16,840 matches
-
marelui nostru poet (Sara pe deal buciumul sună cu jale; Când amintirile Ă; Pe aceeași ulicioară; Atât de fragedă etc.ă, compozitorul a adus, astfel, nu numai un original omagiu lui Mihai Eminescu, dar s-a dovedit și un subtil interpret, un fin tălmăcitor pe note al unor creații lirice ale geniului poeziei românești. Creația sa, plină de entuziasm, de dârzenie și nostalgică poezie, dar mereu luminoasă, este un cald îndemn la lupta pentru viață, pentru fericire și pace. Pentru toate
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
cântării unui fluier, în semn de sfidare și dispreț, gest nelipsit de un anumit subtext sexual. Fig(a) este una din denumirile smochinului și a smochinei, arbust fructifer adesea pomenit în Biblie, unde figurează ca simbol al rodniciei. După unii interpreți ai Vechiului Testament, smochinul (și nu mărul) este pomul cunoașterii binelui și al răului din Paradis. Adam și Eva și-au acoperit goliciunea cu frunză de smochin (și nu cu frunză de viță-de-vie). Frunza de smochin, trilobată în vârful ei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
născocesc și ei vise care să fie interpretate de bărbat, explicându-le visele la micul dejun în familie ceea ce-i făcea să chicotească-n cereale până ce acesta înțelegea că precis au început să le născocească. Verigile iubirii continuă. Poetul e interpretul viselor. Chiar așa sunt poemele lui Mole: vise puse în cuvinte simple, pentru ca lectorul să chicotească. Iată în rezumat starea de spirit pe care o creează John Mole. 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să văd că opera crește uluitor; însă era nevoie de o muncă susținută pentru a face treceri firești, pentru a asigura o coerență, și mi s-a părut liniștitoare această muncă fiindcă puteam uita de mine: la fel ca un interpret, care ar cânta foarte prost dacă s-ar gândi mai mult la impresia pe care o face asupra publicului decât la sunetele produse de el. LV. Romanele tale modifică lectorul. Când închei Lanark cu un simplu "La revedere", cititorul simte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contemporan: trupele Martha Graham, Paul Taylor și Merce Cunningham. Cum tata scria pentru operă, am luat contact cu arta nouă: avangarda, experimentele. Bucata multi-media a tatei "The Nude Paper Sermon" includea un text de poetul John Ashbery și avea printre interpreți pe actorul Stacy Keach, care s-a dus mai apoi la Hollywood (Și de acolo la închisoare, dar asta e altă poveste...). Finalul acestei bucăți mi-a oferit prima imagine (fugară) a unui nud masculin. Cum ziceam, copiii New York-ului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
undeva între Viena și Budapesta. Destul de departe de București, dar și de Paris și de Londra. Ca violonistă am trăit o stare de dislocare culturală exil ar fi prea mult spus în care sensul izvora de altundeva. Aceasta e soarta interpretului. Caută mereu sensul în altcineva. Mi-am dorit să fiu o creatoare de sens. Sună a hubris, dar are pentru mine un înțeles destul de localizat. Mi-am dorit să-mi creez propriul sens. Acesta este probabil motivul pentru care, în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și omul și lumea, atât prezentul cât și viitorul, împreună cauza și simptomatologia, cazul în speță și maladia ca atare. și dacă medicina imită natura și artele, adică este în serviciul armoniei, integralității funcționale a organismului uman, atunci medicul este interpretul ei. în studiul „Despre boli“, Hippocrat afirmă sistematic: Această viziune sintetică, generalizatoare era nouă. Observația este centrală în metodologia sa. Ea deschide calea cunoașterii, stabilirii diagnosticului. Notată și sistematizată ea devine știință întrucât e luminată de principii, de legi care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Olimpul său de zei erau invocați și rezultatele erau tot pe această măsură, a încrederii și credinței față de aceste spirite protectoare prezente în templul lui Asklepios din Epidaur, la sanctuarele din Atena, Corint, Cos, unde erau văzuți frecvent pelerini, preoți, interpreți de vise. În această sete de mai multă spiritualitate și înseninare spirituală, sugestia și sugestionarea explică reușitele terapeutice care fără îndoială au existat. În cea de-a 60-a carte din Corpusul lui Hippocrate, înțeleptul medic face aluzii la Asklepios
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Recomandările dietetice erau însușite de familie: alimentație, curățenie, mișcare, aer. Ulterior, în desfășurarea activităților alternează munca și odihna. Strabon remarca și el la daci regimul vegetarian, inițierea pitagoreică, cultivarea sentimentului cosmic, preoții daci fiind și astrologi, creatori de calendare și interpreți de semne cerești. Ei și apropiații lui Zalmoxis aveau acces în peștera din adâncul muntelui sacru Kogaion, muntele ascuns al dacilor cu situare imprecisă: muntele Omul?; la Grădiștea Muncelului, unde era și capitala?; muntele Găina? sau Ceahlăul din Moldova? Zalmoxis
