167,887 matches
-
să-l definească era onoarea, un amestec de demnitate și orgoliu, din care rezultau două tipuri de comportament aparent contradictorii, dar totuși complementare; pe de o parte blândețea, ospitalitatea, apărarea celor slabi sau bătrâni, iar pe de altă parte curajul, apărarea tribului propriu în fața celorlalte triburi, răzbunarea în caz de nevoie, revolta împotriva asupririi etc. În acest tip de comunitate, la loc de mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
își consolideze orașele și "mai ales Schellenberg, fortul de deasupra lui Donauwörth, despre importanța căruia ne-a învățat regele Gustav". În ciuda acestui sfat, Electorul de Bavaria, ale cărui relații cu Villars nu erau tocmai cordiale, a ignorat repararea și consolidarea apărării de pe înălțimile Schellenberg. Dar când Maximilian, Elector de Bavaria a realizat că Schellenberg va fi atacat, l-a însărcinat pe Jean Baptiste, Conte de Arco, un ofițer din Piemont, să consolideze apărarea orașului. În noaptea dintre 1 și 2 iulie
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
erau tocmai cordiale, a ignorat repararea și consolidarea apărării de pe înălțimile Schellenberg. Dar când Maximilian, Elector de Bavaria a realizat că Schellenberg va fi atacat, l-a însărcinat pe Jean Baptiste, Conte de Arco, un ofițer din Piemont, să consolideze apărarea orașului. În noaptea dintre 1 și 2 iulie în tabăra aliaților de lângă Amerdingen, la 24 de kilometri de Donauwörth, Ducele de Marlborough primește un mesaj urgent de la Prințul Eugen de Savoia prin care-l informa că mareșalul Tallard se îndrepta
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
era de părere că un atac direct ar face mai multe victime, ducele plănuiește atacul imediat. Știind că inamicul se afla la Amerdingen, generalul de Arco era conștient că dispunea doar o zi și o noapte pentru a-și consolida apărarea. La ora 3, în dimineața de 2 iulie, trupele aliate și-au început marșul spre Donauwörth și înălțimile Schellenberg. Marlborough a supravegheat personal avansul forței de atac de 5850 de grenadieri împărțită în batalioane de aproximativ 130 de soldați. Această
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
la dispoziție 12 ore de lumină, iar oamenii săi se luptau încă cu noroiul la mile depărtare în spatele râului Wörnitz și nu putea să lanseze atacul înainte de ora 18, cu două ore înainte de lăsarea întunericului. În timp ce aliații mărșăluiau, lucrul la apărarea Schellenbergului și a Donauwörth-ului era luat în mod serios. Cu ajutorul inginerilor francezi, Arco a început să consolideze și să repare 3.2 kilometri de fortificații vechi care conectau fortul regelui Gustav de Dunăre pe de o parte și zidurile orașului
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
oamenii la arme. Marlborough știa că un atac frontal la Schellenberg îl va costa multe vieți, dar era convins că era singura modalitate de a cucerii rapid orașul: dacă nu-l cucerea până la căderea nopții, nu-l va cucerii niciodată - apărarea va fi prea puternică, iar armata franco-bavareză principală care se grăbea de la Dillingen spre Donauwörth, ar sosi să apere poziția. O femeie dragon (deghizată în bărbat) Christian Welsh, și-a amintit: "avangarda noastră a sosit lângă fortificațiile inamicului doar după-amiază
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Marlborough, colonelul Holcroft Blood, a deschis focul asupra inamicului dintr-o poziție în apropiere de Berg. Tunurile lui Arco ripostau la fiecare salvă de tun a aliaților. Contele de Arco comanda acum grenadierii francezi, pregătit să acopere orice lacune ale apărării la momentul potrivit. Cu toate acestea din cauza platitudinii poziției, oamenii săi aveau o protecție limitată în fața armelor aliaților. Această expunere a fost observată de colonelul Blood, care și-a concentrat focul asupra oamenilor lui Jean Martin de la Colonie. La Colonie
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
disperat are loc în jurul orei 18. Această forță de 80 de grenadieri englezi condusă de vicontele Mordaunt și colonelul Richard Munden a fost concepută pentru a atrage focul inamic și a permite astfel comandanților aliați să găsească punctele puternice ale apărării. "Rapiditatea mișcărilor lor împreună cu urletele lor erau cu adevărat înfricoșătoare", și-a amintit La Colonie, care pentru a acoperi zgomotul a ordonat bateristului să bată "de încărcare", astfel ca urletele atacanților să nu aibă un efect negativ asupra oamenilor săi
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
