168,373 matches
-
a fost numele de cod al asasinării "Obergruppenführer"-ului SS și "General der Polizei" Reinhard Heydrich, conducătorul Biroului de securitate al Reichului ("Reichssicherheitshauptamt", RSHA), serviciile de securitate combinate din Germania Nazistă, și protector interimar al Boemiei și Moraviei. Operațiunea a fost executată la Praga, în 27 mai 1942, după ce fusese pregătită de organizația britanică Special Operations Executive cu aprobarea guvernului cehoslovac în exil. Deși doar rănit în
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
principal al "Operațiunii Anthropoid", din perspectiva cehă, a fost de a conferi legitimitate pe modelului guvernului în exil al lui Edvard Beneš de la Londra. Heydrich fusese începând din septembrie 1939 șeful RSHA (organizație ce includea Poliția Secretă ("Gestapo"), Agenția de Securitate ("Sicherheitsdienst", sau SD), Poliția Criminală ("Kripo")) și, în 1942, președinte al Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol). Heydrich a fost unul din principalii actori ai eliminării adversarilor lui Hitler, precum și (mai târziu) arhitectul genocidului evreilor. A fost implicat în majoritatea
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
Abd al-Nasser a crescut datorită victoriilor reputate în ceea ce privește naționalizarea canalului Suez 1956 și crearea Republicii Arabe Unite (1958-1961) prin unirea Egiptului cu Siria. Pe plan intern Nasser și-a extins controlul asupra armatei și și-a creat un serviciu de securitate loial pe care l-a folosit în eliminarea tuturor forțelor care îi disputau autoritatea. El s-a orientat către obținerea susținerii populației din clasa de mijloc ofițeri, ingineri, funcționari care se bucurau de privilegii oferite de regim. Pe fondul acestei
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
A fost arestată și Zaynab al-Ghazăli unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Sayyid și președinta Asociației Femeilor Musulmane. Conform mărturiilor și declarațiilor Fraților Musulmani participanți la procesul împotriva torționarilor regimului Nasser de la Tanta 1972 și 1980, victimele represiunii securității nasseriste în perioada 1965 1966 cuprind: 3 condamnați la moarte, 38 de morți în închisorile militare, alți 100-200 au fost încarcerați și 18.000 interpelați, arestați și torturați. Din anul 1954, Sayyid Qutb este arestat și închis. El va petrece
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
cu care obișnuia să joace poker: "partidele se jucau pe sume mari de bani, fie la Casa Armatei (aflată vizavi de Episcopia Ortodoxă), unde se afla un separeu adecvat la restaurantul instituției, fie mai ales într-o casă conspirativă [a Securității] de pe strada Traian. În acest imobil exista într-o cameră un dulap de haine, în fapt o ușă mascată, care permitea accesul într-o altă încăpere, unde funcționa un adevărat tripou, departe de priviri indiscrete, drag episcopului Vadului, Feleacului și
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
175 al United Airlines, a sunat de pe un telefon public pe telefonul mobil al lui Atta care se află în aeroportul Logan. Având în vedere că nu aveau bilete pentru zborul 11, Atta și Omari au trecut pe la verificarea de securitate din Boston. În îmbarcarea grăbita după zborul din Portland, officialii liniilor aeriene nu au îmbarcat bagajele lui Atta în zborul 11. Suqami, Wail al-Shehri, si Waleed al-Shehri de asenmenea s-au îmbarcat în zborul din Boston. Wail al-Shehri și Suqami
Zborul 11 al American Airlines () [Corola-website/Science/322092_a_323421]
-
mișca acum în voie, cu toate că în practică noile dotări ale tancurilor nu erau atât de eficiente pe cât se credea. Cu toate acestea, spre sfârșitul Operațiunii Cobra 60% din tancurile Armatei I erau echipate cu astfel de dispozitive. Pentru a păstra securitatea operațională, Bradley a interzis utilizarea acestori tancuri până la lansarea Operațiunii Cobra. În total 1269 tancuri medii M4, 694 M5A1 tancuri ușoare și 288 antitancuri M10 erau disponibile. Pe data de 18 iulie Corpurile Britanice VIII și I, aflate la est
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
luat parte la patru ciocniri cu combatanți palestineni în sudul Libanului. În anul 1989 a fost numit în fruntea diviziei de parașutiști. Intre 1989 - 1992 a servit la comanda unității „Șaldag” (unde servise deja) și, în această calitate, a asigurat securitatea „Operațiunii Șlomo” („Solomon”) de aducere în Israel a evreilor din Etiopia. Anul 1992 l-a găsit din nou în postul de comandant al diviziei de parașutiști, apoi, în 1994 a devenit comandant al diviziei Iudeei din cadrul corpului de armată al
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
