16,872 matches
-
și este înconjurat de dealuri abrupte, formând o enclavă decupată din restul uscatului. Statele Unite au preluat controlul teritorial asupra părții sudice a Golfului Guantánamo în 1903 în urma tratatului americano-cubanez, prin care a primit drept permanent de închiriere a zonei. În virtutea jurisdicției complete asupra zonei, deține suveranitatea "de facto" asupra acestui teritoriu, Cuba păstrând suveranitate nominală. Guvernul cubanez actual privește prezența americană în ca fiind ilegală și insistă că tratatul americano-cubanez a fost semnat sub amenințarea forței, cu încălcarea legislației internaționale. Golful
Golful Guantánamo () [Corola-website/Science/320887_a_322216]
-
Hispano-American. Zona din jurul golfului Guantánamo a fost oferită pentru închiriere la 23 februarie 1903, de către Tomás Estrada Palma, primul președinte al Cubei. Nou înființatul protectorat american includea Amendamentul Platt din Constituția Cubei. Tratatul americano-cubanez stipula, printre altele, că Statele Unite are jurisdicție și control deplin asupra Golfului Guantánamo, în scopul operării bazelor navale și de transport de cărbune, în timp ce Republica Cuba deține suveranitatea finală. În 1934, tratatul Avery Porko a reafirmat închirierea golfului a dat Cubei și partenerilor săi comerciali acces liber
Golful Guantánamo () [Corola-website/Science/320887_a_322216]
-
de pace, ci trebui determinate mai târziu de către principalele puteri aliate”. Când Samuel a organizat guvernul civil al teritoriilor sub mandat britanic la mijlocul deceniului al treilea, el a primit instrucțiuni clare din parte lui Curzon care stipulau faptul că în jurisdicția sa nu se află și . După ocuparea de către francezi a Damascului în iulie 1920, aceștia, acționând în conformitate cu înțelegerile încheiate în timpul războiului cu aliații britanici, nu și-au extins controlul spre sud, în Transiordania. În toamna aceluiași an, fratele emirului Faisal
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
stat de om”" sau de un stânjen. Ea face parte din insignele și vesmintele distinctive purtate de ierarhi și monahi de rang înalt ai bisericii creștine apusene și de răsărit, fiind un simbol al autorității păstorești și al dreptului de jurisdicție. Paterița face parte din simbolurile componente ale stemei Patriarhiei Române adoptată în 1928. Din timpurile vechi, se purta un baston de către slujitorii sfințiți, ca semn al puterii pastorale. În Orient, cârja a fost întâi de lemn, terminată de obicei printr-
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
Carta Națiunilor Unite, care conferă Consiliului de Securitate puterea de a: Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale recunoaște autoritatea Consiliului de Securitate de a se referi la cazurile curții, în cazul în care Curtea nu și-a putut exercita jurisdicția altfel . Consiliul și-a exercitat această putere pentru prima dată în martie 2005, cu privire la „situația existentă în Darfur, începând cu 1 iulie 2002” ; deoarece Sudanul nu este parte semnatară Statutului de la Roma, Curtea nu a putut să-și exercite altfel
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
englezeasca.' ‘Victor Chandler’ este adesea creditata ca fiind prima casă de pariuri care recunoaște importantă pariurilor prin intermediul internetului, în mod special a cazinourilor și poker-ului online, fiind recunoscută și că prima companie care și-a mutat sediul în altă jurisdicție decât Marea Britanie. La începutul lui 1990, Victor a început să accepte pariuri în domeniul fotbalului de la clienți din Orientul Îndepărtat și, făcând această a recunoscut potențialul de creștere al afacerii pe piețele internaționale. A deschis un sediu în Antigua pentru
Victor Chandler () [Corola-website/Science/317302_a_318631]
-
Mons. Clemens Swoboda a fost numit la 9 iunie 1921 în funcția de paroh de Cernăuți și Vicar General al Bucovinei. Pentru o mai bună organizare a comunității romano-catolice din Bucovina, au fost înființate decanate. Decanatul de Rădăuți a preluat jurisdicția comunităților din Bucovina de Sud cu următoarele parohii: Rădăuți (cu filialele Satu Mare și Gălănești); Althütte; Augustendorf (cu filialele Davideni, Dunaveț și Laureanca); Cacica; Dornești; Gura Putnei (cu filialele Falcău, Brodina, Putna, Seletin și Vicov); Măneuți (cu filiala Frătăuții Noi); Solca
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
parafji Seret”". După Unirea Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură apostolica cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Administratura era subordonată direct Nunțiaturii Apostolice din București. Preotul Clemente Zlepko, parohul greco-catolic de Siret, a îndeplinit între anii 1923-1930 funcția de administrator apostolic al parohiilor greco-catolice rutene din România. În negocierile pentru
