19,897 matches
-
a văzut primii zgârie-nori și primul sistem de metrou din America de Sud. O a doua perioadă de creștere a construcțiilor a fost între 1945 și 1980 care a schimbat centrul și mare parte a orașului. Buenos aire atrăgea migranți și din provinciile Argentinei și din țările vecine. În anii 1930 încep să apară ghetourile din jurul zonelor industriale ale orașului (villas miseria) ducând la apariția de probleme sociale și contraste sociale dintre zonele foarte bogate din Buenos aire și zonele foarte sărace. Muncitorii
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
cumulative. Rezidenții se bucură de aceleași drepturi și de aceleași obligații, în aceleași condiții cu cetățenii argentiniei înregistrați în district, în limitele stabilite de lege.”" Din punct de vedere legal, orașul se bucură de o autonomie mai mică decât o provincie. În iunie 1996, la scurt timp după ce primele alegeri pentru șeful guvernului au fost organizate, Congresul Național al Argentinei a emis legea națională 24.588 (cunoscută la Legea Cafiero, după senatorul care a propus proiectul de lege) prin care autoritatea
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
Buneos Aires sunt determinate în est și nord-est de Rio de la Plata, în partea de sud și sud-est de Răul Matanza și în nord-est, vest și sud-vest de Autostradă Națională A001, lungă de 24 de kilometri care separă orașul de Provincia Buenos Aires. Orașul Buenos Aires este situat în regiunea denumită „"Pampas"”, cu excepția Rezervației Ecologice Buenos Aires, Clubul de Juniori Boca (orașul sportului), Aeroportul Jorge Newbery și de Portul Madero și vecinitățile care sunt construite de-a lungul coastelor Rio de la Plata. Buenos aires
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
palat, iar catedrala (mausoleu în timpul lui Dioclețian) se află chiar în centrul său. După aceasta, Split a aparținut o lungă perioadă de Veneția (în secolul XIV și apoi din nou din 1420), până ce a căzut sub dominația Austro-Ungariei în 1797. Provincia Dalmația, s-a reunit mai târziu cu Croația și Split este înglobat în aceasta (la acea vreme Iugoslavia) până în ziua de astăzi. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, o parte din facilitățile portului au fost bombardate. Split este considerat
Split () [Corola-website/Science/297264_a_298593]
-
proporții din Germania. Saarland este divizat din punct de vedere administrativ în 6 districte rurale ("Landkreise"): Înainte de Primul Război Mondial nu a existat o autonomie regională a teritoriului. Acesta a fost ocupat de triburi celtice înainte de a deveni parte a provinciei Belgica a Imperiului Roman. În secolul al V-lea francii cuceresc teritoriul și acesta va face parte din regatul acestora; în continuare a fost parte a Sfântului Imperiu Roman sub forma a numeroase ducate și principate - până în anul 1793. În
Saarland () [Corola-website/Science/297275_a_298604]
-
până în anul 1793. În 1792 trupele revoluționare franceze ocupă tot teritoriul din vestul râului, inclusiv teritoriul actualului land Saarland. Acesta este organizat sub forma unui departament francez numit regiunea Sarre. După înfrângerea lui Napoleon Bonaparte teritoriul acestuia este divizat între Provincia Prusă Renania, Regatul Bavariei și cel al ducelui de Oldenburg. În 1870 tentativa împăratului Francez Napoleon al III-lea de a ocupa orașul Saarbrücken a declanșat Războiul Franco-Prusac ce s-a soldat cu crearea Imperiului German ("Deutsches Kaiserreich" sau și
Saarland () [Corola-website/Science/297275_a_298604]
-
Are ieșire și la Marea Adriatică. Capitala este la Ljubljana. Este membră a Uniunii Europene din 2004. Locuit încă din Antichitate de triburi ilire și celtice, teritoriul Sloveniei este cucerit, în secolul II-I îH,de romani și devine parte a provinciei Illyricum din Imperiului Roman, rămânând după 395 d.Hr între Hotarele Imperiului Roman de Apus. Între secolele V-VII se stabilesc aici triburi ale slavilor, ce se vor amesteca cu populația autohtonă(romani, iliri, celți). În secolul VII se constituie
Slovenia () [Corola-website/Science/297267_a_298596]
-
