167,887 matches
-
Blaskowitz, a fost trecut la conducerea Comandamentului Armatei „Olanda” (Armata a 25-a), încercuită în Țarile de Jos. Busch trebuia să organizeze aripa drepta a defensivei germane, bazându-se în principal pe Aramata I de parașutiști. În centul frontului, pentru apărarea regiunii Ruhr, fusese repartizată Grupul de Armată B (Armata a 15-a infanterie și Aramta a 5-a Panzer). Flancul sudic era apărat de Grupul de Armată G (Armata a 7-a infanterie și Armata I infaterie) de sub comanda lui
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cel mai târziu pe 22 martie. În aceeași zi, Bradley i-a ordonat lui Patton ca Armata a 3-a, care acționa cu succes în regiunea Saar-Palatinate, să efectueze cât mai rapid cu putință traversarea Rinului. Aceasta ar fi asigurat apărarea flancului Armatei I și suplimentarea forțelor aliate pe malul estic al fluviului. Patton a primit exact ordinele pe care le dorea. Generalul considera că, dacă o forță suficient de puternică ar fi forțat cursul fluviului și ar fi obținut succese
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
plasate pe înălțimi putând ține sub control regiunea relativ plată de la est. Pe de altă parte, faptul că la est se întindea o câmpie destul de largă presupunea transportarea foarte rapidă a unor întăriri puternice, care să ajute la lărgirea și apărarea capului de pod. Apărarea capului de pod era mult îngreunată de lipsa dealurilor care să sprijine defensiva. Necesitatea cuceririi rapide a unui cap de pod cu o adâncime suficient de mare era crescută de faptul că o rețea suficient de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
ține sub control regiunea relativ plată de la est. Pe de altă parte, faptul că la est se întindea o câmpie destul de largă presupunea transportarea foarte rapidă a unor întăriri puternice, care să ajute la lărgirea și apărarea capului de pod. Apărarea capului de pod era mult îngreunată de lipsa dealurilor care să sprijine defensiva. Necesitatea cuceririi rapide a unui cap de pod cu o adâncime suficient de mare era crescută de faptul că o rețea suficient de bună de drumuri se
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de debarcare se afla la mijlocul albiei fluviului când germanii au deschis focul cu mitraliere. Un schimb intens de focuri s-a desfășurat pentru aproximativ o jumătate de oră între militarii aliați care reușiseră deja să debarce și punctele întărite de apărare germane. În tot acest timp, operațiunea de traversare a râului a continuat. Germanii au capitulat în cele din urmă, iar americanii au început înaintarea spre est, pentru lărgirea capului de pod și ocuparea primelor sate. Rezistența germană a fost sporadică
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
înaintare asemănătoare prin sudul și estul regiunii Ruhr. Înaintarea Armatei I din capul de pod de la Remagen a început cu un atac în zorii zilei de 25 martie. Feldmareșalul german Walter Model, care comanda Grupul de Armată B însărcinat cu apărarea regiunii Ruhr, și-a desfășurat trupele de-a lungul râului Sieg la sud de Köln, pe direcția est-vest, considerând că americanii vor ataca direct spre nord dinspre capul de pod de la Remagen. În schimb, Armata I americană a atacat spre
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
În vreme ce se apropia de Leipzig, cam la 100 km de Magdeburg și 25 km de râul Mulde, Armata I a ajuns într-una dintre puținele zone întărite în care germanii aveau o defensivă organizată. Germanii organizaseră aici o linie de apărare cu adâncime mare ale cărei principale arme o reprezentau tunuri antiaeriene folosite cu efecte devastatoare împotriva trupelor terestre americane. Printr-o combinație de manevre de ocolire și de atacuri de noapte, militarii Armatei I au reușit să distrugă sau să
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
adâncimea teritoriului german. În ciuda executării unui atac amplu de tancuri pentru încercuirea defensivei inamice, americanii au avut nevoie de nouă zile de lupte pentru cucerirea controlului deplin asupra orașului Heilbronn. Până la urmă, Armata a 7-a a reușit să străpungă apărarea germană în adâncime, în special în nord, moment în care a fost gata să își schimbe direcția de atac spre sud și sud-est. Pe 15 aprilie, când Eisenhower ordonat ca întreaga Armată a 3-a a lui Patton să se
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cucerit rapid orașul, aflat la aproximativ 160 km est de Rin, și s-a îndreptat spre Nürnberg, 50 km mai spre sud Atunci când americanii un ajuns la Nürnberg pe 16 aprilie, Armata a 7-a a întâmpinat același tip de apărare sprijinită de tunuri antiaeriene pe care o întâlnise Armata I la Leipzig. Luptele au durat până pe 20 aprilie, când orașul a fost cucerit după străpungerea liniilor artileriei antiaeriene și înfrângerea rezistenței inamice în lupte grele de stradă. După cucerirea orașului
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
