166,875 matches
-
rămas veșnic în Cartea Recordurilor pentru această realizare. Sabah Fakhri a visat la o carieră dedicată muzicii arabe tradiționale. Astfel, și-a pus amprenta proprie și a încercat să dea o nouă imagine Muwashahate-lor ( un stil de muzică arabă cu note andalusiene, moștenit din orașul său natal Alep), cântând cu o mare și numeroasă orchestră în locul vechiului și traditionalului takht. Sabah Fakhri își bazează creația muzicală pe muzică tradițională din Alep, pe poeziile arabe și tradiționale ca cele ale lui Abu
Sabah Fakhri () [Corola-website/Science/336812_a_338141]
-
colaborat la următorul album de studio al lui Common, "Be", album produs de Kanye West (și de J Dilla ). Albumul i-a adus lui Common un nou de disc de aur, atingând 800.000 de copii vândute. "Be" a primit nota 8.6 de la prestigiosul site de critică muzicală Pitchfork Media și a fost deasemenea nominalizat la Premiile Grammy. Al șaptelea album al lui Common, "Finding Forever" a fost lansat la data de 31 iulia 2007, și a continuat seria colaborării
Common () [Corola-website/Science/336825_a_338154]
-
mare a criminalității și a violenței) din Chicago, orașul natal al lui Common. Ca și marea majoritate a albumelor lui Common, și acesta a fost primit pozitiv atât de către critici cât și de către public, obținând 78 de puncte de la Metacritic, nota 7.7 de la Pitchfork și 3 stele și jumătate de la Rolling Stone. Ultimul album de studiu al rapperului Common, a fost lansat pe data de 4 noiembrie 2016, fiind produs de către ARTium Recordings și Def Jam Recordings. Albumul a debutat
Common () [Corola-website/Science/336825_a_338154]
-
putea afla cât de multe mile de drum au fost. Acest dispozitiv, spre deosebire de contorul de parcurs terestru, avea inexactități în măsurarea distanțelor, derivate din diferitele condiții de pe mare, dar putea da o idee despre distanța parcursă. Acesta este cunoscut din notele lui Leonardo da Vinci cu privire la acest aparat, regăsite în documentele "Codex Atlanticus". Odometrul conceput de Leonardo pare o roabă prevăzută cu roți dințate; cea verticală realizează un clic la fiecare rotire a butucului roții care se sprijină pe sol, și
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
pentru principala arteră comercială a orașului. Subsol, parter +3 Nivele, structura beton armat, stâlpi și cadre. Colaboratori: Arh.VladescuL, Ing.Guter C. Arhitectură modernă, spectaculoasă care ieșea din tiparele acelor vremuri. "Proiect distins cu « Premiul Uniunii Arhitecților din România » 1974." Notă: În urmă cu 40 de ani, pe 1 iulie 1973 în prezența președintelui Nicolae Ceaușescu la Constanța se inaugura primul mall din oraș. Acesta era desfășurat pe S+P+3E și beneficia de o arhitectură modernă, spectaculoasă care ieșea din
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
pe S+P+3E și beneficia de o arhitectură modernă, spectaculoasă care ieșea din tiparele acelor vremuri. În scurt timp "Magazinul Universal Tomis" a ajuns simbolul shopping-ului constănțean și a devenit clădirea care a definit stradă Ștefan cel Mare. Note: În calitate de arhitect, între 1990-2003, Lutfi Sefchi SAIT a lucrat că autor sau coautor în cadrul Agenției Alain Manoilesco - Architectes din Paris. Astfel, a proiectat în Franța o serie de construcții pe care le puteți oricând admira: Liceu Profesional Arpajon, Liceu Profesional
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
organizate de Asociațiile de artiști din Paris 20 TLM și UDAC: 1996 - «Les rues de Paris» Premiul Juriului; 1999 - «La Becasse » Premiul III (organizat de «Stela Artois»); 2000 - «Peisages - La ville » Premiul Juriului; 2002 - «Peinture dans la rue» Premiul III. Notă: Interesantă este pasiunea arhitectului Lutfi Shefki Sait pentru acuarele. Pictura fiind adesea o preocupare a arhitectiilor paralelă cu meseria, confirmată de existența asociației “Ligne et Couleur” cu sediul principal la Paris, Franța. Cum mulți dintre arhitecți sunt și pictori sau
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
dintre primele exemple de biomimesis a fost studiul păsărilor pentru a permite zborul uman. Deși nu a reușit să creeze o "mașină zburătoare", Leonardo da Vinci (1452-1519) a fost un fin observator al anatomiei și al zborului păsărilor, făcând numeroase note și schițe de "mașini zburătoare". Frații Wright, care au reușit primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul în 1903, s-au inspirat din observarea de porumbeilor în zbor. Biomimetica a fost inventată de biofizicianul și poetul american Otto
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
