18,182 matches
-
un atelier și pădure de fag, plus o parte din satul Orășeni (din zona Botoșanilor) din Moldova. Începând din 1797 actuala clădire a funcționat neîntrerupt ca biserică a satului. Icoanele de pe catapeteasma bisericii au fost pictate în 1867 de renumitul pictor Epaminonda Bucevschi, proaspăt absolvent de studii teologice. În curtea bisericii se află un turn de poartă, având la primul etaj o clopotniță. În anul 1924, biserica a fost zugrăvită din nou, făcându-se o colectă la românii ortodocși din America
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
Dimitrie Demetrescu Mirea, grafiat de obicei ca (n. 1864, Câmpulung - d. 1942 sau octombrie 1943 ) a fost un sculptor român, fratele pictorului George Demetrescu Mirea. A studiat la București, München și Paris. În anul 1909, obține postul de profesor de sculptură și modelaj la Școala de Arte Frumoase din Iași, unde funcționează până în anul 1913, dată de la care se transferă la Școala
Dimitrie D. Mirea () [Corola-website/Science/321200_a_322529]
-
bronz, 1913), “Mărășești - 6 august 1917”, “Bust de copil” și “Puțin repaus” (statuete din bronz, 1926), “Soldat în atac” (gips), “Ciobănaș călare”, “Ciobănaș în repaus”, “Ciobănaș”, “Bust de copil”(bronzuri) și “Bust - portret”al Mariei G.D. Mirea, soția fratelui său, pictorul G.D. Mirea (1928). La Expoziția Societății Tinerimea Artistică, de la Salonul Universul, din 8 - 30 noiembrie 1931, expune două lucrări: “Letiția” - bust din marmură și “Puțin repaos”, bronz.
Dimitrie D. Mirea () [Corola-website/Science/321200_a_322529]
-
(n. 10 septembrie 1888, Viena - d. 20 septembrie 1979, Oradea) a fost un pictor, desenator și grafician austriac stabilit în România. Sfătuit de Gyula Szoke, profesorul său de desen, s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Cracovia unde a studiat cu Teodor Axentowicz vreme de un an - între 1910 - 1911, și la
Alfred Macalik () [Corola-website/Science/321198_a_322527]
-
animatorii vieții culturale a orașului. A deschis o școală privată de artă care a funcționat în perioada 1930 - 1937. A creat numeroase portrete ale elitei literare și artistice orădene și s-a implicat ca profesor în dezbaterile artistice și estetice. Pictorul a fost dublat și de un talentat muzician si compozitor care a pus bazele Filarmonicii de Stat Oradea.
Alfred Macalik () [Corola-website/Science/321198_a_322527]
-
este un romancier, poet, critic, scenarist, memorialist și pictor arab. s-a născut în orașul Betlehem, pe vremea mandatului britanic, în anul 1920. Fiind de origine siriacă, urmează școala primară cu predare în limba siriacă în orașul său natal, apoi, în 1929, se înscrie la Școala Națională tot din
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
cherestea pentru refacere. Lucrările au stagnat, din cauza războiului, până în 1943, când au fost reluate amenajându-se Sfântul Prestol. Împodobirea cu pictură s-a făcut de către Gheorghe Bărbulescu din Tismana și Matei Sulea din Peștișani, sub directa conducere și supraveghere a pictorului C.Bogdan, inspector al artelor pentru Banat. Pictura a fost realizată în ulei, după tradiția iconarilor bizantini și greci, utilizând culori discrete, după toate canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe. Tâmplăria a fost realizată de către Sabin Doandeș din Proitești. Sfintele odoare s-
Biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Obârșia-Cloșani () [Corola-website/Science/320514_a_321843]
-
fost sfințit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. Iconostasul de la Biserica „Sf. Voievozi” din Ipotești a fost conservat și restaurat în anii 2001-2003 de către pictorul restaurator Stelian Onica (n. 1955). În interiorul vechiului lăcaș de cult se păstrează vechile icoane și cristelnița în care a fost botezat Mihai Eminescu (adusă de la Biserica Uspenia din Botoșani), veșmintele preotului ce l-a botezat, masca mortuară, icoane ale copilăriei
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
(n. 1449, Florența - d. 11 ianuarie 1494, Florența) a fost un pictor italian renascentist, reprezentant al Școlii florentine (a aparținut celei de-a treia generații a acestei școli). A fost contemporan cu Botticelli, Verrocchio și Filippino Lippi și a avut ca discipol pe Michelangelo. Doi dintre frații săi Benedetto Ghirlandaio (1458 - 1497
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
