17,991 matches
-
în care, atunci când se întâmplă 172 Rareș Tiron să aluneci pe un povârniș abrupt, nicidecum nu te mai poți echilibra și, astfel, te rostogolești necontrolat în vale. Trebuie, totuși, să remarc acum că, în scopul satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din casă numai o bucată de vreme și doar atât cât lipsa banilor respectivi să nu devină cumva bătătoare la ochi pentru Victoria - de asta se temea el cel mai tare. „Dezamăgitor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Nenorocitule! Cum de ai putut să-mi faci tu mie una ca asta? Răspunde, nu minți!, și iarăși se năpusti asupra lui Șerban cu lovituri dure, într-un elan de înflăcărare febrilă și atât de violentă, încât furia parcă-i furase mințile cu totul. În astfel de situații limită, adesea această furie îți dă puteri nebănuite, dar asta doar pentru o scurtă vreme, căci, peste foarte puține momente, cazi din nou în slăbiciunea din care te ridicaseși tu puternic, puțin mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prestate de către nevoiași, căpătuiți în vremurile noi, și înrădăcinați la oraș, ca oameni ai muncii-acestea de fapt, cu toate că erau simple chiciuri, reprezentau nu zeități, ci valori ale familiei, ca mai târziu obiectele de cristal șutite de salariați de pe la Cristalul Mudoș (Furăm, de ce să nu furăm, dom’le - zic nevoiașii-că ăștia pe toate ni le-au luat la stat; practic noi nu luăm de altundeva, decât din avutul care trebuia să fie al nostru, deci nu furăm). Statuetele mele erau de fapt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în vremurile noi, și înrădăcinați la oraș, ca oameni ai muncii-acestea de fapt, cu toate că erau simple chiciuri, reprezentau nu zeități, ci valori ale familiei, ca mai târziu obiectele de cristal șutite de salariați de pe la Cristalul Mudoș (Furăm, de ce să nu furăm, dom’le - zic nevoiașii-că ăștia pe toate ni le-au luat la stat; practic noi nu luăm de altundeva, decât din avutul care trebuia să fie al nostru, deci nu furăm). Statuetele mele erau de fapt copiile unor copii ale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe gânduri, amintindu-și de experiența lui de la El-Akab și oazele din nord, și clătină din cap cu dezaprobare. — Le place să se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urât mirositoare, țipând și făcând gălăgie fără motiv, furându-se și înșelându-se ca animalele care nu știu să trăiască decât în cireadă. — De ce? Ar fi vrut să-i dea un răspuns, pentru că îl umplea de mândrie admirația pe care Laila o simțea pentru el, dar nu cunoștea acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
este ceea ce voiam eu. De asta mi-au căutat o vină oarecare ca să mă acuze când m-au trădat și de asta n-au cutezat să mă împuște. — Or fi avut vreun motiv ca să te trădeze. — Nu le permiteam să fure - surâse. Am vrut să am un guvern de oameni cinstiți, fără să-mi dau seama că nici o țară nu are destui oameni cinstiți ca să formeze un guvern. Acum toți au iahturi, palate pe Riviera și conturi bancare în Elveția, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Poate te primesc acolo... Văzu că celălalt nu se hotărăște să se clintească și făcu un gest larg cu mâna, poftindu-l să-l urmeze. Hai! zise. Nu te teme... Nu sunt curist și nici n-am intenția să te fur. îi plăcu chipul acelui bărbat, obosit, marcat de ridurile unei vieți grele, aproape galben din cauza ceasurilor de muncă de noapte, cu pleoapele înroșite și o mustață căzută, pătată de nicotină. — Vino, insistă. Știu ce simți când ești singur într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte. Într-o zi a picat însă nenorocirea: am pierdut cravata. Nenorocire? O adevărată dramă. O pierdusem la un joc de fotbal, pe maidanul cartierului, și acuzam sus și tare că mi-a fost furată. Am refuzat să port altă cravată. Explicam tuturor că orice altă cravată, cumpărată din magazin, ar fi un surogat. Eu voiam simbolul acela autentic, prima cravată care mă emoționase fără egal, atunci când îmi fusese legată la gât. În zadar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înseamnă dreptul de autor, jaful (mă rog, plagiatul), aveam momente de mare stinghereală când mă priveam în oglindă. Mai curând, gândeam eu, jefuiești un compozitor celebru. Așa, măcar ai o scuză: te-a ispitit geniul acestuia. Dar când ajungi să furi melodia unui câine, e prea umilitor. Treptat, pe măsură ce aveam să devin un violonist invitat pe marile scene ale lumii, sentimentul acesta de jenă avea să se atrofieze. Văzusem atâtea scandaluri de plagiat, încât... Argumentul meu forte era însă altul: Jojo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată la vreo scrisoare. Lasă-mă să cuvânt precum Moise în pustiu. Acesta este cel mai mare ajutor pe care mi-l poți oferi... Sunt aici, la Viena, furată de beția succesului expoziției de la Moya. Nu-i de ici-colo să ajungi pe simezele acestui muzeu care adună noile voci ale artei plastice contemporane. Sunt modestă, nu-i așa? Acum strâng, de prin ziare și reviste de specialitate, opiniile criticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că Nineta avea glagorie. Zis și făcut. Vă imaginați, mai întâi, că nu mi-am dat prea mult silința ca să nu par tocilar. Era culmea să-mi stric imaginea din prima zi. Dar trăiam pe o linie decentă de plutire. Furam notele cu amintirile din vechea școală. Punctul forte al clasei, dar și al școlii, am înțeles, era orchestra. Cei mai mulți dintre puradei trăiau periculos cu instrumentele-n mână. Și cântau ziulica întreagă. Ghiozdanul unora era cutia de scripcă, de acordeon sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
