18,714 matches
-
așezați la masă, desigur că numai lor, răcoritoare. Conform, probabil, protocolului, se aduse lui Ceaușescu, pe o farfurie albă, un pahar ce părea a conține suc de portocale, pahar acoperit cu un șervețel. Sucul părea foarte rece, căci imediat exteriorul paharului se aburi. Celorlalți mari demnitari li se puseseră în față câte o sticlă destupată de Pepsi și câte un pahar gol. Cumplită sete aveau cu toții. Parcă nici nu mai aveau alt obiectiv, decât să și-o astâmpere sorbind din ispititorul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pahar ce părea a conține suc de portocale, pahar acoperit cu un șervețel. Sucul părea foarte rece, căci imediat exteriorul paharului se aburi. Celorlalți mari demnitari li se puseseră în față câte o sticlă destupată de Pepsi și câte un pahar gol. Cumplită sete aveau cu toții. Parcă nici nu mai aveau alt obiectiv, decât să și-o astâmpere sorbind din ispititorul lichid rece ce le stătea în față. Dar pârdalnicul de protocol cerea ca întâi să-și curme suferința președintele republicii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sete aveau cu toții. Parcă nici nu mai aveau alt obiectiv, decât să și-o astâmpere sorbind din ispititorul lichid rece ce le stătea în față. Dar pârdalnicul de protocol cerea ca întâi să-și curme suferința președintele republicii. Ceaușescu mângâia paharul cu suc de portocale rece, dar se mulțumea numai cu atâta. Pentru gâtul lui sensibilizat de atâtea discursuri, medicii îl sfătuiseră probabil să evite băuturile reci. Nouă, celor înșirați în spatele celor mai mari, ne trecuse setea amuzați de această scenă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mulțumea numai cu atâta. Pentru gâtul lui sensibilizat de atâtea discursuri, medicii îl sfătuiseră probabil să evite băuturile reci. Nouă, celor înșirați în spatele celor mai mari, ne trecuse setea amuzați de această scenă: douăzeci de perechi de ochi ațintiți spre paharul cu suc rece al președintelui și spre buzele acestuia, ochi ce parcă se rugau. Întrebările ce se puneau secretarului general se auzeau clar, dar răspunsurile nu veneau deloc. Ceaușescu tăcea, iar la unele întrebări mișca din buze, fără însă să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
culme, izbi cu palma în masă, urlând: Oprește! Experiențe să faci acasă, nu aici! Microfoanele amuțiră împreună cu toată asistența. În acest fel lua sfârșit consfătuirea de lucru de la Apimondia. Ceaușescu se ridică și plecă la fel de încruntat și vijelios cum venise. Paharul cu suc rămase neatins. Cât despre sticlele de Pepsi ale marilor demnitari, nimănui nu-i mai ardea de astfel de răcoreală. Angelo Miculescu, abătut ca și Virgil Trofin, își presimțea, ca și colegul său de guvern, soarta. În zilele următoare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
speranță să se mai găsească cineva care să pună o vorbă bună pentru propria noastră cultură și propriul nostru trecut pe lângă aceia care ar trebui să le apere, fără a aștepta asemenea intervenții la o ceașcă de ceai sau un pahar de vin din partea străinilor. De la șefii de trib care se vântură în continuare prin Capitală, expunându-și când și când pieile de leopard și buzduganele pe prima pagină a Scânteii, nu putem spera mare lucru. Aceștia sunt prea preocupați de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Vest este imposibil, ești considerat ca un mare trădător și spion și maltratat de Securitatea lui Ceaușescu. Ca să pleci într-o țară din Est îți trebuie câteva luni să completezi formulare peste formulare și ești supus la interogatorii nesfârșite. Dacă paharul cu chinuri al românilor e plin, domnule Ceaușescu, singura speranță a noastră este ori să murim cu toții, ori să luptăm și să schimbăm dictatura dvs. Un grup de turiști români, München, 3 octombrie 1984, difuzată la 14 octombrie 1984 Către
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
După un concediu într-un Ardeal mohorât, ne-am întors în RFG cu sufletul plin de tristețe. Nu aveam nicio intenție să scriem postului de radio Europa Liberă despre neajunsurile din România. Însă picătura care a făcut să se reverse paharul a fost jaful la care s-au dedat cei doi milițieni și care au năruit ultimele noastre sentimente de dragoste pentru patria noastră de altădată. Știe oare șeful circulației de la Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne Arad că potlogarii în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai demult prezenți În literatură, o valoare mai mare decât aș fi bănuit. „Excepțional” și „prea talentat” fuseseră, ca un refren, cuvinte repetate