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a mai putut renaște cultural din propria cenușă. Medicina din Alexandria, prin magiștrii ei, a venit în Bizanț. Discipolii i-au urmat pe profesori. Toți au păstrat în memoria lor nume ca: Zenon din Cipru, dascăl al lui Oribas; Palladios, interpret al lui Hippocrat, Theon, Asclepiodot, ștefan din Atena, Severos, Ioan Alexandrinul, Ahron Sirianul, medic, preot și poet cel ce a descris ulcerul varicos. Acestea sunt doar câteva din marile personalități medicale din fosta Alexandrie. În acest timp medicina bizantină înflorea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Gibraltar. Alături de mitologie, legende, ei se afirmă și în astrologie și matematici. Sunt caracterizați de nomadism și expansiune, dar și de absorbție a civilizațiilor sedentare, agricole ale altor popoare antice. Pelerini ai deșerturilor Asiei și Africii creatori de religii și interpreți de miracole, practicieni sincretici și iubitori de fast, arabii, s-au constituit în centru iradiant de cultură și civilizație. Urmașii lui Sem biblicul și ai lui Ismail, fiul lui Abraham (Ibrahim), acești semiți localizați la un moment dat în Arabia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
făcută asupra regulilor hotărâte de Aristotel și reluate de Horațiu, el scrie: "Trebuie să știm deci care sunt aceste reguli; dar spre nefericirea noastră, Aristotel și, după el, Horațiu au scris despre ele destul de obscur pentru a fi nevoie de interpreți, iar cei care au binevoit să le facă cunoscute până acum nu le-au explicat adesea decât în calitate de gramaticieni sau filosofi. Cum aveau mai mult studiu și speculație decât experiența teatrului, lecturarea lor ne poate face mai docți, dar nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cel care i-ar zugrăvi pe Ulise în chip de mare războinic, sau pe Ahile ca pe un mare vorbitor, sau pe Medeea drept o femeie foarte supusă, s-ar expune batjocurii publice. Astfel, aceste două calități, între care multor interpreți le este greu să găsească diferența a cărei existență Aristotel o vrea fără să o denumească, se potrivesc cu ușurință între ele, numai dacă nu sunt separate, conferind-o pe cea de "potrivite" persoanelor imaginate, care nu s-au aflat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În primul rând, el (Aristotel) nu vrea nicidecum ca un om foarte virtuos să ajungă din fericire în nenorocire și susține că asta nu produce nici milă, nici teamă, pentru că este un eveniment cu totul și cu totul nedrept. Unii interpreți accentuează puterea acestui cuvânt grecesc μιαρου, pe care îl recomandă spre folosire ca epitet în cazul acestui eveniment, până la a-l transforma cu sensul de abominabil; la asta eu adaug că un astfel de succes provoacă mai mult indignarea și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celebră, cu roaba încărcată cu aur22. Autor angajat, Louis-Sébastien Mercier este și mai ambițios în proiectul său decât Diderot. El vrea să zugrăvească, sub toate formele ei, mizeria socială, încă niciodată adusă pe scenă. "Îmi voi spune că poetul este interpretul nenorocirilor, oratorul public al celor oprimați; că menirea lui este de a aduce jelaniile la urechile cele mândre care, oricât de lipsite de milă ar fi, vor auzi tunetul adevărului, vor fi uluite și mișcate de acest lucru; căci chiar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie spuse fără ezitare, fără cea mai mică greșeală, dintr-o singură respirație, cu o asemenea ușurință, încât să nu pară un penibil exercițiu de memorie, ci chiar efectul inspirației imediate a împrejurărilor." (întâia Seară) Acestea reprezintă momente delicate pentru interpret. Este necesar într-adevăr ca aceste pasaje sentențioase să fie rostite "cu reculegere și cu o oarecare răceală". Însă reflecția morală pe care o formulează personajul îi este dictată de circumstanțele care s-au produs, de aceea trebuie rostită totodată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie că-l năpăstuiește totdeauna pe actor, fie la bucurie, fie la tristețe; oricum ar fi, amorezat, mânios sau glumeț, se arată cu aceeași argăseală; degeaba gesticulează și-și schimbă vocea, nu va arăta niciodată, prin trăsăturile feței, cine sunt interpreții inimii, diferitele pasiuni care se zbat în sufletul lui." Dornic să creeze comedia de caracter într-o Italie pe care o consideră în întârziere față de celelalte țări ale Europei, Goldoni face să cadă măștile, dând astfel o densitate personajelor sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