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea să de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolica, dar a stabilit un vicariat greco-catolic rutean sub jurisdicția Eparhiei Române Unite a Maramureșului. Preotului Clemente Zlepko i-a succedat parohul Vladimir Vorobchievici, care a păstorit parohia timp de 48 de ani. Acesta a administrat în perioada iulie - septembrie 1945 și parohia romano-catolică, rămasă fără preot. Desființarea Bisericii Române
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu-i avem în evidență preoților noștri și nu au legături de jurisdicție cu noi”". Preotul Vladimir Vorobchievici a continuat să țină slujbele în limba ucraineană, potrivit tradițiilor Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. După Revoluția din decembrie 1989 a fost reînființat Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România, iar fosta biserică ucraineană din Rădăuți, împreună cu preotul și
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
magazin sex shop la mai puțin de 200m de școli, grădinițe și lăcașe de cult. În Statele Unite ale Americii, sexshop-urile au fost legalizate aproape în totalitate încă din anii ‘60, activitatea acestora putând fi însă interzisă sau limitată de anumite jurisdicții locale, la nivel zonal. Până la sfârșitul anilor '70, sexshop-urile și produsele comercializare de acestea erau destinate bărbaților și multe dintre acestea aveau cabine special amenajate pentru vizionarea filmelor cu tentă pornografica. Discreția reprezenta un factor foarte important în acest domeniu
Sex shop () [Corola-website/Science/317369_a_318698]
-
XX-lea. După Revoluția din decembrie 1989 au fost construite la Iași două noi biserici catolice: Biserica Sf. Tereza a Pruncului Isus (sfințită în 1995) și Biserica Sf. Anton de Padova (sfințită în 1996). Cele două parohii au determinat micșorarea jurisdicției Parohiei "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1992 s-a început construcția unei noi catedrale. Aceasta a fost sfințită de episcopul Petru Gherghel la 1 noiembrie 2005. La 15 septembrie 2008, cu prilejul aniversării a 150 de la apariția mariană, a fost
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
1792-1835), au fost înființate cinci parohii: Siret, Suceava, Sadagura, Istensegíts (Țibeni) și Andrásfalva (Măneuți). Cu acest prilej, Diaconatul din Siret a fost ridicat la rangul de parohie, primul paroh fiind numit preotul Joseph von Nitzki. Parohia Siret a primit sub jurisdicția să spirituală și comunitățile romano-catolice din satele Baineț cu Vicșani (Rudă), Gărbăuți, Mânăstioara, Tereblecea și Vășcăuți, cu un numar de 1.569 de credincioși germani și polonezi. Franz Wiszniowski, autorul cărții "„Radautz - die deutscheste Stadt des Buchenlandes”" (Waiblingen, 1966), a
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
din urmă a decedat la scurt timp, Mons. Clemens Swoboda (parohul de Rădăuți) a fost numit la 9 iunie 1921 în funcția de paroh de Cernăuți și Vicar General al Bucovinei. La 15 august 1930, Arhiepiscopia de Lemberg a predat jurisdicția administrativă asupra parohiilor de pe teritoriul Bucovinei către Episcopia de Iași. Biserică din Siret a fost renovată între anii 1936 și 1938, sub conducerea parohului August Zoladkowski. Pereții interiori ai lăcașului de cult au fost zugrăviți și pictați în 1936. În
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
poloneză și doi preoți de etnie germană. Perioada celui de-al doilea război mondial a adus ocuparea nordului Bucovinei de către URSS în urmă ultimatumului din 26 iunie 1940. Localitățile Gărbăuți și Tereblecea au trecut în componență statului sovietic, teritoriul de jurisdicție al Parohiei Siret fiind micșorat. Perioada regimului comunist a fost o perioadă grea pentru Biserică Catolică din România. După război, credincioșii germani au început să emigreze în Germania. Patrimoniul parohiilor a fost naționalizat aproape în totalitate. În același timp, preoții
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
de lucru din 12 februarie 1990. El este o unitate autonomă din punct de vedere administrativ, dar subordonat canonic Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. În prezent, Vicariatul Ortodox Ucrainean din România este organizat în două protopopiate: Cele două protopopiate își întind jurisdicția asupra a 32 de parohii cu 32 de lăcașuri de cult în care slujesc 27 de preoți și a trei mănăstiri înființate după 1990: două mănăstiri de maici - dintre care una la Rona de Sus (jud. Maramureș) și una de
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
