17,675 matches
-
numește Homer și cum e numită astăzi populația”. Claudius Aelianus în cartea sa Despre animale arată: ,,Nu este vorba despre misii care locuiesc în Pergamul lui Telephos, ci mă gîndesc la aceia din Pont, din partea de miazăzi care își au așezările lîngă pă-mîntul scitic”. Același nărav l-au avut și europenii cînd au colonizat Americile, și-au luat cu ei denumirile locurilor de baștină pentru a se ști de unde vin. Nimic nou sub soare chiar dacă a trecut atîta timp! Acești misi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
spre a facilita digestia. Peptidele antimicrobiene reprezintă doar una dintre armele răspunsului imun umoral al insectelor. Gena mitricoxidsintazei din genomul drosofilei și gena proteintransferinei transportatoare de fier sunt implicate prin produșii lor în apărarea celulelor gazdei față de infecția microbiană. Ca așezare în genom, unele gene implicate în mecanismele de apărare constituie mici clusteri genici. De exemplu, Spätzle, Toll și Pelle, sunt lincate genetic, după cum și genele Cactus, Dorsal și Dif sunt, la rândul lor, lincate. Alte trei gene pentru peptide antimicrobiene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lucruri, în viziunea limbilor europene. Pentru alți autori, o mare parte a proceselor cognitive se efectuează în afara limbajului. Structuralismul, dar și teoriile lui Gregory Bateson (Vers une écologie de l'esprit, 1973) din Statele Unite au avut ecou afirmând că, în așezarea lumii, relațiile erau mai importante decât obiectele însele. Dacă ritualul nu se limitează la sfera religioasă, nu mai există religie fără ritual. Noțiunea de rituri de trecere, propusă de Arnold Van Gennep în 1909, a avut un impact considerabil nu
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ruralul românesc INSTITUTUL EUROPEAN 2010 CUPRINS Introducere / 9 Capitolul 1. Tălmăcel și Ludoș cele două comunități rurale studiate / 17 1. Aspecte preliminare / 19 2. Tălmăcel și Ludoș cele două comunități rurale studiate / 19 2.1 Tălmăcelul / 21 2.1.1. Așezare, relief, date generale / 21 2.1.2 Istorie locală / 22 2.1.3 Populația / 25 2.1.4 Infrastructura / 27 2.1.5 Economia / 27 2.1.6 Arhitectura / 30 2.1.7 Cultură, obiceiuri, tradiții / 33 2.2 Ludoșul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
2.1.2 Istorie locală / 22 2.1.3 Populația / 25 2.1.4 Infrastructura / 27 2.1.5 Economia / 27 2.1.6 Arhitectura / 30 2.1.7 Cultură, obiceiuri, tradiții / 33 2.2 Ludoșul / 37 2.2.1 Așezare, relief, date generale / 37 2.2.2 Istorie locală / 38 2.2.3 Populația / 39 2.2.4 Infrastructura / 41 2.2.5 Economia / 42 2.2.6 Arhitectura / 43 2.2.7 Cultură, obiceiuri, tradiții / 44 2.3 Tablou
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
relevante, ceea ce a făcut ca fiecare temă analizată să aibă parte de o tratare globală și unitară. Primul capitol al lucrării este destinat unei prezentări generale a celor două comunități studiate, Tălmăcelul și Ludoșul, aspectele vizate fiind următoarele: date generale, așezare și detalii geografice despre localitate, istoricul acesteia, populația, infrastructura, economia, arhitectura, cultura, obiceiurile și tradițiile. După indicarea localizării celor două comunități, capitolul face atât pentru Tălmăcel, cât și pentru Ludoș o prezentare a istoriei locale. Trebuie spus că aceasta este
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Am intenționat, în acest fel, să conturez o imagine cât mai completă a celor două comunități, imagine pe care capitolele ulterioare o îmbogățesc cu date referitoare la identitate, percepția comunității, proprietate sau tradiție/modernitate. 2.1 Tălmăcelul 2.1.1. Așezare, relief, date generale Satul Tălmăcel se află în administrația orașului Tălmaciu, la fel ca și satul Boița și face parte din Mărginimea Sibiului, una din cele patru zone etnografice ale județului Sibiu (Pavelescu, 1978). Aflat la 3 km de Tălmaciu
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
existat de-a lungul timpului controverse, unii lingviști sugerând că toponimicul "mărginime" are origini și conotații politice, implicând ideea de frontieră, de graniță de stat. Ion Conea contrazice însă acest lucru și consideră că toponimicul apare ori de câte ori este vorba despre așezări unde muntele vine în contact cu regiuni joase. Cu alte cuvinte, el exprimă ideea de margine a unei regiuni naturale, sau de contact între două astfel de regiuni. Reputatul specialist în geografie istorică și toponimie argumentează această idee prin faptul
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
bani. Acestea se adăugau obligației de pază a granițelor. Situația de dependență față de Sibiu se menține și în secolul XVI. (Dumitrescu-Jippa, Nistor, 1976: 61). Deși Tălmăcelul este foarte aproape de zona intens colonizată cu sași de către regalitatea maghiară, documentele arată o așezare a sașilor preponderent între Cibin și Râul Sadului, zona dintre Râul Sadului și pârâul Tălmăcel fiind locuită de români. Așadar Tălmăcelul avea încă de atunci o populație preponderent românească, acest lucru fiind dovedit și de denumirile care se vehiculau, de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