praful de pe ele. Marele Bronz, trudind alături de contrabas, e în culmea fericirii. Îmi face semn că e mulțumit de mine. Chiar și dirijorul îmi arată a satisfacție pentru discreta mea tăcere artistică dinții lui de culegător mexican de tutun. Sunt furat de atmosferă. Vine momentul în care ar trebui să-și facă loc magia dobelor și tingirilor. Uit de rolul meu și, din instinct, încep... E o nebunie! Dobele chiar sună bine, în vreme ce sunetul tingirilor mă ațâță. Mă arunc pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
interesanți. Și, crede-mă, unii dintre ei chiar nu mi-au fost amanți. Aceștia se întreabă retoric, nu dacă aș putea sta de-a toarta cu apostolii în tablou, ci dacă se cade ca eu, depravată ce sunt o să-ți fur titlul pe care-l aveai pe când erai țânc de tot! să am onoarea de a fi găzduită chiar și în cel mai umil colț al tabloului. S-a găsit un șugubăț care m-a întrebat cum este posibil ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
directorului nostru, tot n-ar reuși să-l ridice. Uite, cred că n-ar fi rău să propun pentru cutiuța cu sugestii și reclamații a Miliției dotarea ambulanțelor cu macarale. Dar cum Dumnezeu va intra macaraua în biroul directorului?... Te-a furat peisaju', ă? Vrei să-ți treci în cartea de onoare a vieții faptul că ai avut norocul să stai în biroul directorului, înfruntându-mă pe mine, ai? Bine... Atunci întoarcem foaia și stăm de vorbă altfel... Când a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a rezultat un fel de mini-bisericuță de poveste. I-am școlit pe meșterii băștinași și din perspectiva priceperii misterului șindrilei. Au realizat, din nu știu ce fel de lemn, o șindrilă specială, care ar putea fi invidiată și pe la noi. Acum sunt furată de proiectul picturii murale. Mă ajută și niște ucenici din zonă, pe care-i concediez elegant, din când în când, atunci când contul de la bancă țipă după parale. Schelele, vopselele și sfinții neterminați așteaptă cu nerăbdare să-mi intre în cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sunt evreu. — Ești obosit. E ceva aici la care nu-i dau de cap. Lasă, spuse ea. Lasă până mâine. — N-am timp. Trebuie să lămuresc lucrurile. Nu stăm pe loc. Dar orice sentiment al mișcării le fusese de fapt furat de zăpadă. Cădea cu atâta abundență, că stâlpii de telegraf nu se mai vedeau. Ea Își trase mâinile și Îl Întrebă cu ciudă: — Așadar, nu vrei să vin? Calmul și familiaritatea cu care primi el propunerea ei o făcură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a-l acuza. — Țin foarte mult la Anna. Ea acceptă cuvintele lui cu o gratitudine demnă de plâns. — Da, așa mi-a spus. Herr Kolber bătu din picior. — Ești o proastă, Anna! Caută-l prin buzunare. Probabil că ți-a furat banii. Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se execută, dar mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bani. N-o să te lași chiar acum. Josef Grünlich, cinci ani și niciodată găbuit. Ai ucis un om. Sigur că măcar o dată tu, mândria branșei tale, poți face ceva ce până și caracuda găsește a fi floare la ureche - să furi poșeta unei femei. În timp ce păși pe trepte și intră În clădirea gării, stătu cu ochii În patru. Nu trebuia să riște nimic. Dacă era prins, va trebui să Înfrunte o condamnare pe viață, nu o săptămână În pușcărie. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de zece ani Îi fura cele mai bune clipe și cele mai bune fraze. Se aplecă după poșetă, dar aceasta dispăruse. Ciudat, se gândi ea, aș fi putut jura... S-o fi lăsat În tren? În tren luase o cină de adio cu Janet Pardoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul Îi era răvășit și respirația ei mirosea a băutură. N-am de ales, spuse ea. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
conductelor de oțel, de ecourile unui pod. Dunărea alunecă de pe o parte pe cealaltă a liniei ferate ca un țipar de argint. Omul trebui să-și repete numele: — Josef Grünlich. Ezită o clipă, apoi continuă: — Căutam bani, Herr Czinner. — Ai furat... — Ați venit prea devreme. Începu să explice pe Îndelete: — Am scăpat din mâinile poliției. Nimic dezonorant, Herr Czinner, vă pot asigura de asta. Își răsucea fără Încetare nasturele de la vestă și părea a fi un vorbitor străin și neconvingător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și nu reușise să-i salveze. Lumea era În haos dacă lăsa atâta noblețe nefolosită, În timp ce marii bancheri și militarii prosperau. — Sunteți angajați să sprijiniți o lume veche, plină de nedreptate și dezordine, spuse el. Pentru oameni ca Vușkovici, care fură micile economii ale săracilor și trăiesc o viață grăbită, plină și prostească timp de zece ani, după care Își trag un glonț În cap. Și totuși sunteți plătiți să apărați singurul sistem care protejează oamenii ca el. Vârâți plevușca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
întunericul durerii mele mă nimicește, nici negura în care sunt înfășurat. $24 1. Pentru ce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată, și de ce nu văd cei ce-L cunosc, zilele Lui de pedeapsă? 2. Sunt unii care mută hotarele, fură turmele, și le pasc; 3. iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; 4. îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorocitii din țară să se ascundă. 5. Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie ies dimineața la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
răniți strigă... și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii! 13. Alții sunt vrăjmași ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei. 14. Ucigașul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac și lipsit, și noaptea fură. 15. Ochiul preacurvarului pîndește amurgul: Nimeni nu mă va vedea", zice el; 16. Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină. 17. Pentru ei, dimineața este umbra morții și cînd o văd, simt toate spaimele morții. 18. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]