Al. Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu. Începând din 2001 a fost redactor-șef al revistei "Universul cărții". A decedat la București, în seara zilei de 3 iulie 2015. a debutat ca autoare de critică literară în 1971 cu articolul „Note despre „Cartea nunții” de G. Călinescu”, publicat în revista "Ramuri". A colaborat cu cronici și studii literare la Radio România și la publicații de specialitate precum "Luceafărul", "Steaua", "România literară", "Ateneu", "Orizont", "Viața românească", "Contemporanul - Ideea europeană", "Litere", "ProSaeculum", "Axioma
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
În cazul săpăturilor din Corint, care au fost începute în 1896 de directorul ASCSA Rufus B. Richardson, Babbitt a descoperit teatrul antic al orașului. El a publicat în 1897 în "American Journal of Archaelogy" un raport detaliat al cercetărilor efectuate. Notele sale de călătorie au ajuns în 1987, împreună cu alte documente, în patrimoniul de documente al ASCSA. După întoarcerea sa în Statele Unite ale Americii Babbitt a predat mai întâi ca profesor de limba greacă la Universitatea Harvard. În 1898 s-a
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
arhitectură și desen ale arhitectului Simotta. El reunește o serie de texte printre care unul scris de arhitect în 1965 ca răspuns la invitația lansată de Institutului de Istorie a Artei de a-si întocmi memoriile de activitate profesională. Împreună cu notele și textele adăugate, cât și anexele cu ilustrații, volumul oferă o viziune complexă și completă asupra profesiei de arhitect și a modului în care ea era practicată la început de secol XX. Cartea se află în multe biblioteci universitare ale
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
tipărite și ca tiraj. Astfel, în anii 1967-1977 au fost publicate 200 de volume din seria "Biblioteca de literatură universală". Fiecare volum (inițial într-un tiraj de 300.000 de exemplare, din 1973 — 303.000 de exemplare) conținea o prefață, note și ilustrații. Seria "Biblioteca de literatură universală" s-a suprapus cu seria "Biblioteca clasică", fondată în 1977 și limitată la operele publicate în secolele XIX—XX. "Biblioteca clasică" a fost concepută pentru a umple golurile în reflectarea istoriei literaturii universale
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
La momentul de morții lui Kojève, editarea operei "L'Histoire raisonnée de la philosophie païenne " este aproape gata.. Primul din cele trei volume este publicat în 1968, al doilea în 1973, iar ultimul, doi ani mai târziu. Aceste volume provin din notele de lectură pe care Kojève le-a făcut mai ales pe marginea filosofilor neoplatonismului. Interesul său pentru Soloviev și, în general, pentru conflictul dintre filosofie și teologie l-a pregătit pentru a putea citi filosofi ai Antichității târzii, cu o
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
mai puțin dezvoltate, dar ele tind spre același scop: au abolit clasele sociale și încearcă recuperarea înapoierii din punct de vedere economic. Pentru Kojève, modul de viață american este starea post-istorică a omului. Prezentate în plin război rece, într-o notă posterioară redactării Introducerii la Hegel, aceste teze despre o lume fără clase în partea de vest și în partea de est au fost în măsură să surprindă. Sfârșitul istoriei marchează sfârșitul omului istoric, a Acțiunii în cel mai puternic sens
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
de asemenea, sub numele de Charis (Grația) și Cale (Frumusețea). Aglae a fost căsătorită cu Hefaistos, după divorțul său de Afrodita, și a devenit prin el mama Eucleei („Buna Reputație”), a Euphemei („Aprecierea”), Eutheniei („Prosperitatea”) și a Philophrosynei („Întâmpinarea ospitalieră”). Note Surse
Aglaea () [Corola-website/Science/337129_a_338458]
-
Congresul Ovidianum, Sulmona, 1959; Colocviul Eminescu, Veneția, 1964; Congresul de Studii Mediteraneene, Malta, 1969). Victor Buescu a debutat cu articole rebusistice în 1929, publicând primele sale studii de specialitate în anul 1934 în "Revista clasică" (1934). A mai colaborat cu note și recenzii din literatura latină și portugheză în revistele "Viața Românească", "Ion Maiorescu", "Ausonia", "Buletinul Institutului de Studii Latine" (la care a îndeplinit funcția de prim-redactor), "Vremea", "Revista Fundațiilor Regale", "Dacia rediviva" etc. Publică studii de filologie clasică și
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
nume de Mircea Curticeanu, Editura Dacia, Cluj, 1970-1973, 575 și 463 pagini) o parte esențială a operei învățatului transilvănean, precum și un volum de corespondență între Ion Breazu și Lucian Blaga ("De amicitia Lucian Blaga - Ion Breazu. Corespondență - Addenda: Ion Breazu - Note de jurnal. Carte gândită și alcătuită de Mircea Curticeanu", [Imprimeria „Ardealul”], Cluj-Napoca, 1995, 348 pagini).