A fost contemporan cu Botticelli, Verrocchio și Filippino Lippi și a avut ca discipol pe Michelangelo. Doi dintre frații săi Benedetto Ghirlandaio (1458 - 1497), David Ghirlandaio (1452 - 1525), ca și nepotul, Ridolfo del Ghirlandaio (1483 - 1561) au fost de asemenea pictori. Cele mai multe informații despre viața marelui pictor provin din lucrarea ""Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre"" a lui Giorgio Văsari. S-a născut în 1449 la Florența, numele său complet fiind Domenico di
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
și Filippino Lippi și a avut ca discipol pe Michelangelo. Doi dintre frații săi Benedetto Ghirlandaio (1458 - 1497), David Ghirlandaio (1452 - 1525), ca și nepotul, Ridolfo del Ghirlandaio (1483 - 1561) au fost de asemenea pictori. Cele mai multe informații despre viața marelui pictor provin din lucrarea ""Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre"" a lui Giorgio Văsari. S-a născut în 1449 la Florența, numele său complet fiind Domenico di Tommaso di Currado di Doffo Bigordi
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
Michelangelo. Doi dintre frații săi Benedetto Ghirlandaio (1458 - 1497), David Ghirlandaio (1452 - 1525), ca și nepotul, Ridolfo del Ghirlandaio (1483 - 1561) au fost de asemenea pictori. Cele mai multe informații despre viața marelui pictor provin din lucrarea ""Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre"" a lui Giorgio Văsari. S-a născut în 1449 la Florența, numele său complet fiind Domenico di Tommaso di Currado di Doffo Bigordi. Tatăl, Tommaso Bigordi, era negustor de mătasuri și mărunțișuri
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
Tatăl, Tommaso Bigordi, era negustor de mătasuri și mărunțișuri. Ghirlandaio a fost cel mai mare din cei șase copii din prima căsătorie a tatălui. O soră de-a să, din cea de-a doua căsătorie a tatălui, a fost soția pictorului Sebastiano Mainardi. Domenico deprinde încă din copilărie meseria de orfevrar, pe care o avea și tatăl său, care inventase un tip de bijuterie sub formă de ghirlanda, de unde și numele "Ghirlandaio". În magazinul-atelier al tatălui, Domenico mai execută și portrete
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
Jacopo Carrucci, cunoscut și ca sau, mai simplu, Pontormo (24 mai 1494 la Pontorme, Empoli - d. 2 ianuarie 1557 la Florența) a fost un pictor italian manierist și portretist, reprezentant al Școlii florentine. S-a născut la Pontormo, suburbie a orașului Empoli. Rămâne orfan de mic: la cinci ani îi moare tatăl, Jacopo di Martino Carrucci, iar la zece ani îi trece în neființă și
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
da Vinci, cu puțin timp înainte ca acest mare artist să plece la Milano, în 1506. Alți artiști care l-au format au fost: Mariotto Albertinelli, Piero di Cosimo și Andrea del Sarto. Deși pictează în format mic, stârnește interesul pictorilor consacrați, mai ales din partea lui Rafael încă de la 14 ani, când intră la "Scuola din Sân Marco", fondată de Mariotto Albertinelli și Fra Bartolomeo. Aici se întâlnește cu Rosso Fiorentino. Peste patru ani, în 1512, intră să studieze la atelierul
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
Firenze din Galluzzo". La cele cinci picturi care reprezintă tema biblică a patimilor Domnului, Pontormo adopta un stil inspirat de gravurile lui Albrecht Dürer. Împrumuta de la marele artist german principalele elemente de compoziție, trăsăturile chipurilor și efectele de lumină. Astfel, pictorul se îndepărtează categoric de tradițiile Școlii florentine, lucru remarcat și de Giorgio Văsari: "...încercând să asigure figurilor sale veridicitatea și diversitatea expresiei caracteristice lui Dürer, s-a apropiat de acestă cu atât de mult entuziasm, încât finețea proprie stilului sau
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
(c. 1480 - 1556) a fost un pictor, desenator și grafician renascentist italian, reprezentant al Școlii venețiene. A realizat în special portrete și picturi cu tematică religioasă. Prin stilul său excentric, marcat de o ușoară nervozitate și prin reprezentările sale distorsionate, prefigurează manierismul din secolul al XVI-lea
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
În anul 1549 vine la Anconă, ăn începând cu care petrece restul vieții la mănăstirea din Loreto. Despre perioada tinereții sale nu există date exacte. Se pare că s-a născut la Veneția în jurul anului 1480. Studiază la unul din pictorii venețieni Giovanni Bellini sau Alvise Vivarini. Influența lui Bellini este vizibilă în lucrarea "Fecioara și Pruncul cu Sf. Gerome" din 1506. Totuși în portretele sale și mai ales in lucrarea "Alegoria viciului și a virtuții" din 1505 se poate remarcă