față. Dacă vorbește, dacă ascultă, aruncă ocheade publicului; dacă vrea să scoată în evidență o bucată, se apropie de rampă și o debitează ca pe un compliment. Intrările, ieșirile sunt măsurate, și ele, ca să iasă în evidență. Într-un cuvânt, interpreții nu trăiesc piesa; o declamă, încearcă să-și scoată din ea fiecare un succes personal, fără să se preocupe câtuși de puțin de ansamblu." Acest tip de joc, adaptat tragediei și dramei romantice, nu i se potrivește teatrului naturalist. Zola
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
succes personal, fără să se preocupe câtuși de puțin de ansamblu." Acest tip de joc, adaptat tragediei și dramei romantice, nu i se potrivește teatrului naturalist. Zola este convins că fiecare formă dramatică nouă trebuie să fie servită teatrului de interpreți diferiți, și dorește apariția unei generații de actori capabili să joace cu naturalețe. Există o lege, scrie el în Naturalismul în teatru: și anume că orice perioadă literară, în teatru, trebuie să-și aducă cu ea interpreții, ca să nu dispară
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
servită teatrului de interpreți diferiți, și dorește apariția unei generații de actori capabili să joace cu naturalețe. Există o lege, scrie el în Naturalismul în teatru: și anume că orice perioadă literară, în teatru, trebuie să-și aducă cu ea interpreții, ca să nu dispară. Tragedia și-a avut iluștrii comedianți timp de două secole; romantismul a dat naștere unei întregi generații de artiști de mare talent. Astăzi, naturalismul nu poate conta pe niciun actor de geniu. Asta se datorează fără îndoială
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatral, formă originală a operei și a teatrului, este predestinat din faptul că este liber de orice constrângere să redevină fără încetare și mereu germenele și punctul zero al oricărei renașteri a teatrului." Spectacolele pe care le creează Schlemmer cu interpreți care au o formație de actori în același timp cu cea de dansatori, sunt fiecare la jumătatea drumului între teatru și dans. Pictor abstracționist, Oskar Schlemmer, care predă sculptura la Bauhaus 25 între 1920 și 1933, visează, ca și Wagner
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În dorința-i de a face din actor un fel de marionetă, Oskar Schlemmer recurge la măștile impersonale și geometrizează toate formele, cubul scenei, pe care-l tapițează cu negru și-l acoperă cu ecrane transparente sau cu oglinzi, trupurile interpreților, îmbrăcați cu colanți negri, cărora le cere să execute mișcări mecanice, apropiate de acelea ale unor automate. Astfel inventează el în 1922 "baletul obiectelor". Va merge până acolo încât să le dea baletelor sale, ca titlu, La Danse des Boîtes
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
subminează majoritatea ideilor noastre obișnuite despre teatru. El recuză noțiunea de teatru ca sinteză a unor discipline creatoare disparate literatură, sculptură, pictură, arhitectură, jocuri de lumină, interpretare (sub conducerea unui regizor)." Orice efect care nu ar fi produs chiar de interpreți este eliminat. Actorul, investit cu cea mai înaltă misiune, trebuie să creeze, în sărăcie, cu singurele mijloace de care dispune. Grotowski cere, din partea actorului, o veritabilă asceză, bazată pe un antrenament fizic deosebit de dur. El a studiat metodele cele mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la descoperirile artei plastice, și nu ale picturii. Pentru actor, baza este arta statuară." Cum forța poetică a jocului rezidă în parte în arta mișcării, Meyerhold, care se inspiră uneori din music-hall și din arta de circ care cer, din partea interpretului, virtuozitate, agilitate și stăpânire, acordă multă importanță antrenamentului fizic al actorului, "biomecanica". Nu este vorba, cum s-a pretins uneori în mod abuziv, de o eliminare a psihicului în profitul corporalului, a cărui exprimare nu poate avea sens decât în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
părinți ai Bisericii, autori dramatici, regizori de teatru au teoretizat, fiecare în felul său, pentru a afla esența teatrului, analizând când regulile de compoziție ale piesei, când afectele pe care spectacolul le trezește, când performanțele pe care le necesită din partea interpreților. Pe când Antichitatea și Clasicismul au preferat dramaturgia și estetica receptării, începând cu secolul al XVIII-lea și nașterea dramei, teoreticienii s-au întrebat din ce în ce mai mult asupra artei actorului și regizorului. Din toate vremurile, ei au definit teatrul ca fiind reflectarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]