17,300 matches
-
a femeii descoperă, dincolo de cercul pasiunii lui, varietatea lumii. Un număr de obiecte sînt de ordinul astral. Conachi le trece și pe acestea În rîndul elementelor martori-complici. Luna, soarele, cerul cu toate stelele sînt convocate pentru a participa la evenimentele pasiunii. „Ceriul se deschide” adesea În poeme, „Înfocații planiți” iau parte la muncile omului Îndrăgostit. Puterile cerești, Îngerii, planetele, stihiile toate și chiar „un comit” traversează galaxia erotică Conachi: „Ceriule Înalte, Înfocați planiți, Toți cu grozăvie mă Împotriviți...” Am semnalat deja
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poeme, „Înfocații planiți” iau parte la muncile omului Îndrăgostit. Puterile cerești, Îngerii, planetele, stihiile toate și chiar „un comit” traversează galaxia erotică Conachi: „Ceriule Înalte, Înfocați planiți, Toți cu grozăvie mă Împotriviți...” Am semnalat deja participarea semnelor cerești la drama pasiunii erotice: fulgerul, tunetul... Fără să fie un obiect predilect, cum e la romantici, luna răsare des și În poezia lui Conachi. La 7 iulie 1846 Îi dedică un poem numind-o eminescian „stăpîna nopților”. Conachi nu leagă Însă de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scrie un sonet de dragoste pe portretul Biancăi, moartă de mult. Conachi, așijderea, nu contenește să plîngă pe Zulnia mult timp după ce Zulnia dispăruse. Poeții vor să-și creeze, astfel, o biografic amoroasă bazată pe o mare, absolută și unică pasiune. „Biografia unei ființe originale, puternic personalizate, fiind adesea creația sa totală și continuă” (Denis de Rougemont), poetul caută să transforme evenimentele existenței lui În mituri literare. Iubirile lui Conachi sînt numeroase (am citat deja numele Anicăi, Casandrei, Lucsandrei, Elencăi, Marioarei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Denis de Rougemont), poetul caută să transforme evenimentele existenței lui În mituri literare. Iubirile lui Conachi sînt numeroase (am citat deja numele Anicăi, Casandrei, Lucsandrei, Elencăi, Marioarei, Marghioalei), numai una Însă (Zulnia) intră În poezie. Celelalte dispar În rîul acestei pasiuni. Regula, În epocă, este ca femeile să se schimbe, iar pasiunea să rămînă. Rasismul masculin (phalusocrația) guvernează moravurile. Poeții nu ezită să treacă numele ibovnicelor În versuri și să jure, de fiecare dată, iubire veșnică. Ei nu se simt imorali
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mituri literare. Iubirile lui Conachi sînt numeroase (am citat deja numele Anicăi, Casandrei, Lucsandrei, Elencăi, Marioarei, Marghioalei), numai una Însă (Zulnia) intră În poezie. Celelalte dispar În rîul acestei pasiuni. Regula, În epocă, este ca femeile să se schimbe, iar pasiunea să rămînă. Rasismul masculin (phalusocrația) guvernează moravurile. Poeții nu ezită să treacă numele ibovnicelor În versuri și să jure, de fiecare dată, iubire veșnică. Ei nu se simt imorali pentru că n-au conștiința păcatului. Codul curtenici medievale cere ca bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și deșteaptă Cu dor mare mă așteaptă, Ca să ajung cît mai tare, Să-mi dea dulce sărutare.” Prin Anton Pann muza poeziei erotice românești coboară la periferia tîrgului. Trece din iatac În circiumă. Tonul jălalnic capătă, fatal, o notă Înveselitoare. Pasiunea tristaniană (modelul Îndepărtat) pierde sensul unicității și ireversibilității. Pasiunile se Înnoiesc ușor, morțile sînt provizorii, suspinele aduc a desfătare. Anton Pann face, se va vedea deîndată, ca morala să nu lase petrecerii toată libertatea. Deocamdată, lumea petrece În chinurile erosului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cît mai tare, Să-mi dea dulce sărutare.” Prin Anton Pann muza poeziei erotice românești coboară la periferia tîrgului. Trece din iatac În circiumă. Tonul jălalnic capătă, fatal, o notă Înveselitoare. Pasiunea tristaniană (modelul Îndepărtat) pierde sensul unicității și ireversibilității. Pasiunile se Înnoiesc ușor, morțile sînt provizorii, suspinele aduc a desfătare. Anton Pann face, se va vedea deîndată, ca morala să nu lase petrecerii toată libertatea. Deocamdată, lumea petrece În chinurile erosului. Pann trage acum spre partea desfătătoare a lucrurilor: „Chitar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un colț mai sălbatic de natură ce se dovedește, În cele din urmă, plăcut. Exilul poetului nu este prea departe de iatac. Fapta eroică se consumă pe acest plan mai modest. Însă cu cît decorul este mai sărac, cu atît pasiunea găsește forme mai convingătoare În chinul, umilința și izolarea ei de