18,182 matches
-
a fost publicată în 1942, cu bani de la familia lui: prietenii lui, mătușa să și chiar o prietenă de mai tarziu, o croitoreasa pe nume Jeanne Bonniec care apreciază cântecele sale (ea s-a măritat în iunie cu Marcel Planche, pictor pe corp). În februarie 1943, naziștii germani cer guvernului de Vichy să stabilească un serviciu de muncă obligatoriu (fr. STO, ro. SMO). Georges, 22 ani, este chemat la primăria arondismentului XIV unde a primit foaia de instrucțiuni personală. Pentru evaziune
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
îl va ridica. În 1946, el a moștenit un pian de la mătușa să Antoinette, decedată în iulie. Acei ani, el simte primele dureri de spate însoțite de colica renală. În 1946, s-a împrietenit cu activiștii libertarieni ( în special cu pictorul Marcel Renot și cu poetul Armând Robin) și a citit Mikhail Bakunin, Pierre-Joseph Proudhon și Peter Kropotkin. Aceste lecturi și întâlniri l-au condus să se implice în mișcare și să scrie câteva articole în ziarul Federation anarchiste și Le
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
(n. 7 noiembrie 1870, Giurgiu - d. 9 februarie 1954, București ) a fost un pictor român, unul din membrii fondatori ai Societății Tinerimea artistică. A fost fiul lui Domenico Artachino, cu ascendenți originari din portul Artachi de la Marea Marmara. În 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, întreaga familie s-a refugiat la București. După ce a
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
primare, părinții l-au înscris la Școala de Comerț, unde profesorii i-au descoperit aptitudinea lui pentru desen. Cu sprijinul material din partea unui unchi a început să urmeze, concomitent cu Școala de Comerț, și școala de Belle Arte sub îndrumarea pictorilor Theodor Aman și George Demetrescu Mirea. Theodor Aman l-a sfătuit să semneze "Artakino", pentru ca numele lui să nu fie pronunțat în străinătate "Artașino", după ortoepia franceză, După ce a primit o bursă de 4 ani pentru studii în străinătate, din partea
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
de Ștefan Luchian, alături de un grup de prieteni (, Al. Bogdan-Pitești și Nicolae Vermont). La Expoziția Artiștilor Independenți din 1896 au expus tineri artiști, între care și Constantin Artachino, care fuseseră refuzați la Salonul Oficial, deschis în același timp. Împreună cu alți pictori ai vremii, printre care Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, Artachino organizează în iulie 1897 o societate denumită "Societatea pentru dezvoltarea artelor în România - "Ileana"". A fost membru fondator al societății Tinerimea artistică înființată la 3 decembrie 1901 de un grup
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
vremii, printre care Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, Artachino organizează în iulie 1897 o societate denumită "Societatea pentru dezvoltarea artelor în România - "Ileana"". A fost membru fondator al societății Tinerimea artistică înființată la 3 decembrie 1901 de un grup de pictori, între care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petrașcu. Gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând. După un examen a ocupat postul de profesor la
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
(n. 27 aprilie/10 mai 1897, Sankt Petersburg — d. 18 februarie 1964, București) a fost un pictor cunoscut prin arta sa ca „Pictorul Bucovinei și al țăranului român”. Studii la "Academia de Belle Arte din Sankt Petersburg". Atras de teatru (dramatic și liric) de pictură, de gazetărie, ș.a. A fost regizor, maestru de balet, director de scenă
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
(n. 27 aprilie/10 mai 1897, Sankt Petersburg — d. 18 februarie 1964, București) a fost un pictor cunoscut prin arta sa ca „Pictorul Bucovinei și al țăranului român”. Studii la "Academia de Belle Arte din Sankt Petersburg". Atras de teatru (dramatic și liric) de pictură, de gazetărie, ș.a. A fost regizor, maestru de balet, director de scenă, actor etc. A lucrat la "Teatrul
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
lui Lev Osipovici Gavrișov, ofițer erou al Flotei Ruse a Mării Negre. Soții Löwendal vor avea încă trei băieți: Lev, Nikolai și Boris. 1914-1917 George absolvă liceul la Kiev. Frecventează apoi, în Sankt-Petersburg/ Petrograd, cursuri de belle-arte, printre care cele ale pictorului Saveli Moiseevici Zeidenberg. Îi are ca mentori pe "peredvijnicii" Aleksandr Vladimirovici Maiakovski și pe Aleksandr Petrovici Aleksandrov. Activează sporadic ca actor, balerin, pictor decorator, iar în 1915, lucrează ca scenograf la Teatrul de operă al Prințului de Oldenburg. "15 martie
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
George absolvă liceul la Kiev. Frecventează apoi, în Sankt-Petersburg/ Petrograd, cursuri de belle-arte, printre care cele ale pictorului Saveli Moiseevici Zeidenberg. Îi are ca mentori pe "peredvijnicii" Aleksandr Vladimirovici Maiakovski și pe Aleksandr Petrovici Aleksandrov. Activează sporadic ca actor, balerin, pictor decorator, iar în 1915, lucrează ca scenograf la Teatrul de operă al Prințului de Oldenburg. "15 martie 1917: Țarul Nicolae al II-lea abdică." "25 octombrie/ 7 noiembrie 1917: Are loc Revoluția Rusă. Bolșevicii conduși de Lenin preiau puterea. Începe
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
