21,524 matches
-
alte femei În jurul unui cazan uriaș cu apă fiartă de care erau agățate multe pânzeturi albe. În clipa următoare intră ca o vijelie În odaie și moașa, bătrâna moașă care Îi adusese și pe ei pe lume, și ceru prosoape curate. și ea avea ochii roșii. Urs se năpusti asupra ei, apucând-o de mână, și Întrebă cu glas răgușit ce se Întâmplă. Femeia ridică din umeri și arătă spre doică. Negustorul se Întoarse spre aceasta, repe tând Întrebarea. Doica Începu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încăpere. Adelheid Își roti ochii și, la lumina slabă a făcliei, văzu un pat așezat Într-o firidă. Pe doi căpriori o scândură lată alcătuia masa pe care se lăfăia un talger cu câteva bucățele de carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vorbesc Între patru ochi. Pustnicul Încuviință pe tăcute, apoi se apropie de patul ră nitului. Scoase dintr-o desagă veche o mână de frunze proas pete pe care le așternu peste răni, după care le legă strâns cu o pânză curată. Apoi Îi turnă pe gât, dintr-o sticluță, un lichid roșiatic și, ca prin minune, fața bolnavului se Învioră, ochii i se deschiseră și buzele arse de febră murmurară: — Ce-i cu mine? Unde mă aflu? — Stai liniștit, fiule. Vocea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
călugăr. Căile Lui sunt de nepătruns și mila Sa nemăsurată... Dar Bodo nu-l auzi. Căzu din nou În somnul lui adânc, care aducea mai curând a leșin. Călugărul Îi umezi fruntea, obrajii și buzele cu o nă fra mă curată muiată În apă și-i ceru fratelui Heribert, care veghea la căpătâiul bolnavului, să facă mereu același lucru. Îi dădu o punguță de pânză În care se aflau buruieni uscate și-i porunci să facă o fiertură din care bolnavul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fratele cu Îngrijorare: — Mărite frate, nici mie nu-mi place povestea asta cu Molsheim. Cum spui: de ce tocmai acolo? Departe de supușii noștri cei mai credincioși! Fiindcă Amadeus și acoliții lui vor un teren așa-zis neutru? Nu-i lucru curat! Propun să-i chemăm aici. Dacă vor bine, dacă nu, și mai bine. Putem trăi liniștiți, fie că ne Împăcăm cu Amadeus, fie că nu. Să nu ne ducem! Vai nouă dacă ne Încredem În prieteni necredincioși! și fiindcă veni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fie primejdios pentru tine, suntem Înconjurați de trădători! Tânărul cavaler sări pe cal. „Acum trebuie să-l Încunoștințez neîntârziat pe Bertold. Trădarea e dovedită. Mâine nu ne mișcăm din loc. Să vină ei dacă vor să arate că au conștiința curată. Dar mai mult ca sigur nu vor Îndrăzni. Căci vor bănui că știm totul. Trebuie să chibzuim bine ce plan de bătălie găsim. Pentru că, dacă nu vin, asta Înseamnă război“, Își spuse el În timp ce galopa Înapoi la castel. Bertold nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pedepsească pentru acest sperjur. Nădăjduiesc Însă că El Îmi va Îndulci pedeapsa și nu mă va trimite În flăcările iadului, acolo unde Își ispășesc pedeapsa toți sperjurii, pentru că o fac numai din dorința de a ajuta două suflete tinere și curate, care-mi sunt dragi. Cu deosebire pe fiul domniei tale, de care sunt strâns legat. Da, jupâne Urs, miră-te. Privește-mă cu ochi Încremeniți, că ai și de ce. În viața mireană, eu, păcătosul fără nume, m-am numit Udalrich
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Plec cu cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne ducem de pomană. Oricum, mai bine mai devreme decât mai târziu... Roagă-te Sfintei Fecioare, cumnată Sophie. Ea ascultă totdeauna rugăciunile sufletelor curate. Să nădăjduim că totul va fi bine! Își luă rămas-bun de la femeia Înlăcrimată și dădu să plece. În timp ce se Îndrepta spre ușă, ochii lui ageri vă zură o draperie care se mișca ușor. Își continuă drumul și, de În dată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
