17,703 matches
-
o formă a revoltei. Acest volum aduce, însă, cu sine, o revoltă în stare latentă, care nu va mai avea, niciodată, șansa de a reizbucni, din cauza sfărșitului copleșitor, pe care poeta îl simte că se apropie. Un sfârșit apocaliptic, care desființează vremea și vremurile, creând o stare de anarhie generală, care poate fi asemănată cu starea de haos primordial, lipsindu-i, însă, liniștea de atunci: "Mai întâi, dispar cifrele,/ În timp ce limbile pipăie/ Greoaie și oarbe cadrane,/ Nevenindu-le să creadă/ Că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a comunica un anumit lucru. De aici, concluzia desprinsă că dispare comunicarea în finalitatea poetică a limbajului, relația emițător-receptor fiind deteriorată. Astfel, dacă în discursul comun, această relație funcționează indubitabil și necesar, în discursul individual, poetic, superior, această relație este desființată în totalitate. Deși este vorba despre cititori diferiți, nu trebuie, în analiza unui text beletristic, să se confunde cele trei tipuri de finalități ale limbajului: finalitatea apofantică, finalitatea pragmatică și finalitatea poetică. Textul beletristic implică utilizarea limbajului la un mod
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a vieții se vor fi perimat iar cele care ne-ar trebui nu există încă, fostul echilibru își va reclama agresiunea, dezechilibrul de care are nevoie. Ingerința, intruziunea este o agresiune aplicată omului de către om. Insidioasă și disimulată, traumatizează și desființează. Dar aceasta se întîmplă numai pînă cînd cel agresat reușește să-și declanșeze resorturile autoagresiunii. Smulgîndu-se din imobilitate, dureros dezechilibrat, el intră într-o nouă mișcare, aude și vede altfel, înțelege mai mult și mai limpede și reacționează împotriva violenței
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unei etici socialiste, adică în numele unui sistem care n-are nici o etică și nici o morală, slujitorul, absurd în gînduri și fapte, provoacă vîrtejul, uraganul care răstoarnă, strică, otrăvește și nu lasă nimic pe unde activează; avînd misiunea, deci, de a desființa iubirea, reușește, împreună cu soția ("Ea 2"), dar numai pînă la un punct împreună cu aceasta (oripilată ea însăși de rezultatele dezumanizate ale "ajutorului" dat), reușește să chircească sufletele, să schimonosească sentimentele și comportamentul celor doi "criminali" El 1 și Ea 1
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fim împreună? El 1: (obosit) Nu e prima dată cînd îți spun că a fi împreună nu înseamnă confundarea a două persoane, anularea reciprocă, dizolvarea uneia în cealaltă, ci dimpotrivă; un bărbat și o femeie nu sînt împreună ca să-și desființeze individualitatea, ci ca să și-o pună în valoare. Ea 2: Dragule, astea să le spui la catedră, la vreo conferință despre felul cum înțelegi tu mariajul. Aici, în casă, în căminul conjugal, să-mi spui de ce m-ai luat dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
El 1: (neaunzindu-l) Și cînd bietul om a înțeles că nici bogăția, nici cultura, nici civilizația, nici rangul social nu-i dă o identitate, a fugit cu disperare către Dumnezeu, dar și acolo și-a dat seama dispare, că este desființat de flăcările propriei credințe. Și atunci? Și atunci a venit Ea, iubirea, ca o ultimă șansă, ca o ultimă carte pe care omul aruncă toată miza, adică viața lui. Și ce e mai dureros e, că în timp ce joacă, nu știe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Gh. P. unu: Degeaba ți-ai pus lavaliera... Gh. P. doi: Părinte, știi ce, mai du-te dracului...! (se deplasează spre masa cu cel două fotolii; scoate din geantă un pachețel) Gh. P. unu: Ce mi-ai adus azi? (în timp ce desființează strana) Lasă-mă să ghicesc... (se concentrează) Va să zică..., suc, saleuri, fursecuri și pîrjoluțe de la Desdemona...! Gh. P. doi: De la Desdemona mai ai ceva..., mai ai o scrisorică... Gh. P. unu: Scrisorică?! Ei, nu spune! Gh. P. doi: Uite-o... Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lăsat convins de lipsa de vlagă a minimalismului, constatată de Jourde : Le Cadavre bouge encore. Précis de réanimation littéraire. Aici, Philippe Muray și Maurice Dantec, doi dintre cei mai acerbi reacționari scriitori francezi (un eseist și un scriitor de SF) desființează arta - și literatura Împreună cu ea - contemporană ca fiind un subprodus al lui « homo festivus » pentru care « principiul realității s-a șters și principiul plăcerii a rămas singur pe pistă. Homo festivus e fericit. Trebuie să fie. Se distrează la maxim
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rațiunea voluntară, din interior, dar nu sub forma unui troțkism filozofic. Conștient de nevoia de a denunța ierarhiile culturale În care am trăit și gîndit ca europeni aș spune dintotdeauna, Într-un gest disperat și smintit, a Încercat să le desființeze, apelînd, pentru a fi sigur de reușită, la discursul biologic sau geologic (În Mille plateaux). N-a rezultat decît ilustrarea unui postmodernism à la Lyotard, ca “modernism În stare născîndă”, al excesului. A făcut și Deleuze greșeala pe care toți