mentorul, profesorul Aleksandrov, în Basarabia. La Soroca își descoperă pasiunea pentru teatrul de animație: confecționează primele sale păpuși, scrie piese împreună cu Ariadna Ambrozieva, logodnica sa, și pune în scenă spectacole pentru copii. La Chișinău, colaborează cu diverse companii teatrale ca pictor scenograf; creează decoruri cu motive inspirate din folclorul rus ("lubok"). De asemenea, realizează panouri decorative pentru Pavilionul Adunării Nobilimii. "Ca urmare a Actului Unirii votat de Sfatul Țării de la Chișinău (27 martie/ 9 aprilie 1918), provincia Basarabia intră în componența
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Odesa. Poetă, scriitoare, solistă-concertistă și, mai târziu, profesoară de limbi străine și canto, ea îl va sprijini întreaga viață, fiindu-i critic și sfătuitor competent. 1921-1925 Tinerii căsătoriți se stabilesc la București, unde artistul va învăța limba română. Activează ca pictor scenograf și regizor la câteva grădini de vară și teatre de revistă: Cărăbuș, Grădina Blanduziei, Carol cel Mare (Eforie). Este solicitat să lucreze cu reprezentanți de seamă ai scenei interbelice: la Teatrul „Regina Maria” (Compania „Bulandra”) și la Teatrul Central
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
1925, se naște cea de-a doua fiică, Irina (m. 1995). 1926-1935 Participarea la prima expoziție colectivă de scenografie din perioada interbelică - organizată de criticul de artă Ștefan Nenițescu la Librăria „Hasefer” din București - îl impune printre cei mai valoroși pictori decoratori români. Alături de Löwendal expun lucrări Theodor Kiriacoff-Suruceanu, Marcel Iancu, M. H. Maxy ș.a. Acceptă un angajament ca pictor scenograf și director tehnic la Teatrul Național din Cernăuți (în acel moment, cea mai tânără companie subvenționată din țară). Prin urmare
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
din perioada interbelică - organizată de criticul de artă Ștefan Nenițescu la Librăria „Hasefer” din București - îl impune printre cei mai valoroși pictori decoratori români. Alături de Löwendal expun lucrări Theodor Kiriacoff-Suruceanu, Marcel Iancu, M. H. Maxy ș.a. Acceptă un angajament ca pictor scenograf și director tehnic la Teatrul Național din Cernăuți (în acel moment, cea mai tânără companie subvenționată din țară). Prin urmare, părăsește Capitala și, împreună cu familia, se stabilește în cosmopolitul oraș bucovinean. În aceeași perioadă aici lucrează nume de prim-
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
vor deveni motiv predilect al creației sale plastice. 1931-1933 În 1931, înființează Societatea Artiștilor Plastici din Bucovina, denumită „Prietenii Artei”, și participă la prima Expoziție de Toamnă vernisată sub auspiciile acestei societăți. În 1932, e prezent cu lucrări în Expoziția pictorilor moldoveni, organizată sub egida Academiei de Belle-Arte din Iași. În 1933, expune 89 de tablouri la Palatul Național din Cernăuți. 1934 Obține un succes triumfal la Timișoara, cu decorurile operetei Țara surâsului de Franz Lehár. În semn de omagiu, autoritățile
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
oricărui cetățean inteligent din această eră a anxietății”. Don Guzman de la "Los Angeles Times" a admirat romanul pentru suspans, înțelepciune și frumusețe, comparând rolul de scriitor al lui Clarke cu acela al unui artist, „un maestru al limbii vorbite, un pictor de tablouri în culori futuriste, un Chesley Bonestell care folosește cuvinte”. Criticul Groff Conklin de la "Galaxy" a numit romanul „un lucru extrem de impresionant, [...], un caleidoscop impresionant al neașteptatului”. Anthony Boucher și J. Francis McComas au fost mai sceptici și au
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
fost ridicată anterior anului 1775 și sființită la 6 octombrie același an; 2. în anul 1906, bisericii i-a fost închis pridvorul, ocazie când s-a pictat în totalitate cu scene din apocalipsa; 3. pictura din interiorul bisericii este frescă, pictorul însă rămâne anonim; 4. biserica a fost modernizată în jurul anului 1960, atunci când s-a introdus curentul electric, parchet și, câțiva ani mai târziu, a fost legată cu o centură metalică pentru a-i întări strictura de rezistență; 5. ansamblul arhitectural
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
(n. 22 aprilie 1816 în cartierul Burdujeni, atunci sat în județul Botoșani, Suceava - d. 9 noiembrie 1900, Iași) a fost un pictor și grafician român. Urmează Academia Mihăileană din Iași (1835-1840). Obține, apoi, o bursă de studii la Academia de Arte Frumoase din München (1840). Chiar din primul an de studii devine membru extraordinar în "Societatea artistică din München", oraș în care
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare () [Corola-website/Science/321591_a_322920]
-
Școala de Arte Frumoase și la expozițiile artiștilor în viață, deschise alternativ la București și Iași, apoi numai la București. a reprezentat o culme a creației artistice pentru Moldova acelui timp, arta sa păstrându-și azi valoarea artistică. Este unchiul pictorului Emanoil Panaiteanu-Bardasare. Grafică: litografiile "O mamă cu fiul ei", "Două surori", "Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni"; Pictură: "Fata cu fluturele" ("Venus în baie"), " Femeia cu tamburina", "Surâsul", "Peisajul în Bavaria" (acuarelă), "Franciscanul", "A. Lochmann".