a Bavariei în principate mai mici. Pentru o perioadă scurtă împăratul Ludovic al IV-lea de Bavaria reușește să reunească teritoriile separate, în 1328 el devenind chiar rege al Germaniei. Prin înțelegerea din Pavia (1329) Bavariei i-au fost alipite provinciile Oberpfalz (franconă), Tirol (din Austria) și Brandenburg (din jurul Berlinului), precum și ținuturi din Olanda. Ulterior (1363) Bavaria pierde Tirolul în favoarea Habsburgilor, iar Brandenburg trece în posesia principatului Luxemburg. Prin Bula de Aur (1356) principele Bavariei a pierdut demnitatea de principe elector
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
puci al berii, prin care forțe naționaliste, între care naziștii lui Hitler, au încercat să acapareze puterea în Bavaria și chiar în toată Germania. În 1933 naziștii au ajuns la putere în Germania, iar Bavaria a devenit și a rămas provincie a celui de-al treilea Reich până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1945). Bavaria a devenit apoi zonă de ocupație a armatei americane. În 1949 Bavaria a pierdut regiuni în favoarea landului Renania-Palatinat ("Rheinland-Pfalz"). S-a integrat în noul
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Zugspitze", la 2.962 m, aflându-se în sudul Bavariei, pe granița cu Austria -, zone deluroase și de șes, străbătute de râuri numeroase, dintre care cele mai importante sunt fluviile Dunărea (cursul: vest-est) și Main (est-vest), acesta din urmă străbătând provincia nordică a Bavariei, Franconia. În sudul Bavariei se află numeroase lacuri (între care Chiemsee și Lacul Constanța ()), resturi ale erei glaciare. Bavaria este situată în partea sud-estică a Germaniei cuprinzând următoarele regiuni (zone) geografice: 1. Ape curgătoare: 2. Ape stătătoare
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Unit au pus la cale un plan: restaurarea lui Frederick Augustus la scaunul lui de domnie, în urma Congresului de la Viena. În acel moment, în 1815, Saxonia a fost forțată să cedeze partea sa de nord Prusiei. Aceste terenuri au devenit provincia prusacă Saxonia. Rămășița Regatului Saxoniei a fost aproximativ identică cu landul actual Saxonia. Între timp, în 1815, partea de sud a Saxoniei s-a alăturat Confederației Germane. În politica Confederației, Saxonia a fost umbrită de Prusia. Regele Anton al Saxoniei
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
nou format. În timpul regimului nazist german, Saxonia a pierdut în anul 1934 dreptul de a se numi "Freistaat". În 1945, o parte din Saxonia a devenit de zonă de ocupație sovietică, iar regiunea din estul râului Neisse, la Zittau, și provincia Silezia au fost alipite Poloniei. La 7 Octombrie 1949 Saxonia a devenit provincie a Republicii Democrate Germane. În 1990, după reunificarea Germaniei, statutul Saxoniei a fost stabilit după statutul celorlalte landuri germane, în conformitate cu prevederile constituției vest-germane, devenită Lege fundamentală (Constituție
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
de a se numi "Freistaat". În 1945, o parte din Saxonia a devenit de zonă de ocupație sovietică, iar regiunea din estul râului Neisse, la Zittau, și provincia Silezia au fost alipite Poloniei. La 7 Octombrie 1949 Saxonia a devenit provincie a Republicii Democrate Germane. În 1990, după reunificarea Germaniei, statutul Saxoniei a fost stabilit după statutul celorlalte landuri germane, în conformitate cu prevederile constituției vest-germane, devenită Lege fundamentală (Constituție) și pentru fostele provincii ale RDG. Până la reforma administrativă din 2008, Saxonia era
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
alipite Poloniei. La 7 Octombrie 1949 Saxonia a devenit provincie a Republicii Democrate Germane. În 1990, după reunificarea Germaniei, statutul Saxoniei a fost stabilit după statutul celorlalte landuri germane, în conformitate cu prevederile constituției vest-germane, devenită Lege fundamentală (Constituție) și pentru fostele provincii ale RDG. Până la reforma administrativă din 2008, Saxonia era împărțită în 22 districte rurale și 7 orașe-district. Actualmente, Saxonia se împarte în 10 districte și 3 orașe-district.
