16,831 matches
-
sare în ochi”, nu mereu se conturează fără efort în fața cercetătorului. Se întîmplă ca acesta să sesizeze existența unei probleme, să reușească s-o și precizeze cu oarecare competență, dar ipoteza să rămînă totuși neexplicită. În acest caz, cercetătorul va recurge la un proces de elucidare a ipotezei, prin ceea ce se numește o cercetare prealabilă, de natură conceptual teoretică. În procesul de elucidare a ipotezei, cercetătorul sau profesorul-cercetător poate apela la tehnici specifice de exercitare a imaginației creatoare, precum: brainstormingul (furtuna
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
sînt astfel modificate. Din perspectivă etică, nu se poate contesta dreptul subiecților de a hotărî să nu mai participe la experiment. În cazul în care este posibilă înlocuirea subiecților care se retrag cu persoane care au caracteristici comparabile, se poare recurge la această măsură pentru „completarea” grupului experimental. Există și situații în care subiecții nu mai pot participa la desfășurarea unui experiment, din motive independente de voința lor. -Regresia statistică se referă la tendința tuturor subiecților care obțin scoruri foarte mici
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
concepte și principiile care guvernează folosirea lor. Tot dezvoltarea tehnicii de calcul permite operațiuni de modelare matematică a fenomenelor sociale, inclusiv educative, de o amploare și o com plexitate imposibile în trecut. Desigur, nu toate cercetările noastre sînt obligate să recurgă la instrumente cantitative atît de complexe cum sînt cele statistice. Pentru unele cercetări de amploare și subtilitate mai reduse, sînt suficiente simple calcule aritmetice, de genul sumelor, procentelor sau proporțiilor. Însă, de la un anumit nivel de complexitate în sus, fără
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
comparativ, însă nu pentru dimensiuni biologice sau psihice, ci pentru rezultatele școlare obținute de populațiile școlare reale în situații reale de învățare. 4.2. Căile interpretării Desigur, procesul de prelucrare a datelor este predominant unul de natură cantitativă. Dar acesta recurge cel mai adesea și la metodologii de natură logică, fiind și mai firească trecerea către interpretare. Cercetătorul recurge la analiză și sinteză, raționamente inductive, deductive sau analogice, la metoda concordanței și a diferenței, la metoda variațiilor concomitente sau la metoda
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
situații reale de învățare. 4.2. Căile interpretării Desigur, procesul de prelucrare a datelor este predominant unul de natură cantitativă. Dar acesta recurge cel mai adesea și la metodologii de natură logică, fiind și mai firească trecerea către interpretare. Cercetătorul recurge la analiză și sinteză, raționamente inductive, deductive sau analogice, la metoda concordanței și a diferenței, la metoda variațiilor concomitente sau la metoda reziduurilor 1. Aceste 1.Pentru detalii privind utilizarea acestor metode în cercetarea educației, vezi Holban, 1978, ultimul capitol
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
util cercetării și eliminarea datelor supraabundente. Cercetătorul poate aprecia astfel măsura în care informația apărută este saturată (suficientă) în ansamblul său ori pentru fiecare clasă stabilită în prealabil. 4.Prelucrarea informațiilor existente cu privire la fiecare clasă. Este o operație cantitativă, în măsura în care recurge la statistica matematică, dar și una calitativă. Aici putem surprinde cîteva suboperații sau utilități: a)surprinderea semnificației fiecărui fapt consemnat: conduită, comportament, performanță etc.; b)eliminarea prin confruntare a informațiilor contradictorii; c)depistarea elementelor comune și a celor specifice ale
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
cea a fostului premier, prințul Barbu Știrbei. Pe 17 martie 1944, acesta a făcut o vizită la Cairo, cu acordul guvernului de la București, pentru a se întîlni cu reprezentanți britanici și americani 147. Cu toate acestea, încercarea sa de a recurge la diplomația secretă cu Occidentul nu a dat roade. Presa a anunțat sosirea lui la Cairo, ceea ce i-a pus pe reprezentanții anglo-americani în situația de a informa partea sovietică în legătură cu aceste convorbiri. Reprezentanții occidentali i-au spus lui Știrbei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