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare () [Corola-website/Science/321591_a_322920]
-
Mărioara Pruteanu-Corduban (n. 20 august 1946, Bădeni, județul Iași - d. 11 mai 1993, Suceava) a fost pictor și grafician român. Urmează "Institutul de Arte Plastice "Ion Andreescu"" din Cluj Napoca, promoția 1971.Mărioara Pruteanu manifesta o anume predilecție pentru tehnica acuarelei, în care artista reușește să-și impună personalitatea, abordând o tematică diversă: peisaj, compoziție, natură statică, flori
Marioara Pruteanu-Corduban () [Corola-website/Science/321592_a_322921]
-
precise pentru perioada veche, însă relevante pentru cele petrecute după cumpăna secolului 19: "„Această sfântă biserică cu hramul Sfântului Nicolae ... a fost renoită prin decret regal în 1908. În anul 1922 a fost tencuită și pictată în tehnica ulei de pictorul Victor Fulgescu din Comănești. Biserica actuală e rezultatul strămutării în anul 2008. Pictura nouă a fost realizată în anul 2009, în tehnica frescă, de către pictorul profesor universitar Sava Nicolae, în colaborare cu fiica Irina. Lucrările au fost posibile datorită: Compania
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
regal în 1908. În anul 1922 a fost tencuită și pictată în tehnica ulei de pictorul Victor Fulgescu din Comănești. Biserica actuală e rezultatul strămutării în anul 2008. Pictura nouă a fost realizată în anul 2009, în tehnica frescă, de către pictorul profesor universitar Sava Nicolae, în colaborare cu fiica Irina. Lucrările au fost posibile datorită: Compania Națională a Lignitului - Oltenia, exploatarea minieră Berbești, S. C. Star group SRL, resfințită la data de ... 2009, de către ...”".
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
(n. 13 octombrie 1910, Boțești, județul Baia - 18 iulie 1982, Suceava) a fost un pictor și profesor român. După terminarea cursurilor primare în satul natal se înscrie la Gimnaziul din comuna Liteni.Din clasa a V-a se transferă la "Școală normală de învățători din Fălticeni", pe care o absolvă în 1929.În toamna aceluiași
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
Din 1935, îmbrățișând carieră didactica, (în primul an ca profesor la Liceul "A.T.Laurian" din Botoșani, apoi timp de 37 ani la Liceul "Ștefan cel Mare"(1936-1973) din Suceava), îmbină în chip fericit activitatea de dascăl cu cea de pictor, ajungând unul din cei mai apreciați profesori și un plastician de certă valoare.Ca profesor simte nevoia să se ocupe mai îndeaproape de elevii talentați, organizând în acest scop un cerc de artă plastică.Are astfel ocazia de a îndruma
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
Iași, 1980.A fost membru al U.A.P. Dimitrie Loghin are lucrări de pictură și sculptură la "Muzeul județean Suceava", la "Muzeul din Fălticeni", în colecțiile unor instituții de cultură, în colecții particulare din țară și străinătate.Sensibilitatea deosebită a pictorului a fost exteriorizata și în poezii pline de simțire, publicate în diverse reviste și ziare :""Înmuguriri"-Fălticeni, "Luceafărul"-Sibiu, "Revista Bucovinei", "Bucovina literară", "Bucovina", "Suceava"" (supliment al ziarului ""Zori Noi""). În 1935 revista ""Înmuguriri"" îi publică o placheta de versuri
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]