de multe ori În seara aceea, pentru a le Întări pregnanța, dar și pentru a stimula umplerea paharelor. Mi-au rămas vii În memorie cuvintele Soniei Larian, spre sfârșitul agapei. Oricare ar fi să fie succesele mele literare viitoare, spunea Sonia, cartea poștală de la Văleni va rămâne momentul de neuitat al biografiei mele de scriitor. Așa a și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai putea controla, instantanee captare a sublimului, dezarticulare tulburătoare a câmpului de imponderabile pe care Nichita Îl deținuse, nu o dată, cu ingenuă măreție și, iată, Îl deținea și În clipa finală. New York, ianuarie 2000 (Familia, nr. 5/2000) Sinuciderea unui pahar de Bacaratc " Sinuciderea unui pahar de Bacara" Radu Petrescu a fost, „for better or for worse”, cum spun americanii, Întruparea literaturii Înseși. Ne-am Întâlnit prima dată la Brăila (În 1968, cred), la premiera piesei lui M.R. Paraschivescu, Asta-i
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a sublimului, dezarticulare tulburătoare a câmpului de imponderabile pe care Nichita Îl deținuse, nu o dată, cu ingenuă măreție și, iată, Îl deținea și În clipa finală. New York, ianuarie 2000 (Familia, nr. 5/2000) Sinuciderea unui pahar de Bacaratc " Sinuciderea unui pahar de Bacara" Radu Petrescu a fost, „for better or for worse”, cum spun americanii, Întruparea literaturii Înseși. Ne-am Întâlnit prima dată la Brăila (În 1968, cred), la premiera piesei lui M.R. Paraschivescu, Asta-i ciudat, pusă În scenă de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Între amici ai lecturii. Aveam să Întâlnesc, În anii următori, În apartamentul de pe strada Sf. Constantin, de lângă Cișmigiu, nu doar pe Dina și Paul Georgescu, cu care devenisem prieten, ci și câțiva dintre cei care Îmi erau deja apropiați. Episodul „paharului spart” care mi-a adus volumașul bibliofil al Sinuciderii din Grădina Botanică datează din acea perioadă. Locuiam atunci Într-un spațios apartament de pe strada Sfântul Ion Nou, obținut printr-o năstrușnică și tensionată operație de „legalitate socialistă”, prin care beneficiasem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dreptul de opțiune al colocatarului apartamentului (bunicul Cellei) și de dreptul meu, ca scriitor (dar și „cercetător științific principal”), la o cameră suplimentară. Atent, ca totdeauna, la decor și recuzită, Radu a fost de la Început fascinat de un set de pahare de Bacara pe care Cella le moștenise de la bunicii ei. Superbe, Într-adevăr, prin austeritatea delicată a formei și a desenului. Niște tuburi cilindrice de cristal subțire, cu broderia arabescului fin Încrustată, pe două rânduri, la o treime de buza
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Bacara pe care Cella le moștenise de la bunicii ei. Superbe, Într-adevăr, prin austeritatea delicată a formei și a desenului. Niște tuburi cilindrice de cristal subțire, cu broderia arabescului fin Încrustată, pe două rânduri, la o treime de buza paharului. A fost și singurul dintre musafiri care a dat, instantaneu, glas gratitudinii și a rămas fixat În contemplarea transparenței care permitea luminii să ia forma perfectă a frumuseții. Admirația Îl separase de ceilalți, Înfrățit, cum era, cu gingașa minune cristalină
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fixație admirativă a și produs dezastrul. Când a trebuit să revină din metalumea hipnotică a transcendenței În ritualul domestic, năucirea fusese prea mare, mișcările abrupte și stinghere. Radu a atins, fără să vrea, chiar obiectul celest. Surprins de brutala dezordine, paharul s-a clătinat, o fracțiune, șocat, vulnerat, s-a desprins de podiumul tăbliei telurice, apoi s-a aruncat În gol și s-a prăbușit, țăndări, pe parchet. Palid, Radu n-a mai putut fi readus Între noi. Abia dacă mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
editată broșura, pe hârtie groasă, de heliograf, utilizată la reproducerea planșelor de calc la institutele de proiectări, cu versoul de parodie, plin de tabele și scheme birocratice, sugera un produs artizanal neobișnuit. Nu era vorba de un simplu Înlocuitor al paharului care se sinucisese, rănit, cu o seară Înainte. Arta fusese Înlocuită tot prin artă și frumusețea printr-o altă, complementară frumusețe. Corporalitatea obiectului, hârtia, era și ea fragilă, dar scrisul viza, fie și ca terapie Între „două trenuri” sau ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