temea că sovieticii ar fi putut pune mîna pe toată regiunea Balcanilor în cazul în care nu se luau măsuri. Conștient fiind că Roosevelt nu voia să discute probleme de interes postbelic înainte de încetarea ostilităților, Churchill s-a hotărît să recurgă la negocieri bilaterale cu Stalin, pentru a pune stavilă controlului sovietic asupra Balcanilor. Într-o convorbire cu ambasadorul sovietic Gusev, pe 5 mai 1944, Eden a adus în discuție problema delimitării teritoriilor postbelice în Balcani 158. Ministrul de Externe a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a se asigura că economia americană poate profita în continuare de pe urma industriei petroliere românești. În anii '20, cînd România voia să adopte o lege menită să diminueze controlul străin asupra industriei sale petroliere, Departamentul de Stat amenințase Bucureștiul că va recurge la măsuri diplomatice, pentru a împiedica acest lucru 227. În februarie 1926, Statele Unite încheiaseră un acord comercial prin care îi acordau României "Clauza națiunii celei mai favorizate", ceea ce a determinat și îmbunătățirea relațiilor economice româno-americane. În momentul declanșării războiului, Statele Unite
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu să le limiteze și erau reticenți în ceea ce privește adoptarea listelor americane de embargo. În mai, Departamentul de Stat a revizuit tratatele încheiate de SUA cu țările din estul Europei și Uniunea Sovietică. Departamentul căuta o soluție prin care să poată recurge la restricții discriminatorii de export. Analizînd problema, Departamentul și-a dat seama că prin caracterul discriminatoriu al procedurii de îngrădire a exporturilor către țările "R" se încalcă articolul privitor la "Clauza națiunii celei mai favorizate" prevăzut în aproape toate acordurile
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a Europei de Est. Categoria 4 includea articole care nu aveau vreo semnificație militară sau economică. Acestea erau "articole neesențiale"532. Pentru categoriile 2 și 3 se puteau acorda autorizații de export, în măsura în care țările din Blocul Sovietic erau dispuse să recurgă la concesii economice, inclusiv la exportul de materiale strategice către SUA Pentru articolele din categoria 4 se acordau destul de ușor autorizații. Raportul se încheia cu avertismentul că restricțiile americane pentru export aveau să fie eficiente numai dacă țările ce beneficiau
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a semnat o proclamație de suspendare a "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România, ce avea să intre în vigoare pe 31 august 621. Bucureștiul a reacționat așa cum era de așteptat. Măsurile luate de SUA confirmau practicile "discriminatorii" la care recurseseră acestea împotriva României în ultimii ani și Washingtonul se făcea vinovat de "accentuarea deteriorării" relațiilor dintre cele două țări622. Cu toate acestea, Legea prelungirii acordurilor comerciale nu afectase prea mult valoarea în dolari a importurilor americane din România. Valoarea totală
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
țară era "cheia pentru controlul sovietic asupra bazinului Dunării și Peninsulei Balcanice". În România existau trupe sovietice pentru menținerea controlului, care oficial serveau, chipurile, drept linie de comunicație pentru trupele sovietice din Austria. Spre deosebire de alte regimuri est-europene, Partidul Comunist Român recursese în primii șapte ani de după război la epurări politice care nu fuseseră inițiate de sovietici. Singura epurare importantă, care va fi tratată în cele ce urmează, a avut loc în 1952 și s-a soldat cu o nouă concentrare a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aflau, uneori, și articole din lista COCOM. În februarie 1952, Legația a trimis un raport detaliat privind încălcările restricțiilor de export de care se făceau vinovați italienii. În raport se recomanda însă ca Washingtonul să fie indulgent și să nu recurgă la sancțiunile prevăzute de Legea Battle. Legația sugera că Italia acceptase să importe grîu și să exporte laminoare, mașini de țesut și un polizor pentru a înlesni eliberarea unui membru al Legației Italiene, arestat în București 722. După cum arătam mai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să contribuie la "potențialul de luptă" al Blocului Sovietic 764. Pe 18 iunie, CSN a reluat dezbaterile cu privire la restricțiile comerciale. Eisenhower era împotriva adoptării unei politici pe care SUA să nu o poată aplica. După părerea lui, America trebuia să recurgă la concesii doar cît "să-i lăsăm pe aliații noștri să-și cîștige existența. Dar, în rest, Statele Unite nu doresc să scoată vreun profit de pe urma comerțului cu Blocul Sovietic"765. În urma discuțiilor s-a ajuns la un consens. CSN a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nucleară. Dulles nu voia să spună, prin aceasta, că SUA aveau să treacă la ofensivă. Dimpotrivă, "politica represivă" era una pacifistă. De vreme ce orice conflict militar inițiat de sovietici s-ar fi soldat cu distrugerea Uniunii Sovietice, Moscova trebuia împiedicată să recurgă la agresiune. "Noua direcție" prevăzută de CSN 162/2 a rămas politica fundamentală de securitate a Americii pînă pe 7 ianuarie 1955, cînd președintele Eisenhower a adoptat CSN 5501780. Această politică fusese concepută în decembrie 781 și, ca și cea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lumea liberă și Blocul comunist". Deși unul dintre obiective era acela de a strînge mai multe informații despre statele-satelit, acest proces implica ridicarea barierelor comerciale, în scopuri pașnice. Mai mult, conform noii linii politice, Statele Unite și aliații lor trebuiau să recurgă la o serie de concesii reciproce în relațiile cu Moscova și Europa de Est, cu condiția ca aceste contacte să nu amenințe securitatea lumii libere 785. CSN 5602/1 anticipa acceptarea ulterioară de către guvernul american a conceptului de coexistență pașnică, ca fundament