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
modernism În stare născîndă”, al excesului. A făcut și Deleuze greșeala pe care toți predecesorii lui o făcuseră: s-a autolegitimat printr-un solilocviu, un discurs În afara lumii a cărui percepție și practică voia să le corijeze. A vrut să desființeze subiectul pentru a-l Înlocui cu spirite animale și s-a Înnobilat astfel cu titlul de “cavaler al autonomiei”, conform sintagmei lui Rorty aplicată lui Foucault. Cred că există, În altă parte decît În literatură și metaliteratură, o tematică „modern
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atunci când un punct de convergență este potențial accesibil. Conotațiile psihologice ale plutirii în neant, într-un spațiu în care nici un loc nu diferă de celălalt, își exercită din punct de vedere artistic beatitudinea sau teroarea atunci când punctul de ancorare este desființat în mod intenționat. Un pătrat de Munch Un exemplu frumos și caracteristic al unei compoziții de formă pătrată va completa această discuție. Un calm al acțiunii în care nici verticalele și nici orizontalele nu preiau inițiativa este spiritul picturii lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
găsind un punct de vedere care nu a mai trecut nimănui prin minte." (remarca aparține lui George Călinescu)4. N. Stănescu abordează temele majore ale condiției umane, intuiește esențele, își apropie "datul ultim" și începutul, străbate planetele, intuiește migrația sufletului, desființând granița dintre vis și realitate. N. Stănescu frecventează atât miticul cât și mitologicul, exploatându-le semnificațiile. Ion Gheorghe are ca punct de plecare în poezie cărțile populare, istoria națională, folclorul de copii, sperând să creeze o nouă mitologie și să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și exterior; ceea ce a devenit manieră în creația unui poet sau a unei generații, descoperind-o în partea ei facilă; formalismul, expresia directă cu orice risc, schematismul unei poezii de notație prost înțeleasă. Parodiază pe marii poeți și satirizează și desființează ceea ce se situează în afara talentului. Iată-l identificându-se cu Arghezi: "Pândind păcatele femeii,/ O a văzut prin borta cheii" ("Mâhniri"). Același procedeu îl vom descoperi și in parodierea cântecelor de inimă albastră ale lui M. R. Paraschivescu. Poetul îi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poantă, "Modalități lirice contemporane", Editura Eminescu, pag. 46. 1 V. Felea, "Poezie și critică", Editura Dacia, pag 21. 1 Miron Radu Paraschivescu este un poet cetățean angajat sub steagul celor mai înalte idealuri, polemistul a cărui menire este de a desființa tot ce impietează puritatea umană, și cântărețul existenței cotidiene; vor rămâne exemplare pentru poezia civică "Ora de psihologie, "Dispariția soarelui", " Un drum în deșert". Caracterul militant al poeziei, în contextul perioadei, este de foarte mare importanță, deoarece direcționează poezia spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ajungerii în Rai, dublată de aruncarea în banalitatea răului biologic. Miile de ani în care ne-am străduit, generație după generație, să ne încadrăm existența pe un fundal universal, să ne găsim un loc privilegiat față de toate creaturile, sunt acum desființate de perspectiva unor relații specifice dintre diverse părți de materie, sau, mai derutant, dintre diferite tipuri de energie. Știința conturează o realitate în care cu greu ne mai aflăm locul în calitatea pe care ne-o conferă: accidente ale evoluției
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
hotărâsem să o cumpăr, așa că aveam nevoie urgentă de un avocat; pe atunci, doar în numărul unu aveam încredere și n-am ezitat să-l sun. Cred că și el era singur pentru că a venit într-un suflet... L-a desființat imediat pe preistoric cu vreo zece articole din Codul Comercial și Codul Penal. Când a ajuns la Constituție, situația s-a deteriorat, dar am reușit să plecăm de acolo fără să luăm bătaie de la sălbaticii care vindeau fructe... M-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
este obligat să treacă. Dincolo de a fi o simplă sau exclusivă experiență nevrotică, de factură psihiatrică sau socială, criza omului modern este experiența ontologică negativă care-l dizolvă rapid, sfârșind prin a nu-l mai recunoaște și prin a-l desființa, așa cum anunța M. Foucault. Viața devine o problemă căreia omul nu-i mai poate Înțelege rostul și, În consecință, ea nu mai are nici un preț pentru el, după cum nici omul nu mai are nici o valoare. În acest sens, Îndemnul kantian