lume... Apare, astfel În poezie e veritabilă mitologie a plînsului, suspinului, a lacrimilor și a privegherii (insomniei). Trecînd de la acest ritual erotic la retorica propriu-zisă, constatăm că faptele sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-o exprime”. „Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești”. De aceea: „Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de la Începutul secolului al XIX-lea, de apariția conștiinței gotice. Hotărîrea de a scrie versuri este luată sub presiunea unui mare chin interior. Oamenii care, altfel, și-ar fi văzut de treabă se apucă să compună poeme sub puterea unei pasiuni ce nu mai poate fi tăinuită”. Citind din Ioan Cantacuzino versurile „Limba noastră prea puțină - Nu-i a nimănui proastă vină / Căci Învață rău cuvîntul / În pîrlejul ce dă gîndul”, Eugen Simion Își afirmă „Încă o dată” ideea călăuzitoare: „PÎrlejul, constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a face din informațiile existente în memorie un instrument de căutare, de cercetare și descoperire de noi adevăruri(G. Milaret).Voința de a realiza ceva este rezultatul dorințelor personale și nu ceva impus din exterior. În satisfacerea propriilor interese, curiozități, pasiuni prin realizarea sarcinilor școlare, se vor resimți plăcerea și bucuria învingerii dificultăților și atingerii scopurilor, ceea ce contribuie la dezvoltarea proceselor de voință, favorizează căutările personale și afirmarea ideilor proprii. Ce conține un portofoliu? Portofoliu cuprinde: lista conținutului acestuia(sumarul, care
Caleidoscop by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93235]
-
chiar dacă "nu vine din îndestulare, ci din abținere, din spaimă de sine și de alții, din vibrație înăbușită, din regret, rușine, mortificare". Ca să folosesc metaforicul limbaj al criticului modernist, arta nu e atât "cupa întinsă sau cornul belșugului", cât "rugul pasiunilor nesatisfăcute", fiindcă "la granițele spirituale ale omenirii ard, astfel, prin veacuri incendiile izolate ale marilor dezastre sufletești transformate în opere de artă". În esență, Lovinescu identifica la baza procesului de cristalizare a personalității artistului (care trăiește suferința cu voluptate, ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de data aceasta, și tot din motive... estetice (e vorba de o estetică a privirii, tributară memoriei voluntare): nefericitul băiat vede o femeie frumoasă culegând flori, fapt ce-i alungă gândul urât și dezlănțuie în sufletul său "o furtună de pasiune". Din nefericire, abia dezlănțuită, pasiunea adoratorului e contrariată de revelația naturii brutale a sexualității: femeia "bălană" urmează temătoare în desiș pe "un om oacheș, păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din motive... estetice (e vorba de o estetică a privirii, tributară memoriei voluntare): nefericitul băiat vede o femeie frumoasă culegând flori, fapt ce-i alungă gândul urât și dezlănțuie în sufletul său "o furtună de pasiune". Din nefericire, abia dezlănțuită, pasiunea adoratorului e contrariată de revelația naturii brutale a sexualității: femeia "bălană" urmează temătoare în desiș pe "un om oacheș, păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet decât cea cu care venise
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
perceptibilă vizual) a amorului în altă parte, "dincolo" de orizontul lumii sensibile. Lăsându-se fascinat doar de "sufletul", de "iradierea" feminității (care se exprimă prin "zâmbet", "atitudini", "privire"), Bizu ignoră deliberat "detaliile amănuntului plastic" și își alege "din instinct" obiectul pasiunii sale "cât mai îndepărtat și deci mai greu de atins". Din dorința de a iubi numai un "ideal", o "icoană" intangibilă, Bizu se îndrăgostește de mama unui băiat de aceeași vârstă cu el, pe care o spionează în fel și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imaginație un scriitor lucid și stăpân pe sine, meditativ dar angajat într-o crâncenă "luptă cu forma", și tocmai de aceea în stare să plămădească literaturii noastre "un destin rece de abstracție străbătută pe dedesubt de lava emoției și a pasiunii". Or, autorul "real" pare să fi înșelat așteptările inginerului cu suflet sensibil. Din scrisoarea critică a lui Bizu merită reținută și observația că diferența dintre "romanul" unei vieți oarecare (la îndemâna oricărui veleitar cu memorie bună) și marea literatură (operă de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