hârtia, era și ea fragilă, dar scrisul viza, fie și ca terapie Între „două trenuri” sau ca „Întâie variantă a primei Încercări epice”, cum menționa autorul, Permanența, Posteritatea! Nu aș fi putut și nu aș fi intenționat, probabil, să cer paharului de Bacara să mă Însoțească peste Stixul Atlantic, dar am reușit să aduc, iată, până la urmă, caligrafia și spiritul lui Radu Petrescu În Lumea de Dincolo, Lumea Nouă, ca pe un distinct și distins semn al lumii rămase În vechea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însăși, artificializând și refuzând, de fapt, dialogul. Chiar când ne identificam cu celălalt, pelicula persista totuși. Fragilul ecran sticlos prin care Încercam să ne atingem, rămânând fiecare pe partea sa, s-a și spart la un moment dat, ca un pahar prețios, prea prețios și fragil, turmentat de o atingere imprudentă. Două pagini din Anii de ucenicie ai lui August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altfel poate, aceeași tânguire. E semnul congenital al apartenenței noastre, cântecul singurătății, al fugii de singurătate, de noi Înșine, forma angajării și totodată modul În care fugim de responsabilitățile vieții, este religia și abjurarea noastră - rațiunea noastră de a exista”. Paharele erau pline, dar nu le ridicasem Încă, atunci când vorbitorul Începuse a se ocupa de sărbătorit. „Ne-a adus setea lui arsă de fericire, ne-a adus imaginile unei copilării incinerate de război și lagăr, ne-a adus bucurii visate și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
intenționați și mai sus-puși dintre colegi, nu mi-ar fi putut salva numele și cărțile. Ajuns la Berlin, am scris președintelui Uniunii Scriitorilor o formală scrisoare de protest, În legătură cu anularea premiului. Avusesem, Între timp, și ecouri românești la furtuna din paharul cu zoaie ceaușiste. Mircea Iorgulescu, aflat la Paris, Îmi scria: „Coane Nikișor, gândește-te ce ai de făcut - dacă nu ți-au dat premiul, ăsta e un semn clar. Și cine știe ce va mai fi...”. Virgil Duda califica din București anularea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cordiale cu instituții americane de prestigiu. Greu Îmi Închipuiam un Înlocuitor de același calibru. În plus, era fascinat de New York, de librăriile și bibliotecile sale, nu doar de zgârie-nori și de fantasticul spectacol al străzii. A ezitat, a amânat, dar paharul s-a umplut repede din nou. Cum bănuiam, diplomații români se tot roteau, curând s-ar fi aranjat, probabil, lucrurile. Din păcate, Liviu plecase și avea să regrete profund, cum menționează și Într-o scrisoare, decizia de a părăsi New York
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
potențiali, ameliora nota aparent scorțoasă. S-a Întâmplat să-l Întâlnesc, cândva, chiar În ziua când urma să iau un premiu literar și am profitat de ocazie pentru a-l invita printre cei cu care urma să dilatăm, la un pahar de vin, insignifianța evenimentului. A acceptat prompt și cu vădită plăcere. Aveam să-i dau, cu acel prilej, și unele pagini „neoficiale”, despre care discutasem deja și care Îl interesau cu deosebire. Textele proveneau de la Comunitatea Evreilor și vizau proaspătul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
incertitudine. Nu doar incertitudinea plecării care putea fi blocată În orice clipă. Era și o altă incertitudine, ca rezultat al plecării. Nu puteam sau nu Îndrăzneam să-i dăm un nume. Lungi tăceri cenușii, Întrerupte, la mari intervaluri, de ciocnitul paharelor. Probabil așa erau despărțirile În vremea războiului. Acum nu era război decât Între Iran și Irak sau În Nicaragua, sau În cine știe ce alte depărtări, Înscrise doar pe hartă, nu și În memorie. Ne promiteam o revedere fericită, Într-o dispoziție
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unul de celălalt, am simțit, din nou, mirosul lui specific, amestec de transpirație, băutură și săpun. Era proaspăt ras, ceea ce nu se Întâmpla În fiecare zi. Am intrat, l-am invitat să ia loc. Pe masă, erau pregătite sticla și paharele. Am turnat. I-am Întins paharul. Am ciocnit. N-a Întrebat nimic. Și-a scos doar geanta grea de pe umăr. Apus-o jos, la piciorul scaunului. S-a așezat. Mă privea și aștepta. Nu știam cum să Încep. * De ani
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nou, mirosul lui specific, amestec de transpirație, băutură și săpun. Era proaspăt ras, ceea ce nu se Întâmpla În fiecare zi. Am intrat, l-am invitat să ia loc. Pe masă, erau pregătite sticla și paharele. Am turnat. I-am Întins paharul. Am ciocnit. N-a Întrebat nimic. Și-a scos doar geanta grea de pe umăr. Apus-o jos, la piciorul scaunului. S-a așezat. Mă privea și aștepta. Nu știam cum să Încep. * De ani de zile mă preocupa un text
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]