plutaș i se făcuseră slujbele de pomenire? Pricepuse numai că Bertold și vânătorii lui trecuseră de dimineață pe acolo... În rest... Lui nu-i plăceau podarii care pălăvrăgeau prea mult. și mai cu seamă cu atâta Îndrăz neală În fața stăpânului! Curată obrăznicie! Întrebă cu ne mul țumire: — Duce, n-ar fi mai bine să-l aruncăm și pe nenorocitul ăsta cu capul Înainte de pe pod? Prea spune multe! — Doamne ferește, Hildebrand! răspunse prințul cu asprime. Lasă omul În pace să-și facă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înăuntru, iar ceata slujitorilor se adăposti Într-un șopron de lângă colibă. Se făcuse foarte frig, și după atâtea ceasuri, oamenii Înghețaseră bocnă. Înăuntru era cald și mirosea puternic a fum. Se vedea că gazda se străduise din răsputeri să facă curat. Laița era așter nută cu fân proaspăt și Conrad se așeză oftând ușor. — Spune-i măritului domn ce ai văzut, i se adresă Johannes gazdei. — Azi-dimineață a sosit o ceată de cavaleri Înarmați până-n dinți. Aveau săbii și sulițe, ca și cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
te uită, prietenul nostru Adalbrecht, rânji el ironic când descălecă În curte și-l zări. După cum văd, ai scăpat teafăr. Mă bucur pentru tine. În multe bătălii am luptat și cu mulți potrivnici m-am Înfruntat, dar aceștia erau diavoli curați, dezlănțuiți din fundul iadului. Împotriva unei lănci și a unei săbii te poți apăra, dar când Îți sar În spinare o mie de țărani belstemați cu ghioage și cu coase... Tu n-ai mai apucat să vezi cum se poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
întrebam cum m-aș fi descurcat pe ploaie dacă n-aș fi avut asigurată cazarea; cred că greu. Dar mai urma și a doua zi, când trebuia să plec. Am profitat de fotoliul din veranda casei, să citesc la aer curat, "Refugiile” lui Augustin Buzura (de fapt, atunci am început cartea). Când în sfârșit, Sfântul Ilie și-a mai potolit norii, m-am plimbat prin sat, revăzând mănăstirea și casa episcopală, care se construia prin 1965- 1966. A doua zi, din
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
imens buchet cu trandafiri și cerând-o tot atunci de soție. Vă spuneam că mama venise într-o fugă până acasă pentru a vedea ce facem noi, copiii și bapțea, dar în același timp să-i ia Silviei niște schimburi curate de pat și pernuța care îi era tare dragă, în speranța că, poate, Domnul se va îndura de fetița ei bolnavă și o va lăsa să trăiască. După ce a plecat mama, m-a cuprins o stare de agitație, de neliniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Domnul se va îndura de fetița ei bolnavă și o va lăsa să trăiască. După ce a plecat mama, m-a cuprins o stare de agitație, de neliniște crescândă, și m-am dus în camera Silviei. Patul surorii mele era așternut, curat și frumos, iar la căpătâi, peste perna obișnuită din pene, stătea neconsolată și stingheră, așteptând cu nădejde întoarcerea stăpânei, pernuța catifelată de care se îndrăgostise atât de mult Silvia. Am înșfăcat repede pernuța, am traversat rapid bucătăria în care bapțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
curtea era deja plină de săteni care auziseră de nenorocirea ce se abătuse asupra "refugiaților". Dar timpul nu stătea pe loc. Trebuiau începute pregătirile pentru înmormântare. După datina creștină, bapțea și Silvia au fost spălate, pieptănate și îmbrăcate în haine curate și frumoase. S-a luat legătura cu preotul și s-au pus la punct problemele organizatorice. S-au cumpărat batiste, prosoape, lumânări, colaci. S-a pus la punct inclusiv transportul până la locul de veci. Sicriele au fost aduse de la Craiova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
proaspătă, fapt ce-l determina să se deplaseze tocmai în spatele grădinii pentru a-și potoli setea din pârâiaș. E drept că, în vremurile bune, adică atunci când ploua pe toată lungimea cursului său, pârâiașul curgea vesel și zglobiu în albia lui curată cu nisip auriu. Uneori, când ploua mai mult, devenea nervos și lovea cu înverșunare în pietrele mai mari din albie, vrând să le înlăture din cale, spumegând de furie. Dar acum era cu totul altceva: albia secase, doar în locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina lui exterioară era formată din smocuri răvășite de păr, în care se vedea ca un arhipelag pielea lui văduvită de materia piloasă, pe suprafața căreia puricii dansau țonțoroiul. Coada lui, altădată mândră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
