17,527 matches
-
prăbușirea cupolei originale în 1868. Concepția sa, inspirată de Renaștere, se armoniza foarte bine cu planurile inițiale concepute în stilul neoclasic. A rezultat un edificiu cu un aspect echilibrat, în pofida contradicțiilor care proveneau din amestecul de stiluri. Un al treilea arhitect a lucrat, și el, la realizarea bazilicii. Este vorba de Jozsef Kauser, care a încheiat, în 1905, lucrările construcției începute în urmă cu 54 de ani. Bazilica a fost inaugurată de împăratul Franz-Iosif și a primit demnitatea de "Basilica Minor
Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta () [Corola-website/Science/329658_a_330987]
-
(n. 2 decembrie 1827 - d. 20 aprilie 1881) a fost un arhitect și designer englez. Printre cei mai mari dintre arhitecții de artă victorieni, el a căutat în munca sa să scăpe atât de industrializarea secolului al XIX-lea cât și de stilul arhitectural neoclasic și să restabilească valorile arhitecturale și sociale
William Burges () [Corola-website/Science/329809_a_331138]
-
(n. 2 decembrie 1827 - d. 20 aprilie 1881) a fost un arhitect și designer englez. Printre cei mai mari dintre arhitecții de artă victorieni, el a căutat în munca sa să scăpe atât de industrializarea secolului al XIX-lea cât și de stilul arhitectural neoclasic și să restabilească valorile arhitecturale și sociale a unei Anglii medievale utopice. Burges se încadrează în
William Burges () [Corola-website/Science/329809_a_331138]
-
din Londra, în 1839 pentru a studia ingineria, contemporanii săi acolo au fost inclusiv Dante Gabriel Rossetti și William Michael Rossetti. A plecat în 1844 să se alăture biroului lui Edward Blore, inspector la Westminster Abbey. Blore a fost un arhitect împlinit, a lucrat atât pentru William IV și regina Victoria, și-a creat reputația de susținător al Negoticului. În 1848 sau 1849, Burges s-a mutat la birourile lui Matthew Digby Wyatt. Wyatt a fost la fel de proeminent ca Blore, aceasta
William Burges () [Corola-website/Science/329809_a_331138]
-
și consumul de opiu, influența drogurilor asupra vieții sale și ieșirea sa din arhitectura au fost dezbătute. Crook speculează că acesta a fost în Constantinopol, în turneul său din 1850, acolo ar fi gustat Burges prima dată opiu, iar Dicționarul Arhitecților din Scoția declară cu certitudine că moartea sa timpurie a fost adusă "cel puțin parțial, ca urmare a stilului său de viață fumând atât tutun cât și opiu". Jurnalul propriu a lui Burges din 1865 conține referința: ""..."prea mult opiu
William Burges () [Corola-website/Science/329809_a_331138]
-
un sprijin pentru a compensa diminuarea industriei de textile din regiune. Universitatea a fost construită pe fostul domeniu rural Drienerlo, între orașele Enschede și Hengelo. Suprafața de 140 de hectare pe care se întinde universitatea cuprinde păduri, parcuri și lacuri. Arhitecții Van Tijen si Van Embden au proiectat primul și până la momentul actual, singurul campus din Olanda ce urmărește modelul American al campusurilor universitare. Pe parcursul anilor, diferiți arhitecți au contribuit la designul campusului. Studenții și angajații din cadrul Universității Twente continuă să
Universitatea Twente () [Corola-website/Science/329893_a_331222]
-
140 de hectare pe care se întinde universitatea cuprinde păduri, parcuri și lacuri. Arhitecții Van Tijen si Van Embden au proiectat primul și până la momentul actual, singurul campus din Olanda ce urmărește modelul American al campusurilor universitare. Pe parcursul anilor, diferiți arhitecți au contribuit la designul campusului. Studenții și angajații din cadrul Universității Twente continuă să formeze o comunitate academică activă. Campusul înverzit al universității Twente oferă facilitați moderne sportive și culturale care au stimulat dezvoltarea unui bogat mix de societăți studențești, numeroase
Universitatea Twente () [Corola-website/Science/329893_a_331222]
-
orașului. După construirea noului Landhaus începând din 1565 armele au fost depozitate în clădiri spațioase. Amenințarea militară în creștere a dus la o înflorire a producției de arme și la construirea actualei clădiri a arsenalului în perioada 1642-1644 după planurile arhitectului tirolez Anton Solar. Aici a fost depozitat și păstrat echipamentul militar pentru 16.000 de oameni. A existat un perimetru defensiv la 100 km sud de Graz, pe teritoriile de astăzi ale statelor Croația și Ungaria, pentru a apăra Știria
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
toate titlurile academice, inclusiv pe acela de profesor, drept reînnoit și reconfirmat în 1650 de Ioan Cazimir al II-lea Vasa și în 1678 de Ioan III Sobieski. Clădirea colegiului iezuit din Poznan a fost proiectată în anii 1701-1733 de arhitectul italian Giovanni Catenazzi. Cea mai înaltă apreciere a unei Universități ar fi trebuit însă să vină din partea papalității, care nu a ridicat însă colegiul iezuit din Poznan la același rang cu Universitatea Jagellonă din Cracovia. Odată cu suprimarea Ordinului iezuit în
