17,036 matches
-
însemnat locurile pentru a se întoarce într-o bună zi, dar i-au lăsat și lui Iphiclos destule dintre ele. Au plecat cu mâinile goale și nu au mai revenit niciodată în insulă. Conform versiunii atribuite lui Polyzelos a acestei legende, profeția oracolului despre corbi și pești era un secret știut doar de un anume Phacas (probabil fenician) și fiica lui, Dorcia. Aceasta din urmă, îndrăgostită de Iphiclos și dorind să se căsătorească cu el, a pus la cale întregul vicleșug
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
sunt muzicieni, primul este percuționist, al doilea este basist. Ingrid a divorțat de Jaco Pastorius în 1985. S-a stins din viață în 2011, în urma complicațiilor produse de un anevrism aortic. Descris adesea în termeni hiperbolici, ca un personaj de legendă al jazzului, Jaco Pastorius rămâne indiscutabil unul din cei mai importanți muzicieni ai sec.20, și este unul din cei mai influenți basiști ai epocii sale. William C. Banfield, director de Africana Studies, Music and Society la Berklee College, îl
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
Mar Dulce sau Rio de Canela ("Scorțișoară") deoarece se credea că în acea zonă se găsesc arborii de scorțișoară. Povestea ambuscadei agresive lansate de "icamiabas" care aproape a distrus expediția spaniolă a fost povestită regelui Carol I care, inspirat după legenda grecească a Amazoanelor, a numit fluviul Amazon. Într-una din expedițiile cu cea mai mică șansă de succes din istorie, Orellana a reușit să navigheze pe lungimea fluviului Amazon, sosind la gura de vărsare a fluviului pe 24 august 1542
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
reprezintă pe Iosif mitropolit primat, pe mitropolitul Moldovei I.P.S. Partenie și pe episcopul Dunării de Jos, fugind disperați spre senat, în vreme ce Mitiță Sturdza încearcă să-i rețină trăgându-i de sutanele preoțești. I.P.S. Partenie strigă în gura mare: "- Dacă respingeți legenda repaosului duminical, noi nu mai avem ce vota în senat". Celelalte două lucrări sunt asemănătoare. Nicolae S. Petrescu-Găină a fost cunoscut și foarte apreciat în cercul presei din acele vremuri. Decesul desenatorului și caricaturistului Constantin Jiquidi din anul 1898, a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Cei doi trădători", în care regele Carol I îl aruncă din nacela balonului pe D.A. Sturdza; "Dinasticismul Trădătorului", în care D.A. Sturdza pune o bombă sub tronul regal; "Pățania complicilor" și "Ziua de 28 martie 1899"; Contopirea cu liberalii" cu legenda „"Iosif Nădejde - Ia fetițo hapul c-o să-ți fie bine / Partida socialistă - cum îi zice șeful - Îl iau dacă vrei. Numai de l-aș putea înghiți"”. Toate aceste caricaturi tematice au ocupat întreaga primă pagină a ziarului "Adevărul de joi
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
ca personaj principal pe regele Carol I cu manta și chipiu, pe un câmp de luptă. El îl ține pe regele Ferdinand al Bulgariei, reprezentat cu nasul său coroiat, de după gât în timp ce-i arată osemintele unor ostași căzuți în luptă. Legenda caricaturii a fost strâns legată de faptul că regele Carol I nu a fost invitat la festivitățile organizate de partea bulgară pentru a comemora un sfert de veac de la încheierea războiului din 1877. Textul legendei este: „"Regele Carol - La Praznicul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
unor ostași căzuți în luptă. Legenda caricaturii a fost strâns legată de faptul că regele Carol I nu a fost invitat la festivitățile organizate de partea bulgară pentru a comemora un sfert de veac de la încheierea războiului din 1877. Textul legendei este: „"Regele Carol - La Praznicul de la Șipca n-ai invitat România, încât toată Europa, surprinsă, a exclamat „O praznicul!!!!. Haide acum cu mine la Plevna să-ți arăt eu cui îi datorește recunoștință Bulgaria!... Vezi ciolanele și tigvele alea? Sunt
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
din "The Times" se putea citi: „Viceamiralul Ciliax a reușit acolo unde ducele de Medina Sidonia a dat greș. Nimic mai înjositor pentru mândria puterii noastre navale nu s-a mai întâmplat din secolul al XVII-lea. A implicat sfârșitul legendei Royal Navy conform căreia nicio flotă inamică nu ar putea în timp de război să treacă prin ceea ce numim cu mândrie "English Channel".” Grupul naval german a reușit să traverseze cu succes Canalul și să ajungă în bazele din Germania
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
zidirii în fondul baladesc nord și sud-dunărean. Corpusul baladei jertfei zidirii din spațiul slav sud-dunărean") și cu o specializare în antropologie culturală și folclor (Universitatea București), este interesat, cu precădere, de spațiul etnologic și religios românesc, balcanic și slav (baladă, legendă, colind, hagiografie, mentalități, relațiile istorice dintre Patriarhia și Mitropolia de Târnovo și Țările Române, literatura medio-bulgară, cronica vieții religioase contemporane), publicând mai multe cărți, articole și traduceri (120 de titluri - din bulgară, medio-bulgară, rusă, franceză) pe tema dată. În anii
