 2010 a Tribunalul București, care dispunea ca foștii ofițeri să plătească Ministerului Apărării sumele solicitate de acesta, a fost atacată de cei patru însă, în ianuarie 2010, Curtea de Apel București a menținut hotărârea Tribunalului. Acuzații făcând recurs și la această sentință, Dosarul se află acum la instanța supremă. În martie 2011, CEDO
Dosarul Revoluției de la Cluj () [Corola-website/Science/337034_a_338363]
-
(în , prescurtat "k.k. Landwehr") au existat din 1869 până în 1918 ca forțe armate regionale ale jumătății cisleithanice a Austro-Ungariei și au fost fondate ca o contrapondere a Forțelor de apărare regale maghiare. Alături de Armata comună, cele două "Forțe de apărare" formau Forțele terestre austro-ungare care, împreună cu Marina de război, constituiau "Puterea armată" a Austro-Ungariei. Spre deosebire de Imperiul German, unde unitățile de tip Landwehr erau formate în mare parte din rezerviști și
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
în , prescurtat "k.k. Landwehr") au existat din 1869 până în 1918 ca forțe armate regionale ale jumătății cisleithanice a Austro-Ungariei și au fost fondate ca o contrapondere a Forțelor de apărare regale maghiare. Alături de Armata comună, cele două "Forțe de apărare" formau Forțele terestre austro-ungare care, împreună cu Marina de război, constituiau "Puterea armată" a Austro-Ungariei. Spre deosebire de Imperiul German, unde unitățile de tip Landwehr erau formate în mare parte din rezerviști și din unități care nu făceau parte din serviciul activ, "" erau
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
erau subordonate doar Împăratului și Ministerului de război imperial și regal, să posede și o forță militară proprie, care trebuia să se subordoneze guvernului maghiar. Compromisul a cuprins prin urmare și dreptul Ungariei de a-și întemeia o Forță de apărare regală maghiară, "Király Honvédség", numită colocvial cel mai adesea "Honvéd". Contraponderea cisleithanică a apariției honvezilor a fost înființarea unei "Forțe de apărare" ("k.k. Landwehr") și în ceea ce mai rămăsese din Imperiul Austriac, adică în "Regatele și Țările reprezentate în
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
subordoneze guvernului maghiar. Compromisul a cuprins prin urmare și dreptul Ungariei de a-și întemeia o Forță de apărare regală maghiară, "Király Honvédség", numită colocvial cel mai adesea "Honvéd". Contraponderea cisleithanică a apariției honvezilor a fost înființarea unei "Forțe de apărare" ("k.k. Landwehr") și în ceea ce mai rămăsese din Imperiul Austriac, adică în "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Misiunea ei a fost stabilită în cele din urmă în 1889 în legea austriacă a apărării (publicată în Foaia legilor
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
înființarea unei "Forțe de apărare" ("k.k. Landwehr") și în ceea ce mai rămăsese din Imperiul Austriac, adică în "Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Misiunea ei a fost stabilită în cele din urmă în 1889 în legea austriacă a apărării (publicată în Foaia legilor imperiale Nr. 41 / 1889) după cum urmează: "§ 4. În vreme de război, "Forțele de apărare cezaro-crăiești" ("k.k. Landwehr") au misiunea de a sprijini Armata comună și de a participa la apărarea internă; în vreme de pace
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial". Misiunea ei a fost stabilită în cele din urmă în 1889 în legea austriacă a apărării (publicată în Foaia legilor imperiale Nr. 41 / 1889) după cum urmează: "§ 4. În vreme de război, "Forțele de apărare cezaro-crăiești" ("k.k. Landwehr") au misiunea de a sprijini Armata comună și de a participa la apărarea internă; în vreme de pace, în mod excepțional au și misiunea de a asigura menținerea ordinei și siguranței interne." În § 14 al Legii
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
1889 în legea austriacă a apărării (publicată în Foaia legilor imperiale Nr. 41 / 1889) după cum urmează: "§ 4. În vreme de război, "Forțele de apărare cezaro-crăiești" ("k.k. Landwehr") au misiunea de a sprijini Armata comună și de a participa la apărarea internă; în vreme de pace, în mod excepțional au și misiunea de a asigura menținerea ordinei și siguranței interne." În § 14 al Legii apărării din 1889, contingentul anual de recruți al "Forțelor de apărare" a fost stabilit la 10.000
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
cezaro-crăiești" ("k.k. Landwehr") au misiunea de a sprijini Armata comună și de a participa la apărarea internă; în vreme de pace, în mod excepțional au și misiunea de a asigura menținerea ordinei și siguranței interne." În § 14 al Legii apărării din 1889, contingentul anual de recruți al "Forțelor de apărare" a fost stabilit la 10.000 de băbați. Conscripția pentru k.k. Landwehr se făcea în rândul băbaților cu o vâstă cuprinsă ître 21 și 32 de ani și era
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]
-
comună și de a participa la apărarea internă; în vreme de pace, în mod excepțional au și misiunea de a asigura menținerea ordinei și siguranței interne." În § 14 al Legii apărării din 1889, contingentul anual de recruți al "Forțelor de apărare" a fost stabilit la 10.000 de băbați. Conscripția pentru k.k. Landwehr se făcea în rândul băbaților cu o vâstă cuprinsă ître 21 și 32 de ani și era urmată de doi sau trei ani de serviciu activ în cadrul
Forțele de apărare cezaro-crăiești () [Corola-website/Science/337487_a_338816]