17,853 matches
-
cu Sean. La consiliul consiliul tribal, cei 5 Pagong (împreună cu Sean) au fost complet divizați și au votat individual, în timp ce cei 4, adică Kelly, Richard, Rudy și Susan au votat împreună și au eliminat-o pe Gretchen cu 4-1-1-1-1-1-1. În tabăra, membrii rămași din fostul trib Pagong se simțeau vulnerabili din cauza că tribul Tăgi le-a eliminat liderul, pe Gretchen. Susan credea că Jenna urma să fie foarte nesuferita, dar după un timp petrecut împreună și-a dat seama că nu
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
pe tatăl său. Sean i-a spus lui Kelly că o va lua pe ea împreună cu el, dar l-a luat pe Richard în schimb, ceea ce le-a înfuriat pe femei. Sean a fost acompaniat de tatăl său înapoi la tabăra pentru că acesta să îi cunoască pe toți, iar acesta a împărțit fiecăruia câte un pachet de la rudele lor, ceea ce a avut efecte benefice pentru moral. La Proba de Imunitate, Rudy a căzut primul. Rich a încercat să le distragă atenția
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
pe cine ar vedea în locul lor în finala (Rich a spus Rudy și Greg; Kelly a spus Sonja și Gretchen). Sean nu a întrebat nimic, dar i-a felicitat pe cei 2, i-a mulțumit lui Kelly pentru că a organizat tabăra și i-a spus lui Rich că i-a plăcut timpul petrecut împreună deși au jucat în mod diferit. Colleen i-a întrebat care 3 caracteristici i-au adus în finala și sunt esențiale pentru viitorii jucători (Kelly a spus
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
de coastă prin zona muntoasă din vest și apoi trecea granița în Laos. Baza de luptă și-a avut originea în construcția unui aerodrom de către Forțele Speciale ale Armatei SUA în august 1962 lângă sat la un vechi fort francez. Tabăra a devenit apoi un avanpost al programului "Civil Irregular Defense Groups (CIDG)" al Forțelor Speciale, al cărui scop era cel de a observa infiltrarea Armatei Populare Vietnameze de-a lungul graniței și de a proteja populația locală. În noiembrie 1964
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
al programului "Civil Irregular Defense Groups (CIDG)" al Forțelor Speciale, al cărui scop era cel de a observa infiltrarea Armatei Populare Vietnameze de-a lungul graniței și de a proteja populația locală. În noiembrie 1964, Beretele Verzi și-au mutat tabăra pe Platoul Xom Cham, viitoarea poziție a Bazei Khe Sanh. În iarna lui 1964, Khe Sanh a devenit centrul lansării Grupului secret pentru Studiu și Observație (SOG — acesta s-a poziționat mai întâi lângă sat, după care s-a mutat
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
care s-a mutat în fortul francez). De acolo, au fost trimise echipe de recunoaștere în Laos pentru a explora și a aduna informații privind sistemul logistic al Armatei Populare Vietnameze, sistem cunoscut sub numele de drumul Ho Chi Minh. Tabăra de pe platou a fost ocupată permanent de pușcași marini în anul 1967, când au înființat și un avanpost lângă aerodrom. Această bază urma să servească drept ancoră vestică pentru forțele marinei, care aveau sarcini tactice pentru cele cinci provincii nordice
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
nordice ale Vietnamului de Sud, denumite I Corps. Sistemul defensiv al pușcașilor marini se întindea pe sub zona demilitarizată de la coastă, de-a lungul drumului 9, până la Khe Sanh. În 1966, Forțele Speciale regulate se retrăseseră de pe platou și construiseră o tabără mai mică pe drumul 9 la Lang Vei, la aproximativ jumătatea distanței până la granița cu Laos. În a doua jumătate a lui 1967, nord-vietnamezii au declanșat o serie de acțiuni în regiunile de frontieră ale Vietnamului de Sud. Toate aceste
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
octombrie, un regiment APV a atacat un batalion al armatei sud-vietnameze la Song Be, capitala provinciei Phuoc Long. Nord-vietnamezii au luptat câteva zile și apoi s-au retras din cauza pierderilor suferite. După două zile, Regimentul 273 FNE a atacat o tabără a Forțelor Speciale de lângă orașul de frontieră Loc Ninh, din provincia Binh Long. Soldați ai Diviziei 1 Infanterie americane au replicat rapid. După zece zile de luptă, atacatorii au fost împinși înapoi în Cambodgia. Cel puțin 852 de combatanți nord-vietnamezi
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
că ținta reală a eforturilor americane trebuie să fie pacificarea și protejarea populației, nu hărțuirea APV și FNE în zone izolate. Westmoreland a avut, însă, câștig de cauză, și Batalionul 1 din Regimentul 3 Marină a fost trimis să ocupe tabăra și aerodromul la 29 septembrie. La sfârșitul lui ianuarie 1967, 1/3 a fost înlocuit de Compania Bravo, din Batalionul 1, Regimentul 9 Marină. O singură companie înlocuia un întreg batalion. Unul dintre misterele ce înconjară bătălia de la Khe Sanh