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
de la Sofia și Veliko Târnovo). "Meșterul Manole - portret sud-dunărean"; prefață prof. univ. dr. Silviu Angelescu, Editura Sophia, București, 2012, ISBN: 978-973-136-317-2 "Școala de înviat morți," Editura Lumea credinței, București, 2013, ISBN: 978-606-93222-2-2 "Sfântul Dimitrie cel Nou, patronul Bucureștilor. Adevăr și legendă", Editura Agapis, București, 2014, ISBN: 978-973-8440-84-5. Ciocioi, Gheorghiță, "Ghidul mănăstirilor din Basarabia", Editura Arca învierii, București, 2004, ISBN: 973-85077-5-8 Ciocioi, Gheorghiță, Dragne, Amalia..., "Ghidul mănăstirilor din România", Editura Sophia, București, 2011, ISBN: 978-973-136-240-3. "Sfântul Ioan de Rila, Viața. Testamentul"; prefațată
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
(n. 1841 - d. 1919) a fost un folclorist francez. A colectat povești populare în satul Montiers-sur-Saulx, pe care le-a publicat volumul "Contes populaires de Lorraine". El a susținut teoria că legendele europene sunt de origine indiană. Născut în 1841 în Vitry-le-François, a urmat mai întâi studii de drept înainte de a se orienta către jurnalismul militant. Autor, printre altele, al mai multor articole publicate în Moniteur universel, el a redactat, de asemenea
Emmanuel Cosquin () [Corola-website/Science/335619_a_336948]
-
ar putea camufla un mister, așadar o revelație decisivă, un adevăr cutremurător”". Personajul este purtător al unei taine pe care i-o încredințase generăleasa Calomfir pe patul de moarte, dar pe care n-o poate dezvălui celorlalți decât prin parabole, legende și anecdote. Misterul sacru este astfel camuflat în povești enigmatice pe care puțini le pot descifra, înțelesurile adânci fiind ascunse în spatele întâmplărilor banale. Spectacolele de teatru pot aduce spectatorii într-o stare spirituală care să-i poată face capabili să
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
pământ aruncat” (pe malul râului) în vechea limbă germană. O a doua variantă consideră că numele provine de la „aan de werf”, adică „în curte”, cu referire la localizarea și funcțiunile orașului ca port. Există și o a treia variantă. O legendă din secolul al XV-lea spune că în ținutul Schelde, aproape de începutul erei noastre, trăia un gigant numit Druon Antigoon, care-l obliga pe fiecare căpitan de corabie ce naviga pe Schelde să plătească o taxă mare. Dacă acesta refuza
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
corabie ce naviga pe Schelde să plătească o taxă mare. Dacă acesta refuza, gigantul îi tăia mâna. Silvius Brabo, un soldat roman, a luptat, învins și ucis gigantul, i-a tăiat mâna și a aruncat-o în Schelde. Conform acestei legende, locuitorii astfel eliberați au denumit orașul Antwerpen, de la „hand” + „werpen”, adică „mână tăiată”. Totuși, există cercetători care resping toate cele trei variante. Într-o lucrare voluminoasă din 2007, clasicistul Alfred Michiels susține că zona în care este situat orașul se
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
ai Nefilimilor (Cartea lui Iosua 10:3, 5, 3-39; 12:10, 13). Cartea Facerii menționează că, inițial, Hebronul se numea Kiryat Arba sau „Cetatea celor Patru,” ceea ce ar fi putut însemna patru cupluri, patru familii, patru triburi, patru dealuri etc Legenda cumpărării Peșterii Macpela de catre Avraam (Avraham) de la hitiți constituie un element de bază în ceea ce a devenit ulterior atașamentul evreilor la țara Canaanului pe care au numit-o Țara lui Israel (Finkelstein, Silverman), ea semnificând o primă proprietate funciară a
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
parte a tezaurului mondial. Szczerbiec, cunoscută și ca „sabia poloneză de încoronare”, este o armă de două mâini veche, care a fost folosită pentru încoronarea regilor polonezi pentru mai multe generații. Popularitate acestei arme se datorează, cel puțin în parte, legendei conform căreia oricare rege care nu ar fi folosit sabia această la încoronarea, avea să pună în primejdie frontierele, supunându-și țara riscului unei invazii. Sabia are un mâner împodobit cu pietre prețioase, fiind ornată cu o serie de gravuri
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
localizat în regiunea "Egrisilla" din "India Superior" în peninsula care formează partea de est a "Sinus Magnus" (Golful Thailandei), după cum o reprezintă Johannes Schöner pe globul său din 1515. Pe el se poate vedea "Egrisilla Bragmanni" („Egrisilla Brahmanilor”), iar în legenda explicativă care însoțește globul Schöner notează: „Regiunea Egrisilla, în care sunt brahmani [adică indieni] creștini; acolo își avea stăpânirea magul Gaspar”. Expresia "hic rex caspar habitavit" (aici a trăit regele Gaspar) este scrisă peste Chersonezul de Aur (Peninsula Malay) pe
