167,887 matches
-
13 septembrie 1882 - Urabi și-a redistribuit forțele pentru a apăra Cairo de armata lui Wolseley. Forța sa principală a săpat tranșee la Tel el-Kebir, la nord de calea ferată și Canalul cu apă dulce, ce legau Cairo de Ismailia. Apărarea a fost pregătită în grabă. Forțele lui ‘Urabi posedau 60 piese de artilerie și carabine cu închizător. Wolseley a făcut personal câteva recunoașteri, și a observat că egiptenii nu aveau avanposturi în fața liniilor de apărare pe timpul nopții, astfel încât forțele atacatoare
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
ce legau Cairo de Ismailia. Apărarea a fost pregătită în grabă. Forțele lui ‘Urabi posedau 60 piese de artilerie și carabine cu închizător. Wolseley a făcut personal câteva recunoașteri, și a observat că egiptenii nu aveau avanposturi în fața liniilor de apărare pe timpul nopții, astfel încât forțele atacatoare s-ar fi putut apropia la adăpostul întunericului. Wolseley și-a trimis forțele să se apropie de pozițiile egiptenilor pe timp de noapte și să atace frontal în zori. Efectul surpriză nu a fost realizat
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
rămân pe post de siguranță. Având în vedere faptul că toată echipa de atac este în suprafața de pedeapsă și în jurul ei, fundașii se mută la linia de centru, pentru a nu crea decalaje între mijlocul terenului și zona de apărare. Aceasta presupune în mod automat o alegere în favoarea presiunii în jumătatea adversă a terenului și constituirea unei zone etanșate în zona mingii. Totodată, acest lucru presupune că fundașii trebuie să se descurce cu contraatacurile, care pot începe de la o centrare
Formație (fotbal) () [Corola-website/Science/335629_a_336958]
-
întrețină atacul în lățime (sarcina atacanților laterali), cât și în adâncime (sarcina atacatorului de vârf). În toate cele trei linii, în fiecare dintre zone, este cel puțin un jucător care ajută la dezvoltarea atacului. Slăbiciunea acestei formații de joc este apărarea. Trei atacanți și, uneori mijlocașii implicați în ofensivă, de multe ori pot fi „scoși” din joc printr-o centrare a echipei adverse. Drept urmare, o mare responsabilitate cade defensivei. Fundașii trebui să fie în măsură să controleze un spațiu mare, dar
Formație (fotbal) () [Corola-website/Science/335629_a_336958]
-
a avut ca rezultat anihilarea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin Culoarul Rucăr-Bran., în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia din zona Bran-Câmpulung a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați pe „cel mai scurt drum spre București”., în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe Valea Prahovei a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
și Divizia 51 Honvezi și o importantă grupare de artilerie. Comandant al "Grupului Prahova" Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanț al Corpului XXXIX Rezervă Comandanți de divizie După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind stoparea ofensivei cu un câștig tactic nesemnificativ de numai patru kilometri, noua linie a frontului fiind pe aliniamentul Clăbucet - Azuga, cu poziții întărite foarte puternice pentru trupele române. Eșecul operației avea să fie recunoscut și de
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia." După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind stoparea ofensivei și respingerea forțelor Puterilor Centrale peste vechea frontieră. Divizia 15 Infanterie și-a câștigat cu acest prilej renumele de „"Divizia de fier"”, aici născându-se și deviza „"Pe aici nu se trece!"". În ordinul
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe ValeaJiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Divizia
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu (două batalioane infanterie și un escadron de călărași) care asigura apărarea
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu (două batalioane infanterie și un escadron de călărași) care asigura apărarea pasului Vâlcan. Prin breșa creată au început să se scurgă grosul forțelor atacatoare. Comandantul Armatei 1, generalul Ioan Culcer consideră situația pierdută și propune Marelui Cartier General să aprobe retragerea trupelor pe linia Oltului și abandonarea Olteniei. Regele Ferdinand nu
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
nu produce de fapt radiotelemetre, accentul principal, în practica lucrărilor geodezice și cadastrale, se acordă atenție introducerii echipamentelor de recepție de la sistemele de navigație prin satelit (GPS), de tip navigare și geodezice. Pentru indicarea prin radiolocație a țintelor, în domeniul apărării antiaeriene, sunt utilizate radiotelemetre care lucrează în impuls, cu antene direcționale, lucrând cu reflexie pasivă de la țintă, de fapt, aceste radiotelemetre sunt radare specializate. B - După domeniul de utilizare: Din categoria radiotelemetrelor militare sovietice și rusești au făcut și mai