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
bisericii "Santa Maria Maggiore". În 1525 se mută la Veneția, unde rămâne cinci ani. Deși nu participă la decorarea palatului dogelui, participă activ la viață artistică venețiana, tablourile sale fiind apreciate de persoanele înstărite din regiune. Moartea, în 1531, a pictorului Vincenzo Catena pune problema administrării moștenirii rămase, fiind înființată o comisie în acest scop. La propunerea breslei pictorilor, alături de Titian, si Lotto devine membru al acestei comisii. În Veneția, Lotto mai cunoaște pe arhitectul Giovanni dal Coro (care adeseori îl
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
decorarea palatului dogelui, participă activ la viață artistică venețiana, tablourile sale fiind apreciate de persoanele înstărite din regiune. Moartea, în 1531, a pictorului Vincenzo Catena pune problema administrării moștenirii rămase, fiind înființată o comisie în acest scop. La propunerea breslei pictorilor, alături de Titian, si Lotto devine membru al acestei comisii. În Veneția, Lotto mai cunoaște pe arhitectul Giovanni dal Coro (care adeseori îl va ajuta la executarea ramelor tablourilor), iar la Romă pe sculptorul și arhitectul Jacopo Sansovino, care ulterior vine
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
află Fecioara Maria cu Pruncul. Culoarea roșie vesmântului ei contrastează puternic cu pânză verde ce acoperă tronul și baldachinul. Cei patru sfinți prezenți în acest tablou de la stânga la dreapta: Interiorul este înfățișat cu o deosebită minuțiozitate, precum în arta pictorilor flămânzi, de care Lotto era foarte interesat. Arhanghelul Mihail ține în mână un crin alb, simbol al castității. Ipostază îngerului este aceea a unui cavaler medieval care aduce un omagiu cuiva. Este interesantă postura Fecioarei Maria, care întoarce spatele spre
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
de Episcopia de Alba-Iulia, aflată sub cârmuirea P.S. Emilian, biserica a fost renovată. În anul 1980, cu contribuția credincioșilor din Sfântu Gheorghe, cu străduința venerabilului cântăreț bisericesc Belean Petru, împreună cu fiul său Belean Ilie, s-a pictat interiorul bisericii de către pictorul Macroi Alexandru. În pronaosul bisericii se poate citi următorul „act de danie”: „Cu ajutorul lui Dumnezeu și pentru dragostea lui nemărginită, eu, Protopopul David Lazăr din Târgu-Mureș, fost paroh și donator al acestei Sfinte Biserici, adusă în 1950 la Sfântu Gheorghe
Biserica de lemn din Sfântu Gheorghe, Mureș () [Corola-website/Science/320668_a_321997]
-
clădire se află și Sinagoga "Terkis", care era folosită în trecut de credincioșii hasidimi. Interiorul clădirii este decorat cu pricepere și sensibilitate artistică, într-un stil eclectic, predominant baroc, aproape monumental. Pereții interiori sunt zugrăviți cu imagini din Eretz-Israel de către pictori care nu fuseseră niciodată acolo. La 18 mai 2002 Comunitatea Evreilor din Fălticeni a reclamat la poliție că persoane necunoscute au pătruns în incinta sinagogii, în perioada 27 aprilie - 18 mai, unde au efectuat diferite inscripții antisemite și cu aceeași
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
cum ar fi ele. În acest sens este celebră situația în care se primește o telegramă la Galeria Țațe în anul 1968, unde se expunea o retrospectivă a lucrărilor sale, în care scrie că: „"Nu există date biografice. este un pictor despre care nu se știe nimic, haideți să privim picturile."” Se naște la Paris pe 29 februarie 1908 într-o familie de origine polona. Familia din partea mamei era originară din Varșovia, iar o parte din strămoșii săi au fost cetățeni
Balthus () [Corola-website/Science/320770_a_322099]
-
să privim picturile."” Se naște la Paris pe 29 februarie 1908 într-o familie de origine polona. Familia din partea mamei era originară din Varșovia, iar o parte din strămoșii săi au fost cetățeni prusaci. Tatăl său, Erich Klossowski, a fost pictor și istoric de artă ce provenea din rândurile nobilimii poloneze, având i origini franceze și germane. Încă de mic, Balthus îl uimește pe Matisse și apoi Monet prin talentul său. În 1914, familia părăsește Parisul și se mută la Berlin
Balthus () [Corola-website/Science/320770_a_322099]