Saxonia () [Corola-website/Science/297276_a_298605]
-
de eliberare dat de împăratul Cirus, o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați. Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri, unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia. Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități, aflate în legătură cu rudele rămase în Israel. Când își puteau permite, plecau în pelerinaj la Ierusalim. Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
este un oraș și municipiu în nord-vestul Portugaliei, în provincia Minho, capitala a districtului și unul din cele mai mari și mai vechi orașe ale țării. El se află în valea rîului Cávado. Orașul se distinge printr-un mare număr de pieți și de biserici. Calitatea sa de centru religios
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
regiunile cu cea mai rapidă creștere economică din Uniunea Europeană. Aria urbană se întinde între rîul Cávado și rîul Este și este legată prin căi ferate de Porto (la distanță de 53 km) și de Lisabona. În trecut Braga a aparținut provinciei istorice denumite "Entre Minho e Douro", adică „Între Minho și Douro”, delimitata de rîul Minho la nord și de rîul Douro la sud. Braga este unul din cele mai vechi orașe din Europa, fiind înființat în timpul dominației române sub numele
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
Douro", adică „Între Minho și Douro”, delimitata de rîul Minho la nord și de rîul Douro la sud. Braga este unul din cele mai vechi orașe din Europa, fiind înființat în timpul dominației române sub numele de Bracară Augusta și capitala provinciei române Galaecia. Zona Braga a cunoscut așezări omenești încă în perioada preistorica. În epoca fierului a trăit aici, ca și în întreaga Galicie și în nordul Portugaliei actuale, tribul Bracărilor Calaici ("Bracarenses" sau "Callaici Bracării"). El a construit sate fortificate
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
d.H., în vremea împăratului Vespasianus ajungând să fie capitala așa numitului "Conventus Bracarensis". Apogeul înfloririi ei l-a atins însă în cel de-al doilea veac. Aproximativ în anul 216, ca urmare a reformelor administrative ale împăratuluiCaracalla a luat ființă provincia Hispania Ulterior Antoniana (Spania Îndepărtată Antoniană), în cadrul căreia Braga a deținut statutul important de capitală a districtului Gallaecia. La sfârșitul veacului al III - lea Diocletianus a înălțat orașul la poziția de capitală a provinciei separate noi înființate Gallaetia. În vremea
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
administrative ale împăratuluiCaracalla a luat ființă provincia Hispania Ulterior Antoniana (Spania Îndepărtată Antoniană), în cadrul căreia Braga a deținut statutul important de capitală a districtului Gallaecia. La sfârșitul veacului al III - lea Diocletianus a înălțat orașul la poziția de capitală a provinciei separate noi înființate Gallaetia. În vremea invaziilor triburilor migratoare germanice, puterea română în regiune , inclusiv la Bracară Augusta a fost nevoită să cedeze locul căpeteniilor triburilor suebilor, popor german din centrul Europei. În anul 410 suebii au pus temeliile unui
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
Franța) și la numai 180 km de Geneva (Elveția). Aosta este o comună cu 34.270 de locuitori, capitală a regiunii Valle d'Aosta. Aosta este singura capitală dintre regiunile Italiei care nu este în același timp și capitală de provincie, deoarece statutul special pentru Valle d'Aosta prevede ca funcțiile provinciei să fie împlinite în parte de organele regionale și în parte direct de comune. Era locuită deja din timpurile preistorice de o o populație de cultură megalitică a fost
Aosta () [Corola-website/Science/297308_a_298637]
-
o comună cu 34.270 de locuitori, capitală a regiunii Valle d'Aosta. Aosta este singura capitală dintre regiunile Italiei care nu este în același timp și capitală de provincie, deoarece statutul special pentru Valle d'Aosta prevede ca funcțiile provinciei să fie împlinite în parte de organele regionale și în parte direct de comune. Era locuită deja din timpurile preistorice de o o populație de cultură megalitică a fost leagănul triburilor Celto-Ligure a Salassilor. Odată sosit în această zonă împăratul
Aosta () [Corola-website/Science/297308_a_298637]
-
Salassilor. Odată sosit în această zonă împăratul August cu legionarii săi echipați pentru atacuri montane, î-a încins în anul 20 î.e.c. și a fondat cetatea cu numele de Augusta Praetoria, după anul 11 î.e.c. a devenit capitala provinciei Alpes Graies (Alpii Gri). După stăpânirea multiseculară a imperiului și după încreștinarea ei, cetatea - grație Alpilor și zidurilor sale - a reușit să evite în cea mai mare parte invaziile. Francii lui Pippin cel Scurt au venit pe aici să izgonească
Aosta () [Corola-website/Science/297308_a_298637]
-
localitățile peste 5.000 locuitori. În Egipt sunt considerate orașe reședințele guvernoratelor și ale districtelor. În Etiopia sunt orașe localitățile cu peste 2.000 locuitori. În Guineea Ecuatorială sunt orașe localitățile cu rol de reședință de district (unitățile administrative imediat următoare provinciilor) și cele cu peste 300 locuințe și/sau peste 1.500 locuitori. În Liberia sunt orașe localitățile cu peste 2.000 locuitori. Aici sunt orașe capitala și reședințele de departamente și districte. Localitățile cu o populație de peste 10.000 locuitori
Oraș () [Corola-website/Science/297299_a_298628]
-
district în Portugalia, precum și capitala și cel mai mare oraș din acest district. Cu o suprafață de 4.239 km², este situat în Portugalia de nord, la vest de orașul-port Porto și la nord de Râul Douro. a aparținut întodeauna provinciei istorice Tras-os-Montes. La recensământul din 2001, au fost numărați aproximativ 230.000 locuitori în intreg districtul. Capitala, cu același nume, avea o populație de aproximativ 25.000 de locuitori. Populația a arătat rate negative în ultimii ani, datorită emigrării și
Vila Real () [Corola-website/Science/297304_a_298633]