Radiotelemetru () [Corola-website/Science/335688_a_337017]
-
76. Forță zdrobitoare! Friido vs Zangetsu 77. Refuzul de a ierta! Shinigamiul ucis de Kenpachi 78. Descoperiri șocante pentru cele 13 brigăzi! Adevărul ascuns 79. Decizia de a muri a lui Yoshino 80. Asaltul unui dușman formidabil! Linia subțire de apărare? 81. Mișcarea lui Hitsugaya! Orașul atacat 82. Ichigo vs Dalk! Apariția întunericului apăsător 83. Umbra cenusie, secretul Ningyourilor 84. Probleme în echipă? Trădarea Rukiei 85. Bătălia mortală a lacrimilor 86. Dansul lui Rangiku! Lupta cu dușmanul invizibil 87. Byakuya e
Lista episoadelor din anime-uri () [Corola-website/Science/335644_a_336973]
-
Adolf Hitler a fost îngrijorat de posibilitatea pierderii "Bismarck" și a odronat "Kriegsmarine" să mute vasele din Franța în porturile germane pentru reparații și reînarmare în vederea unor operațiuni în Norvegia. Aici ele aveau să funcționeze ca vase de descurajare pentru apărarea Norvegiei ocupate de germani și pentru atacarea convoielor aliate din Atlanticul de nord. Dintre rutele posibile pentru ducerea la îndeplinire a ordinului Führerului, "Oberkommando der Marine" pentru cea mai scurtă, dar mai periculoasă, prin Canalul Mânecii. Pe 12 ianuarie 1942, Hitler
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
aceeași noapte. La prima vedere, această traversare de-a lungul Canalului pare periculoasă pentru germani. Este probabil, însă, ca în condițiile în care navele lor grele nu sunt pe deplin operative, să prefere o astfel de traversare, bazându-se pentru apărarea lor pe distrugătoare și aeronave, care sunt operative, știind foarte bine că nu avem nave grele care să lupte împtriva lor în Canal... Luând în considerație toți factorii, se pare că germanii pot traversa Canalul spre răsărit cu riscuri mai
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
călătoriei și vor părăsi portul în timpul zilei. Din acest motiv, cele mai mulgte bombardiere au primit ordin să fie pregătite pentru atacuri nocturne. Traversarea grupului naval german avea să le prindă toatal nepregătite să atace în timpul zilei de 12 februarie. Apărarea de coastă urma să asigure trei escadrile de avioane-torpiloare Bristol Beaufort. Forțele aeriene ale Marinei a contribuit cu o escadrile de avioane torpiloare Fairey Swordfish. Comandamentul bombardierelor a pregătit 300 de bombardiere gata pentru orice tip de operațiune. Existau însă
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
și 23 de membri ai echipajelor. "Luftwaffe" a revendicat 60 de avioane RAF doborâte, dintre care 7 victorii sigure și șase probablie recunoscute JG 26. Britanicii au pierdut de fapt 41 de aparate de zbor, unele dintre ele doborâte de apărarea antiaeriană. III./ KG 2 a participat la raiduri împotriva aeroporturilor RAF. "Luftwaffe" a executat în perioada 11-12 februarie 300 de misiuni de vânătoare și 40 de bombardament. Flotila germană a ajuns în porturile de bază în seara zilei de 12
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de vânătoare, dar și între bombardiere. Eșecul a fost adâncit de slaba pregătire a echipajelor de pe bombardiere, care nu fuseseră antrenate să lupte împotriva țintelor navale. Singurele formații de bombardiere-torpiloare disponibile în acel moment erau escadrilele 42 și 217 ale apărării de coastă care, datorită unor probleme de logistică, aveau efectivele mai mici decât normal. Mareșalul aerului Philip Joubert de la Ferté din cadrul RAF Coastal Command a dat vina pentru eșecul operațiunii "Fuller" pe neglijarea nevoilor unităților aeriene de torpiloare, nu pe
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
mai bună calitate, mai multe avioane și o calitate mai înaltă a echipamentelor ar fi permis RAF să împiedice tentativele germane de străbatere a Canalului. Ministerul Aerului îi refuzase cererile, în schimb repatizase Grupul nr. 2 de bombardament în sprijinul apărării de coastă, pentru lupta împotriva activității navale germane între Cherbourg și Wilhelmshaven. Activitatea de aprovizionare și producție a rămas și după eșecul "Fuller" în favoarea Comandamentului de bombardament, având ca scop creșterea numărului de aparate care participau la campania de bombardament
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
avioanele de Havilland Mosquito. Succdesul operațiunii "Donnerkeil" a fost un punct de cotitură în războiul electronic prin utilizarea tehncilor de bruiaj. Succesul german i-a impulsionat pe britanici să dezvolte aparatura pentru realizarea de contramăsuri electonice pentru depășirea sistemului de apărare conceput de colonelul Kammhuber. Una dintre contramăsuri a fost folosirea începând cu 1943 a paietelor de aluminiu împotriva radarelor germane. Folosirea acestei ultime măsuri antiradar a avut un efect devastator asupra capacității de luptă a aviației de vânătoare nocturnă germane
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]