argumentele sale: forțele inamice sunt pe punctul de a fi înfrânte; capturarea nodului de transport al Moscovei va complica transferul trupelor rusești; căderea capitalei este un impact extrem de negativ asupra moralului poporului rus; răgazul va permite rușilor să-și consolideze apărarea și să aducă rezerve din Siberia; este posibilă o deteriorare a vremii; atacul asupra Kievului necesită transportare de noi trupe, fapt ce va duce la deteriorarea tehnică a tancurilor. Oricum însă, Hitler a ordonat atacul asupra Kievului, această decizie Guderian
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
președintelui care reprezintă o interfață informală între președinte și congres. În acest corp al Casei Albe se regăsesc ofițerul de presă și echipa sa. În Consiliul Național de Securitate erau miniștri, șefi de departamente ca Secretarul de Stat sau Secretarul Apărării, consilierul CIA, șeful de la Joint Chiefs of Staff, fiind primul cerc al puterii. Următorul cerc este reprezentat de Departamentele de Stat și Agențiile de Informații, Agenții de la trezorerie, de la ministerul comerțului și alte agenții care participau la acțiuni externe. Ultimul
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
numește Consiliul Național de Securitate. Prerogativele acestuia-consilierea președintelui în legătură cu politicile interne, externe și militare referitoare la securitatea națională. Funcționează că o structura de coordonare doar în situații de criză. Consiliul este alcătuit din președinte, vice-președinte, secretarii de stat și de apărare, cooptați de directorul CIA, președintelui statului major combinat-consilierul militar, secretarul trezoreriei, procurorul general, directorul agenției pentru comunicații internaționale. Rolul președintelui este cel consultativ. Guvernul american și ambasadele s-au mărit după Al doilea Război Mondial. Armata Americană avea în 1939
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
în Consiliul Național de Securitate. Se organizează ședințe precum cele pe tema bugetului. Al doilea cerc decizional este alcătuit din agenții și departamente ce compun legislativul american, fiind în numarde 150. Cele mai importante sunt Departamentul de Stat, cel al apărării și CIA. Plecând de la structura guvernamentală, se pot observă dimensiunile , evoluția și ierarhia. Primul Departament este cel de Stat care ține de afaceri administrative minore. Secretarul de stat se ocupă de corespondență președintelui și de cea internațională. Reprezintă națiunea în
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
activ și depășind granițele fine și necodificate ale protocolului diplomatic pentru a intră în legătură directă cu populațiile și problemele acestora. Termenul de transformare diplomatică a iritat multă lume. În timpul mandatului lui Hillary Clinton, s-a modificat rolul conducător. Departamentul Apărării are responsabilități între problemele de politică externă și cele de privesc politica de securitate națională. Securitatea națională privește obiectivele și programele prin care guvernul caută securitatea națiunii și supraviețuirea acesteia într-un mediu internațional ostil și găsirea inamicilor sau imaginarea
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
programele prin care guvernul caută securitatea națiunii și supraviețuirea acesteia într-un mediu internațional ostil și găsirea inamicilor sau imaginarea acestora, propunerea unor soluții pentru contracararea acestora prin misiuni și obiective diferite. Consilierea președintelui, Consiliul Național de Securitate și Departamentul Apărării au efecte asupra implicațiilor militare generale ale politicii externe globale. Președintele sau membrii consiliului pot sugera, imagina, iar Departamentul este cel întrebat și dator să indice dacă realizarea acelor acțiuni internaționale sunt și posibile cu mijloacele avute la dispoziite, secretarul
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
au efecte asupra implicațiilor militare generale ale politicii externe globale. Președintele sau membrii consiliului pot sugera, imagina, iar Departamentul este cel întrebat și dator să indice dacă realizarea acelor acțiuni internaționale sunt și posibile cu mijloacele avute la dispoziite, secretarul apărării și Join Chief of Staff fiind răspunzători. Președintele trebuie să evalueze problemele militare, iar Departamentul Apărării trebuie să raporteze părțile tehnice , să creeze scenarii și să aplice politică externă în cazul planificării militare. În anii 50' , prezența Departamentului a fost
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
imagina, iar Departamentul este cel întrebat și dator să indice dacă realizarea acelor acțiuni internaționale sunt și posibile cu mijloacele avute la dispoziite, secretarul apărării și Join Chief of Staff fiind răspunzători. Președintele trebuie să evalueze problemele militare, iar Departamentul Apărării trebuie să raporteze părțile tehnice , să creeze scenarii și să aplice politică externă în cazul planificării militare. În anii 50' , prezența Departamentului a fost importantă, iar în anii 60' , în timpul crizelor numeroase ale razboiului rece, a fost o componentă militară