virilocală (Ciobănel, 1995) Tendința în Transilvania a fost aceea a organizării gospodăriei cu fronturi închise spre stradă, iar construcțiile, erau realizate independent, deși adesea erau lipite și comasate. Tipul de arhitectură nu este întâmplător, el fiind intim legat de tipul așezării și de ocupațiile principale ale localnicilor. Satele adunate, din care face parte și Tălmăcelul, au predispus la ordonarea gospodăriilor și închiderea fronturilor, locuința fiind situată la stradă (Pătrașcu, 1984). Tălmăcelul, ca sat aparținător Mărginimii, reflectă tipul de așezare, stilul arhitectonic
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de tipul așezării și de ocupațiile principale ale localnicilor. Satele adunate, din care face parte și Tălmăcelul, au predispus la ordonarea gospodăriilor și închiderea fronturilor, locuința fiind situată la stradă (Pătrașcu, 1984). Tălmăcelul, ca sat aparținător Mărginimii, reflectă tipul de așezare, stilul arhitectonic și specificul tehnicilor de construcție din această zonă. Astfel, așezarea este de tip îngrămădit (sau sat adunat de-a lungul văii Vuia, 1975), cu case construite de-a lungul celor trei văi. Satul adunat din sudul Transilvaniei, specific
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
care face parte și Tălmăcelul, au predispus la ordonarea gospodăriilor și închiderea fronturilor, locuința fiind situată la stradă (Pătrașcu, 1984). Tălmăcelul, ca sat aparținător Mărginimii, reflectă tipul de așezare, stilul arhitectonic și specificul tehnicilor de construcție din această zonă. Astfel, așezarea este de tip îngrămădit (sau sat adunat de-a lungul văii Vuia, 1975), cu case construite de-a lungul celor trei văi. Satul adunat din sudul Transilvaniei, specific atât Tălmăcelului, cât și Ludoșului, trebuie deosebit de cel adunat de câmpie. Aici
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
2-3 bătrâni care mai poartă, restul nu. Cu ițari din ăia largi, cu căciulă și cămașă, tot timpu'. Zi de lucru, zi de sărbătoare, nu contează. Tot timpul poartă." (A. N, 66 ani, Tălmăcel) 2.2 Ludoșul 2.2.1 Așezare, relief, date generale Ludoșul 8 este reședința comunei cu același nume, din care mai face parte și satul Gusu, situat la 2 km. Comuna este situată în vestul județului, la 12 de km de comuna Miercurea. Orașele cele mai apropiate
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din ruralul județului Sibiu. 2.2.3 Populația Diverse surse istorice mai mult sau mai puțin precise arată evoluția populației Ludoșului de-a lungul timpului. Astfel, în conscripția de la sfârșitul secolului XV și începutul secolului XVI, se menționează 153 de așezări sătești în sudul Transilvaniei, printre care și Luduș, în grupa satelor cu 50-60 de familii și cu o medie de 250-300 de locuitori pe sat (Pascu, 1979). În 1733, o statistică întocmită de episcopul Inocențiu Micu-Klein arată că în Ludoș
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
motiv există numeroase și uneori contradictorii definiții ale comunității. Examinând doar câteva definiții clasice, voi arăta faptul că definiția comunității s-a conturat treptat, de-a lungul timpului, prin contribuția diverșilor sociologi. Punctul de pornire a fost ideea de localizare (așezare), comunitatea, cel puțin în sensul ei "ortodox", presupunând înrădăcinarea indivizilor într-un spațiu fizic și social. Astfel, fiecare om produce cele necesare supraviețuirii, se integrează în instituțiile sociale, experimentează expresia religioasă specifică, își socializează urmașii și trăiește anumite tipuri de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
locuri și prin existența bisericii ce datează de la 1784, a unui muzeu al satului propriu, prin inițiativele prin care locuitorii Tălmăcelului au sprijinit înființarea ASTREI, prin toponimia locului care este specifică acestuia și unică în parte în Mărginime dovedind vechimea așezării, dar și creativitatea oamenilor și nevoia lor de a evidenția acele locuri cu semnificație în istoria lor42 prin evenimente memorabile sau dramatice ale istoriei locale, care persistă și azi în memoria colectivă a oamenilor. Etnicitatea oamenilor se construiește și prin
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
viața comunitară; sau tragedia produsă asupra satului prin colectivizarea încheiată în 1962 și care a umbrit tot trecutul acestuia. Spațiul fizic, geografic al satului și identitatea teritorială sunt intim legate. Cele două nu pot fi concepute decât prin referire la așezarea specifică, la relief, la frontierele naturale ale satului. Astfel, frontierele satului funcționează nu doar ca bariere geografice, ci și ca bariere sociale, spirituale și etnice, care separă pe "noi" de "ei". Satele românești sunt spații aproape închise, ancorate în local
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