urletele atacanților să nu aibă un efect negativ asupra oamenilor săi. Aliații au devenit ținte ușoare în fața muschetelor și a grenadelor de mână aruncate în josul pantei de către franco-bavarezi. Fiecare soldat aliat poartă cu el stăvilare pentru a acoperi șanțurile de apărare. Cu toate acestea stăvilarele sunt aruncate din greșeală peste un șanț făcut de ploile recente și nu peste șanțul apărării care se afla cu 50 de metri mai în față. În ciuda acestei erori, aliații își continuă atacul și întâlnesc rândurile
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
grenadelor de mână aruncate în josul pantei de către franco-bavarezi. Fiecare soldat aliat poartă cu el stăvilare pentru a acoperi șanțurile de apărare. Cu toate acestea stăvilarele sunt aruncate din greșeală peste un șanț făcut de ploile recente și nu peste șanțul apărării care se afla cu 50 de metri mai în față. În ciuda acestei erori, aliații își continuă atacul și întâlnesc rândurile bavarezilor cu care se angajează într-o luptă corp la corp sălbatică. În spatele apărării, garda Electorului de Bavaria și oamenii
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
ploile recente și nu peste șanțul apărării care se afla cu 50 de metri mai în față. În ciuda acestei erori, aliații își continuă atacul și întâlnesc rândurile bavarezilor cu care se angajează într-o luptă corp la corp sălbatică. În spatele apărării, garda Electorului de Bavaria și oamenii lui La Colonie au dus greul atacului astfel încât: "micul parapet care separa cele două forțe a devenit scena celei mai sângeroase lupte ce putea fi imaginată". Forțele anglo-olandeze nu reușesc să penetreze apărarea și
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
În spatele apărării, garda Electorului de Bavaria și oamenii lui La Colonie au dus greul atacului astfel încât: "micul parapet care separa cele două forțe a devenit scena celei mai sângeroase lupte ce putea fi imaginată". Forțele anglo-olandeze nu reușesc să penetreze apărarea și sunt nevoite să se întoarcă în liniile lor. Generalul Van Goor, care a condus atacul, a fost una dintre victimele atacului. Al doilea atac nu s-a bucurat de mai mult succes. Comandanții aliați sunt nevoiți să-și conducă
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
încep să-i urmărească pe atacanți cu baionetele. Doar sosirea tempestivă a cavaleriei engleze previne un colaps total și îi forțează pe bavarezi să se întoarcă la liniile lor. În acest moment, după două atacuri eșuate, Marlborough este informat că apărarea flancului stâng care lega zidurile orașului de parapetul de pe deal, era foarte slabă și vulnerabilă (atacurile lui Marlborough, au atras oamenii lui de Arco în alte părți ale cetății). Alt comandant aliat, Margraful de Baden (care intrase în luptă la
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
de Arco în alte părți ale cetății). Alt comandant aliat, Margraful de Baden (care intrase în luptă la o jumătate de oră după Marlborough), observase de asemenea această ocazie și se grăbea cu grenadierii săi pentru a ataca acolo unde apărarea era slabă. În acest moment critic, comandantul garnizoanei Donauwörth și-a retras oamenii în interiorul orașului și a închis porțile. Prin urmare se putea trage doar asupra zidurilor sale. Trupele Margrafului de Baden, susținute acum și de opt batalioane ale Ducelui
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
continuă să reziste cu înverșunare pe creasta dealului. Apoi comandantul franco-bavarez se îndreaptă spre Donauwörth, unde după La Colonia "a avut unele dificultăți pentru a intra din cauza reticenței comandantului de a-i deschide porțile". Conștient că trupele imperiale au străpuns apărarea la Schellenberg, Marlborough a lansat un al treilea atac. De data aceasta atacatorii au format un front mai larg forțându-i pe oamenii lui Arco să se răspândească, reducând astfel eficacitatea muschetelor și grenadelor lor. Apărătorii, inclusiv La Colonie (fără
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Mare parte erau înarmați cu unelte agricole cum ar fi coase. William a sosit la Carrickfergus în Ulster pe 14 iunie 1690 și a mărșăluit spre sud pentru a lua Dublin. Iacob a ales să-și plaseze linia sa de apărare pe râul Boyne, la aproximativ 48 de km de Dublin. Trupele lui William au ajuns la Boyne pe 29 iunie. Cu o zi înainte de luptă William a fost rănit ușor la un umăr în timp ce topografia vadurile pentru a găsi loc
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
4153 de tunuri, în timp ce flota lui Tourville numără 4600 de tunuri. Pe 5 iulie, Torrington vede flota franceză, dar evaluează o forță de 80 de nave. Maria a II-a și "Consiliul celor nouă" se grăbesc să ia măsuri pentru apărarea țării. Carmarthen recomandă lupta, la fel și Nottingham și Russel, convinși fiind că francezii nu sunt atât de puternici cum a raportat pesimistul amiral Torrington și că doar defetismul sau trădarea puteau explica acest raport. Devonshire este și mai nemulțumit