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
politic, aventurierului sau revoluționarului. Toate aceste trăsături sunt forme mascat-sublimate ale tendințelor revendicativ-agresive ale acestui model de persoană și de existență. Spre deosebire de tipul nostalgic-tradițional, care cultivă valorile morale și culturale, tipul revoltat le neagă, le refuză, luptă pentru a le desființa, pentru a le Înlocui cu altele conforme cu tendințele sale. Sentimentele morale caracteristice sunt revolta, ura, răzbunarea. Toate cele patru tipuri de personalitate și modelele lor psihobiografice corespunzătoare se manifestă În exterior prin felul de a fi al eului personal
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ideal. El este un personaj teoretic, care, prin persuasiune, schimbă cetatea, oamenii acesteia, Îndreaptă lucrurile, previne crizele. gă Revoluționarul este personajul opus celorlalți. El este tipul activ, pragmatic, care neagă ordinea existentă, orice fel de autoritate sau ierarhie, legile și desființează sau nesocotește valorile morale, spirituale, culturale. Revoluționarul este tipul care demolează lumea, cetatea, modelele și normele acesteia. El vrea să Înlocuiască tot ceea ce există cu modelul său, care, spre deosebire de cel al reformatorului ce propune un model ideal, bazat pe valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
latură psihologică, de confruntare combativă, și o latură morală, de schimbare a atitudinii față de celălalt, prin devalorizarea acestuia ca persoană. În cazul conflictului, instinctul combativ este dublat de repulsie, ură, antipatie, dorința de a-l domina și de a-l desființa pe celălalt. În conflict, persoanele devin adversari, Între ele sunt sentimente negative, de refuz și de respingere reciprocă. Conflictele par a fi inevitabile. Ele se pot produce oricând și din orice, se declanșează exploziv sau se formează În timp. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de regulă negativă; În fine, actul morții, care reprezintă un eveniment biologic, prin Încetarea funcțiilor vitale. Distincția dintre aceste planuri sau nivele dovedește că nu putem avea o percepție global-integrativă despre moarte, sau poate că această viziune globală a fost desființată de analiza pe secțiuni a morții. Văzută În raport cu valorile vieții, Înțelegând prin aceasta În primul rând plăcerea de a trăi, moartea reprezintă o ruptură, un act ireparabil și ireversibil. Aceasta este o preocupare care se desfășoară În câmpul conștiinței de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care i-o arată interlocutorul, secretar de redacție la o revistă literară, tip avizat și cu simțul umorului. Discuția lor se desfășoară capricios, în zig-zag, Lăptucă trecînd de la una la alta: persoane, idei, noțiuni. După o frază prin care „desființează” pe cineva, urmează, firește, una în care se laudă pe sine, și invers, cu permanente variații de ton: indignare, disperare, exaltare. Pe de o parte, lipsa succeselor îl face să se considere un poet neînțeles de contemporani („un poet al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a zis că ea a fost tipărită de Mitrofan episcop Husinschi, în anul 7199, adică 1691. Judecînd superficial, după însemnările marginale, autorul a tras concluzia greșită că "această carte a aparținut familiilor Cananău și Mavrodin"53. Mănăstirea Agafton a fost desființată la 20 iulie 1960, făcîndu-se în loc un azil de bîtrîni. Tocmai în ultima vreme, am găsit acea carte la Biblioteca documentară a Mitropoliei din Iași, în Fondul Mînăstiri Mînăstirea Agafton, cota 0020, numărul de inventar 1292. Pentru a cunoaște ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a murit în Spitalul oștirii, "azi noapte, pe la orele 5", în ziua de 28 decembrie 1863, fiind suferind grav de gastroenterită. A fost înmormîntat la 31 decembrie 1863, în cimitirul bisericii Visarion, din mahalaua Schitu Măgureanu, care cimitir a fost desființat ulterior, prin extinderea Cișmigiului 62. Firește că de la Ipotești n-a putut participa nimeni la acea înmormîntare. Numai poetul și-a arătat durerea, într-o încercare de poezie, scrisă în grabă: Mort e al meu frate Nimeni ochii n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o convergență, unanimă sau majoritară, din partea grupului sau grupurilor care trebuie protejate. Acestea pot fi minorități etnice (ca în Liban), entități geografice (de obicei state într-o federație) sau chiar instituții (ca în cazul Senatului Franței, care nu poate fi desființat dacă nu este de acord). Consolidarea poate fi și totală, ca "forma de guvernământ republicană" în Constituția Franceză din 1946. Nivelurile de rigiditate au fost deseori imitate de la o constituție la alta. Amendamentele constituționale sunt, în ansamblu, destul de rare: de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]