Colegiul iezuit din Poznan () [Corola-website/Science/328086_a_329415]
-
inițiativa reconstituirii sinagogii din ,ce începuse din 2003, amenajarea unei șosele de acces și a împrejurimilor, alocând o suma de 14,200,000 shekeli noi. Peretele sinagogii era bine prezervat, iar restul clădirii a început să fie reconstituit după planurile arhitectului Yehoshua (Yeshu) Drei de la „Centrul de reconstituire a tehnologiilor antice” din Israel și ale arheologului Haim Ben David de la Universitatea Bar Ilan din Ramat Gan. Locul a primit denumirea de „Kishtot Rehavam” - „Arcurile lui Rehavam”, după numele generalului și politicianului
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Chiar lângă clădire se află "Kammerspiele Innsbruck" (Neuer Stadtsaal, fostul Casineum). Sala mare are aproximativ 800 de locuri, iar sala studio din subsol aproximativ 250. În repertoriul teatrului sunt piese de teatru, musicaluri, spectacole de operă, operetă și de balet. Arhitectul Christoph Gumpp cel Tânăr a transformat în anul 1629 o clădire din Rennplatz într-o sală "Comedihaus" - sala mare de teatru a arhiducelui Leopold. În 1654 a fost inaugurată o nouă clădire construită de Christoph Gumpp pe cealaltă parte a
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
următori. Sala Mare a fost redeschisă în 1967. Sala studio aflată lângă ea a fost renovată în anii 1991/1992 și transformată într-un spațiu flexibil pentru activități teatrale. În anul 2003 a fost finalizată sala de repetiții, proiectată de arhitecții Karl și Probst din München ca o extensie la Sala Mare. Cu cele trei săli de spectacole, Teatrul de Stat îndeplinește cerințele unei activități artistice moderne și sigure. Etapa finală a constituit-o renovarea fațadei Teatrului de Stat și reproiectarea
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
200 de sate. Jan Zamoyski a devenit și custodele puterii regale pentru alte 112 cetăți și 612 sate (cca 17.500 km²). În 1580 a fondat orașul care îi poartă numele (Zamość) proiectat și construit potrivit planului “cetății ideale” al arhitectului italian Bernardo Morando. În 1595 a pus bazele Academiei Zamojska, cea de-a patra instituție de învățământ superior din Polonia, unde au pătruns încă de la început studiile umaniste. Jan Zamoyski este unul dintre personajele reprezentate în cunoscutele picturi ale lui
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
fost construite în perioada 1553 - 1563 în timpul domniei nepotului lui Maximilian, împăratul Ferdinand I și dedicate Sfintei Cruci. Biserica a fost planificată de la început ca loc al mormântului magnific al împăratului Maximilian I. Planurile pentru biserica-hală au fost executate de arhitectul Andrea Crivelli din Trento. Constructorul a fost Nikolaus Türing cel Tânăr, al cărui bunic originar din Memmingen a creat Acoperișul Auriu, iar după moartea lui Türing lucrările au fost continuate de Marx della Bolla. Interiorul bisericii este dominat de mormântul
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
al bisericii Hofkirche a fost executat de pietrarii Hieronymus de Longhi și Anton del Bon. Stucaturile datează în cea mai mare parte din secolul al XVII-lea. Altarul mare a fost construit între 1755 și 1758 după un proiect al arhitectului curții de la Viena Nikolaus von Pacassi. El este flancat de statuile din plumb ale Sf. Francisc de Assisi și Sf. Tereza de Avila, care au fost executate în 1768 de sculptorul Balthasar Ferdinand Moll, originar din Innsbruck. Arhiducele Ferdinand al
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
Insurecției din Varșovia, fiind așezat în locul în care se aflau pe atunci ruinele Băncii Polone. În anul 1984, prof. Janusz Durko, în acea perioadă, director al Muzeului de Istorie din Varșovia, se decide să colaboreze cu "Stowarzyszenie Architektów Polskich" ("Asociația Arhitecților Polonezi"), propunând un concurs pentru proiectul muzeului. În 1994, a avut loc ceremonia pentru inaugurarea plăcii comemorative ce urma să fie pusă după construirea muzeului, însă, din considerente neclare, construirea muzeului nu a început. Situația s-a schimbat în anul
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
președintelui Lech Kaczyński, care a promis că muzeul va fi inaugurat odată cu împlinirea a 60 de ani de la înăbușirea insurecției, promisiune pe care și-a ținut-o. Pentru concepția arhitectonică, s-a ținut un concurs, care a fost câștigat de arhitectul Wojciech Obtułowicz. Lucrările au început în aprilie 2004, în următoarele trei luni muncindu-se 24 de ore din 24, în trei schimburi. Muzeului Insurecției din Varșovia are trei etaje, având o suprafață de peste 3000 m². Expoziția cuprinde aproape 1000 de