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
batalionul laoțian BV-33, aflat la Ban Houei Sane, pe Drumul 9 în Laos. Batalionul a fost atacat în noaptea de 23 ianuarie de trei batalioane APV susținute de șapte tancuri. Laoțienii au fost învinși, și mulți s-au retras la tabăra Forțelor Speciale americane din Lang Vei. Această acțiune din Laos, și nu atacul de la Lang Vei de după trei zile, a marcat primul moment când nord-vietnamezii au angajat vehicule blindate în luptă. Datorită sosirii Diviziei 304, baza Khe Sanh a primit
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
din Detașamentul A-101 și cele patru companii de bru cantonate la Vei nu fusese prea multă activitate (cu excepția patrulelor) în timpul bătăliei. Aceasta s-a schimbat radical la orele dimineții de 7 februarie. Americanii fuseseră avertizați de către refugiații laoțieni din tabăra BV-33 de prezența blindatelor APV în zonă. Deși se știa că APV deține două regimente de blindate, ea nu desfășurase încă nicio unitate de blindate în Vietnamul de Sud și, în plus, americanii considerau că este imposibil ca una dintre
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
infanterie al Batalionului 7 din Regimentul 66 și de Batalionul 4 al Regimentului 24, ambele din cadrul Diviziei 304. Forțele terestre fuseseră echipate special penru atac cu ranițe de grenade, gaze lacrimogene și aruncătoare de flăcări. Deși principalele sisteme defensive ale taberei au fost cucerite în doar 13 minute, luptele au durat câteva ore, timp în care cei de la Forțele Speciale împreună cu aliații lor bru au reușit să distrugă cel puțin cinci tancuri. Pușcașii marini de la Khe Sanh aveau un plan pergătit
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
15:00 s-a lansat operațiunea de suport, care a avut succes. Dintre cei 500 de soldați bru ai CIDG aflați în Lang Vei, 200 fuseseră uciși sau dispăruseră, iar alți 75 fuseseră răniți. Dintre cei 24 de americani din tabără, zece muriseră și 11 erau răniți. Colonelul Lownds a produs furia personalului Forțelor Speciale atunci când supraviețuitorii sud-vietnamezi de la Lang Vei, familiile lor, refugiații civili din zonă și supraviețuitorii laoțieni din tabăra de la Ban Houei Sane au ajuns la poarta bazei
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
75 fuseseră răniți. Dintre cei 24 de americani din tabără, zece muriseră și 11 erau răniți. Colonelul Lownds a produs furia personalului Forțelor Speciale atunci când supraviețuitorii sud-vietnamezi de la Lang Vei, familiile lor, refugiații civili din zonă și supraviețuitorii laoțieni din tabăra de la Ban Houei Sane au ajuns la poarta bazei de la Khe Sanh. Lownds s-a temut că APV a infiltrat oameni printre cei peste 6000 de refugiați. Spre surprinderea personalului SOG și CAP, combatanții indigeni au fost dezarmați și obligați
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
al armatei sud-vietnameze, care a hotărât că niciunui bru nu i se va permite să coboare în zonele joase. Colonelul Ladd, aflat la fața locului, a raportat că pușcașii marini cred că „nu pot avea încredere în niciun gălbejit din tabără” Colonelul Lownds a estimat necesitățile logistice ale bazei de la Khe Sanh la 60 de tone de muniție pe zi la jumătatea lui ianuarie, estimare ce a crescut la 185 tone pe zi în momentul când toate cele cinci batalioane erau
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
ca evrei. La Conferința mișcării sioniste din România reîntregită, desfășurată la Cernăuți în 25-25 octombrie 1919, Meir Ebner a fost ales ca președinte, secondat fiind de dr. Salomon Kassner. Ulterior a intrat în conflict cu Kassner, acesta fiind atras în tabăra Uniunii Evreilor Români de sub conducerea dr. Wilhelm Filderman. Între anii 1919-1938 Meir Ebner a condus gazeta "Ostjüdische Zeitung", continuând în paralel activitatea politică de consolidare a instituțiilor evreiești din Bucovina, opera de difuzare a limbii ebraice și încurajarea mișcării de
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
în schimbul acestui serviciu, să-l numesca pe adjunctul său la conducerea organizației Maranzano. În urma acestui pact, s-a declanșat un război între clanuri, război care, din 1928 până în 1931, a avut ca rezultat moartea a 60 de oameni, din ambele tabere. În cele din urmă, în 1931, Masseria a fost împușcat într-un restaurant, iar Luciano a ajuns, conform înțelegerii cu Maranzano, secundul acestuia. Maranzano a pus bazele sistemului cunoscut sub numele de Cele Cinci Familii (care reprezintă și azi nucleul
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