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Aceștia se opuneau criteriilor curente, conform cărora trebuiau interzise articolele care ar "stînjeni dezvoltarea industrială generală a Blocului"892. Cererea britanică a stîrnit dispute în rîndul reprezentanților Administrației. Sub presiunile susținute ale țărilor europene, Washingtonul a fost, însă, nevoit să recurgă la un compromis. Pe 18-19 iulie 1958, reprezentantul american a convenit, împreună cu partenerii din GC să reducă drastic lista de embargo a COCOM și să înlocuiască listele cantitative și cele de supraveghere cu una nouă, de "urmărire". Aceasta avea să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mai, românii au aflat că 11 din cele 15 fabrici de pe lista lor pot primi licențe de export. Înainte de a discuta posibilitatea cumpărării acestor uzine de la firmele americane, Petri voia să știe care era modul de finanțare la care putea recurge Eximbank. Costul total al cumpărăturilor se ridica la aproximativ 275 milioane de dolari. Sauer sugeră ca în cazul în care dispunea de o poziție financiară sigură, România să înceapă discuțiile preliminare cu furnizorii americani particulari și să propună apoi un
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Est-Vest. În ianuarie 1967, el a informat executivul cu privire la intenția sa. Oamenii săi de legătură din puterea executivă au negociat cu Wilbur Mills, dar fără a-l putea cîștiga pe acesta de partea președintelui. Singura concesie la care a putut recurge Mills a fost promisiunea că va face "un efort major" pentru a susține măcar audieri pentru acest proiect, în cursul sesiunii 1225. Generalul Westmoreland s-a întors la Capitoliu în aprilie. Deși l-a informat pe președinte că "războiul ar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Corporației de Investiții Particulare Externe și pentru cazul Bucureștiului 1488. El spera ca această măsură să încurajeze asocierea mai multor companii americane cu firme din România. Conștient fiind că timpul potrivit pentru asigurarea Clauzei se scurge cu pași repezi, Bogdan recursese la altă tactică: ceru ajutorul secretarului de stat Rogers. Acesta acceptă și îi scrise, pe 22 martie, o notă diplomatică lui Mills, în care arăta că Administrația "ar sprijini și ar considera binevenită o lege" care să dea președintelui dreptul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
prevedere privind drepturile omului, Paragraful 32 al Legii ajutorării țărilor străine din 1973. În decembrie, ambele camere au aprobat legea, ceea ce reflecta convingerea Congresului că președintele trebuie să refuze orice fel de ajutor economic sau militar oricărei țări străine care recurge la suprimarea sau încarcerarea cetățenilor săi din motive politice 1603. Unii din susținătorii amendamentului Jackson-Vanik împărtășeau această "convingere a Congresului" și considerau taxele de emigrare excesive ca fiind o încălcare a drepturilor omului. În consecință, puțini aderau la ideea scutirii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Reprezentanților, spre aprobare. În general, Administrația ar fi trebuit să fie mulțumită de proiect, de vreme ce majoritatea propunerilor sale fuseseră adoptate. Puterea executivă avea acum, mai mult ca niciodată, dreptul de a negocia acorduri comerciale și taxe vamale, dar legislativul putea recurge la dreptul de veto pentru a contrabalansa puterea președintelui. Proiectul permitea Statelor Unite să lărgească în mod dramatic sfera comerțului, mai ales în ce privește economiile de piață. Administrația fusese frustrată doar în privința "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru țările fără economie de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu Jackson. Kissinger dorea să poarte o discuție cu senatorul și credea că s-ar putea ajunge la un compromis acceptabil pentru ambele tabere. În raport, Eberle preciza că deși mai mulți dintre suporterii amendamentului Jackson-Vanik ar fi dispuși să recurgă la un compromis, "nimeni nu sugerează că senatorul Jackson este singurul care nu va putea accepta un compromis". Printre problemele pe care Jackson le considera importante se număra și emigrarea din Uniunea Sovietică. Dacă sovieticii își păstrau aceeași rată a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]