unitățile aliate (mai ales din rândurile populației creștine maronite din sudul Libanului) denumite Armata Libanului de sud și conduse de generalul Antoine Lahad. Gantz a servit ca ultim comandant al unității de legătură, înainte de retragerea Israelului din zona centurii de securitate din sudul Libanului. În 2000, el a fost numit comandant al corpului de armată Iudeea și Samaria din Cisiordania. În timpul în care a indeplinit această functie, a izbucnit așa numita „A doua Intifada” sau ”Intifadat Al Aqsa” (Revolta Al Aqsa
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
Raúl Castro după ocuparea orașului Santiago. Che Guevara a fost numit procuror suprem la Fortăreața "La Cabaña" în urma contribuției sale la capturarea Havanei. Această decizie a făcut parte din planul major al lui Fidel Castro de a epura forțele de securitate ale loialiștilor lui Batista și potențialii oponenți ai noului regim revoluționar. Alții au fost norocoși să fie pur și simplu demiși din poliție sau armată fără a fi judecați, iar câțiva oficiali înalți ai armatei au fost exilați ca atașați
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
cu Libanul între Israel și OEP; ele au ajuns la un maxim în timpul Operațiunii Litani din 1978. După incursiune, s-a înființat Forța Interimară din Liban a ONU (UNIFIL), în urma adoptării în martie 1978 a rezoluției 425 a Consiliului de Securitate al ONU, prin care se confirma retragerea Israelului din Libanul de Sud, restaurarea păcii și securității internaționale, și se susținea guvernul Libanului în acțiunile sale de restaurare a autorității sale în acea zonă. După îndeplinirea de către Israel a retragerii din
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
1978. După incursiune, s-a înființat Forța Interimară din Liban a ONU (UNIFIL), în urma adoptării în martie 1978 a rezoluției 425 a Consiliului de Securitate al ONU, prin care se confirma retragerea Israelului din Libanul de Sud, restaurarea păcii și securității internaționale, și se susținea guvernul Libanului în acțiunile sale de restaurare a autorității sale în acea zonă. După îndeplinirea de către Israel a retragerii din peninsula Sinai în martie 1982, conform tratatului de pace israeliano-egiptean, guvernul israelian dominat de Likud a
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
Likud a adoptat o attitudine mai fermă față de lumea arabă și a devenit mai agresiv. Încă din 1976, Israelul susținea milițiile creștine libaneze în luptele lor sporadice împotriva OEP. În timpul Operațiunii Litani din 1978, Israelul a creat o zonă de securitate în Libanul de Sud pe un teritoriu locuit majoritar de creștini, și în care ajutau cu armament și cu pregătire militară milițiile creștine care aveau să se organizeze în cadrul Armatei Sud-Libaneze. Principalul partener al Israelului avea să fie Partidul Kataeb
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
palestiniene din regiunea Tir către Israelul de Nord, dar niciun proiectil nu a lovit vreo localitate — ordinele erau să nu se tragă în localități. General-maiorul ghanez Erskine, șef al statului major al UNTSO a raportat secretarului general și Consiliului de Securitate al ONU (S/14789, S/15194) că între august 1981 și mai 1982, inclusiv, au existat 2096 de încălcări ale spațiului aerian libanez și 652 de încălcări ale apelor teritoriale libaneze. Au existat peste 240 de atacuri ale OEP asupra
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
violențe și, în ultima săptămână, s-a intensificat constant.” El a mai declarat și: „au fost numeroase victime civile în Liban; au fost victime civile și în Israel. Deplâng profund gravele suferințe omenești cauzate de aceste evenimente.” Președintele Consiliului de Securitate al ONU, Ide Oumarou din Niger, și-a exprimat „profunda îngrijorare vis-a-vis de pierderile de vieți omenești și de scara distrugerilor cauzate de deplorabilele evenimente ce au loc de câteva zile în Liban”. Criticii secretarului american Haig l-au acuzat
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
1982, OEP și-a retras mare parte din forțele din Liban. Cu ajutor american, Israelul și Libanul au ajuns la un acord în mai 1983 prin care forțele israeliene urmau să se retragă din Liban, patrulând doar o zonă de securitate împreună cu armata libaneză. Acordul a fost însă denunțat în martie 1984 de Liban în urma presiunilor venite din partea Siriei. În ianuarie 1985, Israelul a început să-și retragă mare parte din trupe, lăsând o mică forță israeliană și o miliție susținută
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
Liban în urma presiunilor venite din partea Siriei. În ianuarie 1985, Israelul a început să-și retragă mare parte din trupe, lăsând o mică forță israeliană și o miliție susținută de Israel (Armata Libanului de Sud) în sudul Libanului în zona de securitate pe care Israelul o considera o zonă-tampon necesară împotriva atacurilor îndreptate împotriva teritoriului său. Retragerea Israelului din zona de securitate a luat sfârșit în iunie 1985. La votul din Knesset, doar partidul Hadash s-a opus războiului (și a depus