apropiere eșuează mereu, și Bizu începe să-și piardă răbdarea văzând că fata nu-l încurajează deloc, cum s-ar fi așteptat ("vasul sufletului i se stricase din pricina coclelii"). Diana reacționează identic în toate împrejurările, cu o luciditate care ucide pasiunea din fașă. Și fiindcă "nu-i plăcea pateticul și nici nu se simțea bine în convulsiile lui" (femeia nu posedă, precum bărbatul, o imaginație bogată, și nici simț pentru melodramă nu are), ea îi refuză spovedania ca pe un semn
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de olimpian sastisit de viață. Nu reușește însă întotdeauna, ceea ce-l va fi determinat, probabil, să se gândească la "ideea romanțării morții lui Odobescu" (12 dec. 1938) scriitor cu care se simțea afin în multe privințe (temperamentul decadent, de colecționar, pasiunea pentru Antichitate și pentru arheologie, cultivarea eseului erudit, ironia etc.) și de care-l apropia probabil și "accidentul" tardiv, mai precis iubirea melancolică a bărbatului trecut de amiaza vieții pentru o femeie cu mult mai tânără. Gabriela Omăt, editoarea "agendelor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ei feciorelnic, "nepângărit de nici o violență inestetică". Alături de Silvia, Bizu descoperă pentru prima oară "continuitatea posesiunii întregi", găsindu-și "în sfârșit în ea echilibrul, adică amestecul necesar al sentimentului cu senzualitatea, necunoscute până acum decât separat". Acaparat de noua lui pasiune, agronomul uită însă de Mili, care, și ea, după scena de la hotel și dezvăluirile Rosinei, trece printr-o profundă prefacere interioară. După o existență vegetativă, fără prieteni și fără iubire, femeia din ea pare să se trezească în sfârșit la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unde gesturile mai îndrăznețe sunt protejate de întuneric), dar experiența mult așteptată se soldează cu un lamentabil eșec. Din teama de a nu greși iar, își verifică totuși farmecele de femeie seducătoare pe bietul Poslușnicu, în ochii căruia citește, corect, pasiunea. Avocatul rămăsese de fapt un țăran, al cărui suflet "fără complicații sentimentale" vibra doar la "poezia bălegarului, a scroafelor monstruoase de grăsime, a vițeilor cu botul umed, cărora le întindea mâna să i-o lingă, a iepurilor încărcați de stogul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cărui suflet "fără complicații sentimentale" vibra doar la "poezia bălegarului, a scroafelor monstruoase de grăsime, a vițeilor cu botul umed, cărora le întindea mâna să i-o lingă, a iepurilor încărcați de stogul lânii mătăsoase". Speriată de forța animalică a pasiunii brute ("nici pentru Poslușnicu nu exista suflet, cum nu existase nici pentru Lică"), Mili (ca și Bizu, ca și Eminescu) începe iar să viseze, cu gândul la altfel de amoruri, mai blânde, mai puțin triviale, pe potriva temperamentului său, de femeie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a "trilogiei" închinate lui Eminescu), Lovinescu se întoarce iarăși la Bizu, personaj în care îi place să se regăsească, scriindu-(ș)i, de data aceasta până la capăt, povestea o poveste "burgheză", despre oameni obișnuiți, care nu caută în amor suferința, pasiunea bolnăvicioasă, ci fericirea domestică, liniștea și confortul sufletesc. Înțelegând că și el e un om obișnuit, cu suflet conjugal, burghez, fără apetit pentru aventură, și nu un "inhibit sexual" (precum creatorul de geniu), Lovinescu pare să fi încercat, după divorț
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
condiție ar fi trăit, Eminescu ar fi fost sufletește la fel. Omul s-a născut uriaș și incomplect: intemporal, fără priză în realitate, în actualitate, cu un dezechilibru între materie și spirit, indiferent și absent, abstract, imens abstract, ars de pasiuni substanțiale, pendulând între extreme; sub raport erotic (chestiune importantă nu numai ca amănunt biografic, ci ca una din cheile principale ale operei lui), de o sexualitate neliniștitoare, caracteristică, de o inhibiție evidentă, de o refulare freudiană [...] care l-a împins
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sa îl transfigurează", și, chiar dacă e încredințat "că-și cucerește personalitatea dorind această ființă", "în realitate o pierde", căci "fiecare este victima aceleiași iluzii"127. Apoi, cum erotismul (inhibiția sexuală) stă la originea procesului creator în genere, înseamnă că obiectul pasiunii desemnează, de fapt, tocmai acea "formă ideală" la care aspiră sufletul artistului. Dar starea sufletească a creatorului român (Lovinescu dixit) e prin excelență sentimentală, romantică (adică impregnată de resentiment) de aceea, admirația față de modelul occidental (specifică "fondului" nostru psihic colectiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]