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
prezența Departamentului a fost importantă, iar în anii 60' , în timpul crizelor numeroase ale razboiului rece, a fost o componentă militară importantă. În Războiul din Vietnam , societatea civilă a reacționat și departamentul a suferit un recul. În timpul mandatului lui Reagan , Departamentul Apărării apare din nou în cercul decizional, iar după 11 septembrie, va fi permanent. Își asumă misiuni care îi depășesc capacitățile, iar structura superioară este civilă, dezbaterile interne fiind descurajate de proceduri. Lecția Vietnamului a fost importantă. Armata americană a fost
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
care trebuie să fundamenteze securitatea națională și să se formuleze pe baza acesteia politici logice. Spionajul este colectarea de informații. Mai există "electronical intelligence" în interceptarea convorbirilor și sateliților. Agenții sau structurile sunt subordonate unor departamente diferite în cadrul celui al Apărării în care funcționează 5 agenți de la marina la aviație, că DIA sau NSĂ, care interceptează sau înregistrează convorbiri ale statelor inamice sau amice. Cetățenii americani sunt apărați în constituție, așadar, urmărirea lor trebuie justificată în față unor instanțe normale. Dar
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
nimeni nu dorea să pretindă muncă proprie că aparține CIA. Directorul DCI este și al CIA. După FBI este DEA, agenția atomică care controlează și caută informații privind energia atomică. DCI a fost victima concurenței între agenții. NSĂ raportează secretarului apărării, CIA și președintelui. CIA este singură agenție care are atribuții executive în afară, având agenții proprii și unități paramilitare. Creată prin Actul de Securitate Națională din 1947, are că atribuții consilierea NSC pe probleme de informații , promițând ceva specializat, elaborând
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
votează și adopta legi de alocare bugetară pentru tot restul anului, fie oferă bani sau restrâng bugetul. Prima lege postbelică publică a oferit ajutor Greciei și Turciei în materie de securitate. Doctrina Truman s-a propagat pe timp de pace. Apărarea unor state a depins de politică internă și de relațiile din SUA. De multe ori, decizia luată la nivel înalt afectează electoratul unui membru al Congresului, acesta făcând totul că firmele de lobby să nu treacă legea. Opninia publică este
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
un singur program FMS de 8,3 mld se realizează o economie de 560 milioane. Reducerea șomajului la o vânzare de 8.3 mld se creează 350 000 de slujbe pe an. De asemenea este vorba de îmbunătățirea bazei de apărare și mobilitate a bazei. Principalele tipuri de asistență militară sunt FMS-vânzare fără subvenție. Există și FMCP - cu credit subvenționat. MAP - military asistance program, donații și subvenții în diferite grade și programul de antrenament și educație militară internațională. Urmărind pe termen
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
cea mai înaltă pe palierul pe care se desfășoară criza. Consiliul de securitate națională abia fusese creat și avea o abilitate foarte bine creată. Cheamă în biroul său pe Bradley, care este șeful major inter arme și pe șeful departamentului apărării este grupul principal. În 1950 când începe situația de criză declanșată de atacul Nord Coreean. Această situație de criză duce la apariția conflictului. Truman prefă se colaboreze cu un grup restrâns. Kennedy inovează un EXCOM al National Security Council, să
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
fost supus la testele oficiale ale Forțelor Aeriene (conducător inginer laborant I.I. Vasiutin) și au corespuns cu cerințele specificate ale Forțelor Aeriene. Radarul a fost aceptat în exploatare și s-a utilizat pe scară largă în Forțele Aeriene, Trupele de Apărare Antiaerienă, Marina Militară, pe marile aerodromuri și Flota Aeriană Civilă ca radar de supraveghere aeriană. Construcția radarului a început la fosta uzină de reparații auto, care în doar un an și un pic a fost transformată într-o uzină electromecanică
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
și a început să se dedice unei intense activități politice și sindicale în Partidul Socialist Italian și mai târziu în Partidul Comunist Italian. Activitatea sa a fost denumită cu termenii „istorism marxist”, „umanism secular” (a făcut parte din Asociația pentru apărarea școlii laice de stat), „socialism umanitar” și cu dispreț „veteromarxism” "și „sociologism”, dar un lucru este sigur: el a fost în măsură să îndeplinească cerințele unei societăți care - ieșind din paralizia regimului totalitar și a războiului - aspira să evolueze spre
Giuseppe Petronio () [Corola-website/Science/335591_a_336920]