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
Război Mondial, pentru întregirea neamului, Obeliscul din cartierul Chercea are gravat următorul mesaj: Din 1928 până în 1944 în fața "Școlii de băieți și fete" se aflau două busturi din bronz ale celor doi soți, în mărime naturală. Aceste busturi erau opera arhitectului Fr. Stork. În perioada comunistă, nici memoria soților Chercea nu putea scăpa de furia acestora, busturile fiind îndepărtate de la locul lor și topite, fără a se ține cont de valoarea de patrimoniu a operei sculpturale. Busturile soților Chercea au fost
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
centre comerciale sau birouri pentru funcționari. Chiar și în anii '80, elementele decorative ale fațadelor, periculoase pentru trecători, erau date jos, cu toate că deja se începuse renovarea anumitor clădiri. Înfățișarea Străzii Piotrkowska s-a schimbat abia după 1990, când, la inițiativa arhitectului Marek Janiak, membrii grupului artistic "Łódź Kaliska", au înființat "Fundația Străzii Piotrkowska". Această fundație urmărea renovarea străzii și transformarea ei într-o zonă pietonală. Prima zonă în care s-a interzis accesul mașinilor a fost cea dintre Strada Piłsudski și
Strada Piotrkowska () [Corola-website/Science/328133_a_329462]
-
Corpului de Cadeți al Școlii de Ofițeri", iar din 1824, sediul Universității din Varșovia. În prezent, palatul poartă numele regelui Kazimierz. A fost ridicat între anii 1637 și 1641 cu rol de palat de vară numit “Villa Regia”, după proiectul arhitectului italian Giovanni Trevano. Urmând dorința regelui Władysław al IV-lea, palatul a fost construit în stil baroc timpuriu. Palatul a fost reconstruit în două rânduri, în anul 1652 și 1660, ca urmare a invaziilor suedeze, în conformitate cu proiectul bătrânului Izydor Affait
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
În 1510, Regele Manuel I ordonă reconstrucția naosului gotic al lui Henric în stilul arhitectural al timpului, un amestec decorativ de calitate între stilul gotic târziu și stilul renascentist ce avea să fie cunoscut ulterior ca stilul Manuelin. Angajați ca arhitecți au fost portughezul Diogo de Arruda și spaniolul Joăo de Castilho. Succesorul lui Manuel I, Regele Ion al III-lea, a demilitarizat Ordinul, transformând-ul într-un ordin în mare parte religios ce avea un codex bazat pe cel al
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
Manifestarea energică a Contrareformei și-a găsit expresia de durată în construirea unui enorm complex mănăstiresc în stil baroc între anii 1696 și 1726, comandat de către abatele Gerhard Oberleitner (1696-1714), care și astăzi, împreună cu castelul ("Hohe Schloss"), caracterizează orașul Füssen. Arhitectul Johann Jakob Herkomer (1652-1717) a reușit să transforme sediul neregulat al abației medievale într-un complex de clădiri organizate simetric. Transformarea bazilicii medievale într-o biserica barocă bazată pe modele venețiene s-a intenționat să fie un simbol arhitectural al
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
și susținător al arhitecturii baroce moderne din Italia, pe care a văzut-o în special la Roma. El a dispus construirea în apropiere a clădirii "Alte Residenz", care este în prezent anexată la catedrală. Wolf Dietrich l-a angajat pe arhitectul italian Vincenzo Scamozzi să pregătească un plan pentru o clădire nouă și mai încăpătoare în stil baroc. Construcția a început abia în timpul lui Markus Sitticus von Hohenems (1612-1619), succesorul lui Wolf Dietrich, care a pus piatra de temelie a noii
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
picturii în anul 1892 la București, unde a frecventat, timp de aproape 3 ani, cursurile "Școlii de Belle Arte", sub îndrumarea directă a pictorului George Demetrescu Mirea. A urmat și cursurile "Școlii de arhitectură" unde l-a avut mentor pe arhitectul George Sterian. A continuat studiile la Viena, München și Paris unde, beneficiind de o bursă, a studiat la "Academia Julian", sub îndrumarea lui Jean-Paul Laurens. A practicat diverse genuri, astfel că opera sa a suferit multiple influențe, de la simbolismul romantic
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
(n. 19 aprilie 1860, Iași - d. 19 aprilie 1936, Bacău) a fost un arhitect, urbanist, decorator, restaurator și publicist român. După ce a absolvit cursurile gimnaziale și liceale la Iași, s-a înscris la "Școala de Arte Frumoase" din Paris, pe care a absolvit-o în 1885. După absolvire, a călătorit mai bine de doi
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]