II, 2, pp. 5-42. Giddens, Anthony. 2000. Consecințele modernității. București: Editura Univers. Giugni, Marco, G. 1998. Was it Worth the Effort? TheOutcomes and Consequences of Social Movements, în Annual Reviews of Sociology, 98, pp. 371-393. Giurcăneanu, Claudiu. 1988. Populația și așezările din Carpații românești. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Goffman, Erving. 1963. Stigma: Notes on Management of Spoiled Identity. London: Penguin Books. Goffman, Erving. 2003[1959]. Viața cotidiană ca spectacol. București: Editura comunicare.ro. Groza, Octavian. 2003. Les échelles spatiales de la
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
World Bank Research Observer, 15, 2, pp. 225-249. Zamfir, Cătălin. 2004. O analiză critică a tranziției. Ce va fi "după". Iași: Editura Polirom. Zani, Bruna și Palmonari, Augusto (coord). 2003. Manual de psihologia comunității. Iași: Editura Polirom. Zderciuc, Boris. 1985. Așezări și gospodării, în Irimie, Cornel, Dunăre, Nicolae și Petrescu, Paul (coord.) Mărginenii Sibiului. Civilizație și cultură populară românească. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Ziólkowski, Marek. 1998. Despre pluralitatea prezentului (între tradiție, moștenire a socialismului, modernitate, postmodernitate), în Neculau, Adrian și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
puțin pe perioada interbelică. După 1989, studiile de istorie locală și regională încep să se revitalizeze. Volumele de bibliografie istorică a României înregistrează contribuții semnificative la rubrica destinată acestui segment de istorie, chiar dacă preocupările vizează mai ales sate sau alte așezări mici. Nu lipsesc însă publicații despre orașele nord-moldovenești care să confere istorii totale, de la întemeiere până la epoca recentă, cu abordări diacronice axate pe aspecte sociale, culturale, economice sau politice 6. În spațiul bucovinean, cercetarea orașului Cernăuți eclipsează studierea celuilalt centru
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ale Ateneului și ale Ligii, Suceava și-a revendicat definitiv cinstea de a fi a doua metropolă a culturii românești" din zonă50. Rădăuți. Oraș reședință a județului cu același nume, Rădăuți reprezintă o zonă renumită a ctitoriilor domnești, atestat ca așezare rurală în 1413. Abia din secolul XVIII apar semne timide de dezvoltare economică, localitatea dobândind statut de așezare urbană un secol mai târziu, după construirea căii ferate 51. În 1930, Rădăuți avea o populație de peste 16.000 de locuitori de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
culturii românești" din zonă50. Rădăuți. Oraș reședință a județului cu același nume, Rădăuți reprezintă o zonă renumită a ctitoriilor domnești, atestat ca așezare rurală în 1413. Abia din secolul XVIII apar semne timide de dezvoltare economică, localitatea dobândind statut de așezare urbană un secol mai târziu, după construirea căii ferate 51. În 1930, Rădăuți avea o populație de peste 16.000 de locuitori de diferite naționalități, între care românii dețineau un procent de 35.2 %. De numele acestui oraș se leagă gruparea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
culturale, majoritatea germane sau evreiești, demonstrând aportul populației minoritare la ambianța culturală a unui oraș destul de static. Populația evreiască, deși deținea o pondere de 21.3 % în 1930, conferea Siretului, alături de celelalte etnii, imaginea de shtetl caracteristică târgurilor evreiești bucovinene: Așezarea nu era doar un orășel. Siret era un ștetl evreiesc în adevăratul înțeles - social și literar - al cuvântului. Era tipul de ștetl al micilor orășele în care a înflorit și s-a vestejit viața evreiască din răsăritul Europei. O stradă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
culturale (Arcașul, Rarăul, Școala română, Cabinetul de lectură Deșteptarea), societăți evreiești sau aparținând unor categorii profesionale 67. Gura Humorului. Prima menționare documentară a localității are loc în 1490, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, referitor la mănăstirea Humorului. Din 1787 așezarea devine de sine stătătoare, iar din 1888, odată cu inaugurarea căii ferate dintre Câmpulung Moldovenesc și Suceava, târgul Humorului este capitală de județ 68. Oraș de munte cu un aspect neurban și cu o viață culturală destul de redusă, Gura Humorului se
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
român s-ar fi încadrat în mod firesc, conform structurii sale psihice. Făurirea unei culturi naționale în spirit gândirist pornea de la premisele formulate de M. Kogălniceanu, fundamentate de junimiști și reluate apoi de Iorga, dar se detașa de acestea prin așezarea ortodoxiei la intersecția dintre prezent și trecut 18. Literatura sămănătoristă era valorizată de gândiriști, dar, în opinia lor, accentul trebuia deplasat de la descrierile de cadru românesc la impunerea omului cu profundă conștiință religioasă. Gândirismul tradiționalist a virat la finalul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]