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
clan, asabiyya, avea prioritate în fata eticii, iar un trib care eșua în a-și proteja membrii săi de dușmani, se expunea ridicolului, calomniei și disprețului. În cazul în care un bărbat omora pe cineva din propriul trib, nu găsea apărare din partea nimănui și fie era omorât de cineva din trib, fie devenea proscris și își căuta refugiu într-un trib străin. Deși în teorie un om plătea moartea altuia și astfel vendeta era îndeplinită, răzbunarea neînfrânată putea să aibă loc
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
că Dumnezeu l-a învățat pe David cum să facă armuri. În Coran se spune că fierul era moale pentru el, pentru ca David să creeze instrumente de protecție împotriva inamicilor. Însă regula era ca armele să fie create numai pentru apărare în război, spre exemplu lupta pentru libertate, și nu de a folosi arme pentru a genera violență. Dumnezeu spune în Coran Dumnezeu i-a oferit lui David multe daruri, printre care regatul și darul profeției. Astfel, înțeleptul rege îl lăuda
David în Islam () [Corola-website/Science/331872_a_333201]
-
stingerea frecventelor incendii care izbucneau în urma atacurilor inamicului și încercau să oprească jafurile. De o atenție particulară se bucurau străinii care soseau în oraș, care pentru a intra erau obligați să se înregistreze și să depună orice armă, cu excepția sabiei. Apărarea subterană a fortărețelor și castelelor a cunoscut un nou impuls de sistematizare după căderea orașului Famagosta în 1571 și mai ales după Asediul Candiei, terminat în 1689, în care forțele otomane au recurs deseori la atacurile subterane. Deja în 1572
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
fie la dispoziția Consiliului Național Român Central. Formațiunea a activat în perioada marcată de schimbările militare, politice și sociale care au culminat cu destrămarea și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, prin unitățile sale aducându-și contribuția la proclamarea independenței Cehoslovaciei, precum și la apărarea acestui act politic până la constituirea unei forțe armate proprii cehoslovace. Odată cu restabilirea ordinii în Praga și cu consumarea ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea și-a considerat misiunea încheiată și s-a repatriat pe o rută care a
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
argumentat acțiunea sa prin faptul că el și "marele public" considerau caricatura un gen minor al artelor și ca urmare în sălile Ateneului Român nu are ce căuta o astfel de expoziție. Ziarul "Adevărul" și revista "Furnica" i-au luat apărarea lui Găină și au comentat pe larg acțiunea reprobabilă pe care Stăncescu a făcut-o. Astfel, George Ranetti, directorul "Furnicii" a spus: Cu același prilej, "Furnica" a publicat o caricatură care îl înfățișa pe P.S. Aurelian cărându-l în cârcă
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Rajaniemi s-a născut în Ylivieska, Finlanda. După ce a studiat matematica la Universitatea Oulu și Universitatea Cambridge, și-a luat doctoratul în fizică matematică la Universitatea Edinburgh. Înainte de acesta, și-a îndeplinit serviciul național ca cercetător științific la Forțele de Apărare Finlandeze. În timpul doctoratului, Rajaniemi s-a alăturat grupului Writers' Bloc din Edinburgh, care organiza reprezentații semi-regulate și-l avea printre membri pe Charlie Stross. Printre primele opere se numără prima povestire publicată, "Shibuya no Love" (2003) și "Deus Ex Homine
Hannu Rajaniemi () [Corola-website/Science/335550_a_336879]
-
germană din Ardeni. Înfrângerea germanilor în ultima lor ofensivă majoră în Ardeni, a dus la epuizarea resurselor lor, insuficiente pentru asaltul final al aliaților. Pierderile suferite de germani în luptele din Rhineland au slăbit și mai mult Wehrmachttul, lăsând pentru apărarea malului estic al Rinului unități cu efectivele descompletate. Pe 7 martie, aliații au cucerit ultimul pod peste Rin rămas intact, podul Ludendorff de la Remagen, și au stabilit un cap de pod foarte puternic pe malul răsăritean al fluviului. În timpul Operațiunilor
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
capacității industriale a Reichului. Înaintării aliate trebuia să I se opună "Oberbefehlshaber West" de sub comanda feldmareșalului Albert Kesselring, care preluase comanda pe 10 martie de la Gerd von Rundstedt. Deși Kesselring se bucura de renumele unui excelent organizator al luptelor de apărare, cucerit în special în timpul luptelor din Italia, el nu a avut în Germania resursele să construiască o linie defensivă puternică. În timpul luptelor de la vest de Rin până în martie 1945, forțele germane de pe frontul de vest fuseseră reduse la doar 26
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]