de 100 de arabi. La 15 mai, au îndeplinit o ultimă misiune pentru a îngropa soldații uciși în luptele din martie. Artileria a fost dispusă la Handoub și a efectuat instrucții militare timp de o lună apoi a revenit în tabăra de la Suakin. Guvernul britanic a decis că această campanie din Sudan nu merită efortul pe care îl presupunea și a decis să lase doar o garnizoană la Suakin. Contingentul Noului Wales de Sud a navigat către casă plecând la 17
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
reprezentate una din realizarile majore ale australienilor din timpul războiului, postul fiind deblocat complet în cele din urmă la data de 16 august 1900. Drept răspuns acestor atacuri, britanicii au adoptat tactici contra insurgenților incluzând tactica pământului pârjolit, stabilirea de tabere de concentrare pentru copiii și femeile bure, un sistem de cazemate și obstacole de teren cu scopul de a limita mobilitatea burilor și de a proteja comunicațiile feroviare. Aceste măsuri au presupus cheltuieli considerabile și au cauzat nemulțumire față de britanici
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
au cauzat nemulțumire față de britanici, în ciuda faptului că au produs curând rezultatele scontate. Până la mijlocul anului 1901, focarele principale de război au fost stinse, unitățile călare britanice având acum capacitatea de a călători noaptea și de a ataca fermele și taberele burilor, compleșindu-le prin superioritate numerică. Elocvent pentru această etapă a războiului din ultimele luni ale anului 1901 este campania Pușcașilor Noului Wales de Sud care au traversat 1.814 km fiind implicați în 13 ambuscade, reușind uciderea a 27 de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
pentru serviciul peste ocean au fost organizate, păstrându-se statutul de voluntariat pentru trupele australiene dar limitând rezervele de forță de muncă disponibile, în special către finalul războiului. Prin urmare, Australia a rămas una din cele două armate din ambele tabere beligerante care nu a recurs la înregimentări obligatorii pe durata războiului Războiul a produs un efect profund pe mai multe planuri asupra societății australiene. Pentru mulți australieni implicarea națiunii este văzută ca simbol al intrării sale pe scena internațională în vreme ce
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Rusia iar în Australia abia a fost remarcată. Pierderile totale au inclus 10 morți și 40 de răniți, majoritatea deceselor înregistrându-se în urma bolilor căpătate în timpul operațiunilor din Mesopotamia. Un mic număr de voluntari australieni a luptat de partea ambelor tabere implicate în Războiul Civil Spaniol deși majoritatea erau susținători ai Republicii Spaniole prin Brigada Internațională. Australienii au fost alocați apoi batalioanelor de alte naționalități mai degrabă decât a forma propriile unități. Majoritatea erau motivați de rațiuni ideologice în vreme ce un număr
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
propagandistice și a foilor volante, în vreme ce bombardierele Lincoln au efectuat raiduri asupra bazelor Teroriștilor Comuniști (CT) din junglă. RAAF a înregistrat succese deosebite, în una din misiunile cunoscută sub denumirea de "Operațiunea Termită", cinci bombardiere Lincoln au distrus 181 de tabere comuniste ucigând 13 adepți comuniști și forțând predarea unuia, o operațiune efectuată în conjuncție cu trupele terestre și RAF. Trupele terestre australiene au fost desfășurate în Malaya în octombrie 1955 ca parte a Rezervei Strategice din Orientul Îndepărtat. În ianuarie
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
informații și cu scopul obligării trupelor indoneziene la adoptarea de poziții defensive, operațiune cu numele de cod "Claret". Luptele s-au purtat în regiuni muntoase, acoperite de junglă și cu un climat debilitant, cu operațiuni caracterizate prin utilizarea extensivă a taberelor de-a lungul graniței, operațiuni transfrontaliere, utilizarea elicopterelor pentru mișcările de trupe și a rolului spionajului și interceptări de comunicații pentru determinarea pozițiilor inamice și a intențiilor acestora. 3 RAR a fost desfășurată în Borneo în luna martie a anului
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
oameni din personalul logistic sunt de asemenea staționați în Orientul Mijlociu cu scopul acordării de sprijin rapid dar sunt localizați în afara Afghanistanului. Detașamente de aeronave de patrulare maritimă și transport continuă să sprijine operațiunile din Irak și Afghanistan, cu baza în Tabăra Mirage de la Baza Aeriană Minhad din Emiratele Arabe Unite. Mai este inclusă și o fregată a RAN dislocată în Marea Arabiei și Golful Aden în acțiuni împotriva pirateriei și la vegherea respectării interdicțiilor. Până în septembrie 2010, pierderile australiene se cifrează la 21
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]