doresc să fiu tratat ca atare, în spiritul celei mai profunde și autentice democrații universale: nici rob, nici sclav, nici slugă; și nici mujic, iobag sau șerb; nici... supus austriac! NU! Sunt un OM LIBER! Limpede?? Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului... (David 18:10) Începutul înțelepciunii este frica de Domnul. (Psalm 110:10) Doamne, încă mai cred în Tine, cred că exiști undeva, acolo și aici, ca o entitate omniprezentă, omnipotentă, omniscientă, cred că ești suveranul unic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. (Romani 13:12) Vasăzică așa stăm?? Curată filozofie de... "oaie", adică de ,rob". ...Spartacus și Martin Luther King și-au "luat osânda" pentru că s-au revoltat împotriva unui tratament inuman: a sclavajului și a segregaționismului, Decebal și Ioan Vodă cel Cumplit și-au "luat osânda", adică au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Vocile copiilor, împletite cu cea a mamei, formau o armonie de sunete impresionante, care ar fi emoționat cel mai exigent auditoriu. Dumnezeu nu primise niciodată până atunci un prinos de închinăciune, de smerenie și iubire pământească atât de sincer și curat precum cel care se ridica atunci din interiorul unui vagon de transportat animale, prinos venit din partea unor ființe nevinovate și disperate. Glasurile noastre, ca într-o simbolică și superbă catedrală creștină, precum "Sagrada Familia" a lui Gaudi, înălțau imnuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
perceptibil de la mare distanță. Neamțul a coborât și el din gheretă și a procedat după cum i se ordonase: a ridicat cârligul din încuietoare și a împins până la capăt ușa vagonului, deschizând-o cu totul. Lumina puternică a zilei și aerul curat au pătruns în vagoane, iar locatarii, ca niște huhurezi amețiți, clipeau des și neliniștiți, încercând să-și adapteze sistemul optic la noua conjunctură, la galbenul strălucitor al incandescenței solare. Când mă uit acum îndărăt, presupun că tânărul militar care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
miraculos, îi redă lumina ochilor, într-o zi de sâmbătă. Valuri de lumină albastră mă potopeau simultan din toate direcțiile, golindu-mi trupul de tot balastul inutil, aducându-mă într-o stare de levitație deplină, asemenea păsărilor cerului. Aerul tare, curat și proaspăt, lumina străvezie, întinsă, blândă și atotcuprinzătoare îmi dădeau senzația de zbor și, timp de câteva secunde, cât a durat această viziune, am simțit că un suflu puternic mă absoarbe și mă direcționează înspre una dintre nenumăratele "găuri negre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din fața căruței, oricine putea presupune că bieții oameni, rămași fără mămăligă, duceau câteva tăgârțe anemice de boabe la moara din Jianu. Calul, obosit și melancolic, a deprins repede tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându-i popii posibilitatea să-și murmure litaniile sacramentale, întrerupte, la intervale precise, de intervențiile agonice ale bătrânului cantor, sprijinit în cădelnița fumegândă. De o parte și de alta a drumului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îndârjire pe ambele fronturi: și "acasă", și la "voluntară". Se produsese o emulație atotcuprinzătoare, nedeclarată, însă, și nerecunoscută ca atare: fiecare familie dorind să abandoneze cât mai degrabă bordeiul strâmt, mucegăit și întunecos, pentru a se muta într-un spațiu curat, aerisit și luminos: o casă. Orice formă de rezistență era sortită eșecului, având repercusiuni dintre cele mai neplăcute asupra sănătății noastre și ceea ce era mult mai grav! asupra optimismului nostru, a încrederii că putem depăși cu bine această încercare. Primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a se usca pereții care erau încă "verzi". A treia zi, meșterii au venit și ne-au văruit cu pricepere deosebită pereții și tavanul, au tras o dungă în partea superioară a pereților, iar acum la noi în cameră era curat și frumos. În conformitate cu cele deja stabilite, am luat cercevelele și le-am dus domnului gestionar, care a avut amabilitatea să taie sticla și să o fixeze cu ținte la toate cercevelele. Domnule gestionar, cât trebuie să vă plătim? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]