a aprobat înființarea de parohii greco-catolice la Siret (1812), Cernăuți (1813), Cacica (1814), iar mai târziu au fost înființate parohii și la Rădăuți (1833), Câmpulung Moldovenesc (1883) și în alte localități. Până în anul 1918 aceste parohii s-au aflat sub jurisdicția Eparhiei de Stanislav (azi Ivano-Frankivsk). După Unirea Bucovinei cu România (1918) greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. Ca urmare a acestei situații, nunțiul apostolic Francesco Marmaggi, venit în România la 17 octombrie 1920, a dus tratative cu regele
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
României. Ca urmare a acestei situații, nunțiul apostolic Francesco Marmaggi, venit în România la 17 octombrie 1920, a dus tratative cu regele Ferdinand I prin duhovnicul acestuia, mons. Ulderic Cipolloni, pentru înființarea unei administraturi apostolice care urma să-și exercite jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. Ca urmare a acestor tratative, a fost înființată în anul 1922 o administratură apostolică pentru credincioșii greco-catolici din Bucovina, cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava). Administratura era subordonată direct Nunțiaturii
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
Stanislav Toniuc (-1948). Cei mai mulți ucraineni din România au fost până în anul 1948 de confesiune greco-catolică. Desființarea Bisericii Române Unite cu Roma în anul 1948 a determinat și desființarea Vicariatului Ucrainean. În acel an, Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România avea sub jurisdicție 31 de parohii cu 41 de biserici și 40.000 de credincioși greco-catolici ucraineni. Vicarul general Isidor Toniuc a refuzat să treacă la Biserica Ortodoxă Română, împreună cu mulți credincioși ai săi, motiv pentru care au fost anchetați o jumătate de
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu-i avem în evidența preoților noștri și nu au legături de jurisdicție cu noi”". În perioada regimului comunist, în anul 1963, au fost desființate școlile în limba ucraineană, bisericile ucrainene rămânând singurele instituții publice în care s-a vorbit în limba ucraineană. După Revoluția din decembrie 1989 și abrogarea actului de desființare
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
care s-a vorbit în limba ucraineană. După Revoluția din decembrie 1989 și abrogarea actului de desființare a Bisericii Române Unite cu Roma, Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean a fost reînființat în 1996, cu sediul la Rădăuți. El a fost plasat în jurisdicția Episcopiei române unite a Maramureșului, cu sediul la Baia Mare. Vicari generali ai greco-catolicilor ucraineni din România au fost preoții Vasile Popovics din Siret (1996-2000), Ioan Voloșciuc din Rădăuți (2000-2012) și Mihai Dubovici (din 2012). În perioada 30 iulie - 1 august
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
preotul Vitali Popovics), Moldovița, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei (păstorite de preotul Ilie Veneciuc). Episcopul a oficiat diferite slujbe religioase în fiecare parohie. În prezent, Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România este organizat în două protopopiate: Cele două protopopiate își întind jurisdicția asupra a 22 de parohii aflate în Bucovina, Maramureș și Banat. Credincioșii sunt în număr de circa 14.000 și folosesc calendarul pe stil vechi. Bisericile greco-catolice ucrainene sunt biserici construite de credincioșii ucraineni. Slujbele bisericești sunt ținute în limba
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
preot greco-catolic român, care a îndeplinit funcția de vicar general al Vicariatului greco-catolic ucrainean din România. A fost hirotonit ca preot greco-catolic în anul 1937 la Baia Mare . A fost numit apoi ca vicar general al Vicariatului greco-catolic ucrainean, aflat în jurisdicția Eparhiei greco-catolice de Maramureș. În anul 1948, prin Decretul 458, a fost desființată Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de către regimul comunist, patrimoniul acesteia trecând la Biserica Ortodoxă Română. Deoarece Vicariatul greco-catolic ucrainean aparținea de Episcopia de Maramureș, a fost
Isidor Toniuc () [Corola-website/Science/317457_a_318786]
-
adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu-i avem în evidența preoților noștri și nu au legături de jurisdicție cu noi”". Pr. a decedat și a fost înmormântat la Rădăuți.
Isidor Toniuc () [Corola-website/Science/317457_a_318786]
-
primul după ediția organizată la o diferență de un an, ediția 2006-07. Suedia găzduiește acest turneu final în iunie 2009, prin urmare selecționată ei sub 21 s-a calificat automat. 51 alte țari dintr-un total de 52 națiuni sub jurisdicția UEFA, incluzând aici separat Muntenegru și Șerbia, cele două țări fiind la prima participare separată, au trecut printr-un sistem de calidicări pentru a decide celelalte adversare ale Suediei la turneul final. Andorra nu a participat . Pot participa jucători care
Campionatul European de Fotbal sub 21 UEFA 2009 () [Corola-website/Science/316379_a_317708]