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
un interes deosebit în muzică de la o vârstă foarte fragedă. Ulterior, s-a mutat departe de Luduș, la Târgu Mureș și a participat la o preselecție pentru Școala Populară de Artă, la secțiunea canto, unde a trecut examenul practic cu notă 10. Ca urmare a acestui fapt, a studiat la acea școală timp de doi ani consecutivi. În anul 1992, s-a mutat la București, unde a urmat cursurile Școlii Populare de Artă (muzică ușoară, secțiunea canto) și a școlii Palatului
Naomy () [Corola-website/Science/337187_a_338516]
-
și Madeleine Böhme au numit "Heissigia bolligeri" ca un nou gen și specie din Affalterbach în Bavaria (MN 5, mai tânăr decât MN 4), dar nu au comparat noul gen cu "Seorsumuscardinus". Doi ani mai târziu, Prieto a publicat o notă pentru a compara cele două și a concluzionat că acestea au fost referable la același gen, dar specii diferite. Astfel, genul "Seorsumuscardinus" include acum specia "Seorsumuscardinus alpinus," MN 4 și "S.bolligeri," MN 5. Prieto a plasat provizoriu materialul din
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
la revista „Urzica”, perioadă în care și-a descoperit și exersat componenta umoristică a scrisului. Debutează în revista Ramuri (1964). Colaborează, ca student, la Viața studențească, Amfiteatru, Luceafărul. Își ia licența cu o teză despre Vasile Voiculescu, în a cărui notă realist-magică își va scrie propriile cărți. A debutat editorial cu un volum de schițe și povestiri Mezareea (1974), recenzat în cele mai importante reviste literare ale momentului. Au urmat un roman, Crisalide (1977), un alt volum de proze scurte, Noaptea
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
cură di), Cătănia: CUECM, 2013, pp. 367-382. 3.Vanhese G. , "Poezia lui Lorand Gaspar între zăpadă și tăcere". Analele Universității București, 2013, Vol. anul LXII, pp. 91-104. 4. Vanhese G. , "Referințe critice". În Mihai Eminescu, Opere, Poezii, Ediție critică, cronologie, note și variante de Perpessicius, Introducere de Eugen Simion, Diferențe textuale și un comentariu asupra ediției Perpessicius de Nicolae Georgescu, Simion E. (editor), 259;, Fundația Națională pentru Știință și Arta#: Academia Român&, 2013, pp. 1372-1372. 5. Vanhese G. , "Geografie infernala și
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
Astfel, în relațiile ruso-otomane intervine o perioadă de tărăgănare a conflictului. Intervenția Marilor Puteri, în special a Angliei, în vederea medierei problemei date nu corespundea planurilor Imperiului Rus. Din acest considerent, la 26 februarie 1828, K.V. Nesselirode, vicecancelarul Rusiei, transmite o notă cabinetului britanic în care sublinia că Rusia va acționa indiferent de cursul tratativelor duse la Londra vis-à-vis de problema orientală . La 12 aprilie 1828 Senatul emite un decret, conform căruia guberniile Podolia, Herson și Basarabia sunt declarate în stare de
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
a susținut că experiențele transpersonale ale lui Piaget și interesele teoretice au fost o motivație majoră în cercetarea psihologică întreprinsă de acesta. O revizuire de către Vich sugerează că cea mai veche utilizare a termenului de "transpersonal" poate fi găsită în notele de curs pe care William James le-a pregătit pentru un semestru la Universitatea Harvard în 1905-6. Sensul atunci, diferit de utilizarea de azi, a fost în contextul empirismului radical al lui James, în care există o relație intimă între
Psihologia transpersonală () [Corola-website/Science/337330_a_338659]
-
Siman Kriá” (Semn de exclamație) și a publicat adesea în periodicele literare israeliene. A scris texte pentru o formații de muzică rock, cu care a și apărut în concerte. În anul 1982 poezii de-ale sale au fost puse pe note și înregistrate într-un album. Caracterizată de o energie nervoasă debordantă, creația ei a combinat elemente de rock and roll, psihologie jungiană și slang ebraic, elaborată fiind într-un ritm infernal și pătruns de o sexualitate obsesivă. Versurile ei sunt
Yona Wallach () [Corola-website/Science/337340_a_338669]
-
la expresie și a luptat pentru limitarea exceselor marilor monopoluri. Născut la Louisville, Kentucky, din părinți evrei imigranți din Boemia care i-au dat o educatie laică. Brandeis a absolvit la 20 ani facultatea de drept a Universității Harvard, cu notă medie cea mai înaltă din istoria acestei instituții. Stabilindu-se la Boston, el a înființat acolo o firmă de avocați (care mai funcționează și în zilele noastre sub numele Nutter MacClennen&Fish) și s-a făcut renumit că un apărător
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]