Gaspar (mag) () [Corola-website/Science/335753_a_337082]
-
Soliman Magnificul. Chiar în interiorul porții, in spatele unui grilaj de fier din partea stângă, se află două morminte. Acestea sunt considerate a fi mormintele celor doi arhitecți pe care Soliman i-a însărcinat să construiască cu construirea zidurile Orașului Vechi. Potrivit legendei, Soliman a poruncit uciderea arhitecților după ce a văzut că aceștia au lăsat Muntele Sion și Mormântul regelui David în afara incintei. Cu toate acestea, în semn de respect pentru realizarea lor impresionantă, el a dispus îngroparea lor în interiorul zidurilor de lângă Poarta
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
este folosită doar de pietoni, este o spărtură în zid pe unde trece șoseaua. Ea a fost făcută în anul 1898, când împăratul german Wilhelm al II-lea a insistat să intre în oraș călare pe calul său alb. O legendă locală spune că Ierusalimul va fi condus de un rege care va intra prin porțile orașului călare pe un cal alb, așa că pentru a satisface vanitatea împăratului și a evita soarta prezisă de legendă a fost făcută o gaură în
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
călare pe calul său alb. O legendă locală spune că Ierusalimul va fi condus de un rege care va intra prin porțile orașului călare pe un cal alb, așa că pentru a satisface vanitatea împăratului și a evita soarta prezisă de legendă a fost făcută o gaură în zid pe unde să treacă pentru a nu intra călare printr-o poartă. Turnul lui David este o citadelă antică situată în apropiere de intrarea prin Poarta Jaffa în Orașul Vechi al Ierusalimului. Construită
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
lui Wallace, a relatat povestea unei curse de cai între Grant și Wallace în numărul din 19 februarie 1905 al ziarului "Denver News", dar Wallace nu a menționat-o niciodată. S-ar putea ca această întâmplare să fie doar o legendă a familiei Wallace, dar romanul, care conține o cursă de care plină de acțiune, l-a făcut pe Wallace un om bogat și i-a creat o reputație de scriitor și orator celebru. Hotărât ca romanul său să fie cât
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Europa, alături de Fatima, Lourdes, Loretto, Altötting și Czestochowa. Biserica adăpostește o mică statuie din lemn a Fecioarei Maria, frumos înveșmântată. Teritoriul din jurul orășelului Mariazell a fost dat Mănăstirii Sf. Lambertus în jurul anului 1103, iar călugării au construit acolo chilii. Potrivit legendelor, ziua fondatoare a orașului este 21 decembrie 1157, dar prima sa atestare documentară datează din 1243. Călugărul Magnus este considerat ca fondator al sanctuarului, el fiind trimis de superiorul său de la Mănăstirea Sf. Lambertus pentru a predica evanghelia în aceste
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
complet pelerinajele realizate acolo. După retragerea timpurie a restricțiilor, sanctuarul marian de la Mariazell este vizitat astăzi de aproximativ un milion de pelerini în fiecare an. În mai 2004 a fost organizată la Mariazell Ziua Catolică Central-Europeană ("Mitteleuropäischer Katholikentag"). Există trei legende principale cu privire la fondarea sanctuarului Mariazell și la dezvoltarea sa. Legenda fondării orașului spune că, în 1157, călugărul Magnus de la Mănăstirea Sf. Lambertus a fost trimis ca preot în zona actualului oraș. Atunci când drumul său a fost blocat de o stâncă
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
marian de la Mariazell este vizitat astăzi de aproximativ un milion de pelerini în fiecare an. În mai 2004 a fost organizată la Mariazell Ziua Catolică Central-Europeană ("Mitteleuropäischer Katholikentag"). Există trei legende principale cu privire la fondarea sanctuarului Mariazell și la dezvoltarea sa. Legenda fondării orașului spune că, în 1157, călugărul Magnus de la Mănăstirea Sf. Lambertus a fost trimis ca preot în zona actualului oraș. Atunci când drumul său a fost blocat de o stâncă, el a pus jos statueta mariană pe care o adusese
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
drumul lui Magnus. El s-a oprit în apropiere, a pus statueta pe un trunchi de copac și a construit o celulă din lemn, care a servit atât pe post de capelă, cât și de chilie. Cea de-a doua legendă relatează cum margraful Heinrich al Moraviei și soția sa, după vindecarea de o gută severă cu ajutorul Sfintei Fecioare de la Mariazell, au efectuat un pelerinaj în acel loc în jurul anului 1200. Acolo ei au construit prima biserică de piatră pe locul
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]