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
o mică forță israeliană și o miliție susținută de Israel (Armata Libanului de Sud) în sudul Libanului în zona de securitate pe care Israelul o considera o zonă-tampon necesară împotriva atacurilor îndreptate împotriva teritoriului său. Retragerea Israelului din zona de securitate a luat sfârșit în iunie 1985. La votul din Knesset, doar partidul Hadash s-a opus războiului (și a depus și o moțiune de cenzură împotriva guvernului). Parlamentarul Hadash Meir Vilner a declarat în plenul Knessetului că: „Guvernul conduce Israelul
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
000 de oameni și demonstrația a rămas denumită „mitingul celor 400.000”; alte estimări dau cifre mult mai mici. În 2000, când Ehud Barak era premier al Israelului, această țară s-a retras în cele din urmă din zona de securitate până la Linia Albastră. Libanul și Hezbollah continuă să revendice o mică zonă denumită Fermele Shebaa ca fiind teritoriu libanez, dar Israelul insistă că acesta este teritoriu sirian ocupat, cu același statut ca și Înălțimile Golan. ONU nu a stabilit statutul
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
M.B.F.R.); Grupul Țărilor în Curs de Dezvoltare - ”Grupul 77”, negocierile între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. C. Revenit în MAE în anii 1982 - 1986, în Direcția Organizații Internaționale, a făcut parte din Delegația României la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, de la Madrid, apoi din delegația la Conferința de la Stockholm. D. În perioada 1986 - 1990, exclus din MAE (căsătorie religioasă și rude având cetățenie străină), în acești ani prestând activitate juridică. E. La începutul anului 1990 a
Marin Buhoară () [Corola-website/Science/322148_a_323477]
-
misiuni economice olandeze în România. În aceeași perioadă este numit reprezentant permanent al României la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice de la Haga și la celelalte organizații internaționale în Olanda. I. La 4 septembrie 1998, Președintele în Exercițiu al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (O.S.C.E.), GEREMRK, l-a numit, pentru doi ani, Șeful Misiunii O.S.C.E. în Tadjikistan, acesta fiind pentru prima dată un asemenea post ocupat de România în sistemul O.S.C.E. J. În condițiile în care, în
Marin Buhoară () [Corola-website/Science/322148_a_323477]
-
prima dată un asemenea post ocupat de România în sistemul O.S.C.E. J. În condițiile în care, în anul 2001, România a deținut Președinția O.S.C.E., a fost numit ambasador, Reprezentant Personal Adjunct al Președintelui în Exercițiu al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (O.S.C.E.). K. Un an mai târziu a fost promovat Ministru Plenipotențiar. L. In perioada 2003 - 2006 a fost ambasadorul României în Vietnam; a contribuit efectiv la relansarea relațiilor, pe baze noi, actuale, conform tendințelor de
Marin Buhoară () [Corola-website/Science/322148_a_323477]
-
să se căsătorească cu iubita lui, din cauza originii sociale „nesănătoase” a acesteia. Epurat din armată, a încercat să urmeze cursurile Facultății de Științe Juridice din București, dar nu a fost admis datorită faptului că locurile erau asigurate unor ofițeri de Securitate și Miliție care nu aveau studii superioare. În aceste condiții a optat pentru Școala Tehnică de Telecomunicații din București, pe care a absolvit-o în 1958, fiind repartizat ca tehnician de telecomunicații la Oficiul de Telefoane din cadrul Poștei din Ploiești
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
o scrisoare cu 11 propuneri care să fie puse în discuție la Congresul Sindicatelor ce urma să aibă loc în aprilie. Răspunsul a fost o nouă arestare și o nouă internare într-un spital de psihiatrie. La 1 decembrie 1976 Securitatea a descoperit o copie a unei scrisori pe care Vasile Paraschiv, împreună cu Alexandru Ungureanu, o trimisese către postul de radio „Europa Liberă”. A fost arestat din nou și dus la Spitalul nr. 9 din București pentru a fi internat. Doctorul
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
bolnavi mintal cronici de la Călimănești. Vasile Paraschiv a refuzat să urmeze tratamentul, în ciuda presiunilor exercitate. În toamna anului 1977, Vasile Paraschiv a depus cerere pentru obținerea unui pașaport în vederea unei călătorii în Austria. Crezând că dorește să părăsească definitiv țara, Securitatea i-a acordat pașaportul, cu speranța că astfel va scăpa de un agitator intern. A părăsit România la 20 noiembrie 1977 însoțit de fiul său, Radu. La Viena s-a adresat unei organizații de caritate în scopul facilitării obținerii unei
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]