16,853 matches
-
iar Edwin Percy Whipple a fost principalul său critic literar pentru un timp. În 1848, după unele dificultăți financiare cauzate de investiții proaste în industria cuprului, Graham a vândut revista lui Samuel Dewee Patterson, deși și-a păstrat titlul de redactor. Sartain, ale cărui gravuri au devenit o parte importantă a "Graham's", a plecat pentru a-și fonda propriul său jurnal, "Sartain's Union Magazine", în 1849. Oamenii care au aflat de dificultățile lui Graham's l-au ajutat să
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
revistă”. Chiar și așa, el nu și-a văzut visul pus în practică în ciuda faptului că a primit mai multe solicitări pentru abonare. El a fost foarte aproape de a-și realiza țelul, cu toate acestea, atunci când a devenit proprietar și redactor al "Broadway Journal" în octombrie 1845. Aceasta și-a încetat apariția la scurt timp după aceea, iar ediția sa finală a apărut la 3 ianuarie 1846. Într-o scrisoare din ianuarie 1846 către Sarah Josepha Hale, Poe a scris că
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
literară... nu te vei mai simți surprins de faptul că mă uit cu nerăbdare la tine pentru o încurajare în această nouă întreprindere”, a scris el. George Graham i-a oferit sprijin financiar și l-a angajat pe Poe ca redactor la revista sa, sugerând că-l va ajuta cu finanțarea revistei "The Penn" după șase luni. După ce Poe a început să lucreze la "Graham's Magazine", Graham a publicat un anunț în "Saturday Evening Post" prin care informa publicul că
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
de sculptură prezintă și două tablouri. La sfârșitul anului 2001, pe 16 decembrie, debutează în artă fotografică la ediția a IV-a la Târgului Internațional de Artă Vizuală din București.Debutează în literatura în anul 2006. Din martie 2011 este Redactor șef și fondator al revistei Galeria naivă, Revista Artei Naive din România, prima de acest gen din țară. Sub egida revistei organizează: "Salonul Național de Artă Naivă „Policarp Vacarciuc”" - Iași, (2012, 2013, 2014, 2015); " Expoziția Națională de Artă Naivă „Iarnă
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
în cazul în care reclamantul poate dovedi că inculpatul este vinovat de încălcarea standardelor de etică profesională atunci când publică acuzații lipsite de credibilitate. (Butts a primit în cele din urmă 460.000$.) William Emerson a fost promovat în funcția de redactor-șef în 1965 și a rămas în funcție până la desființarea revistei în 1969. În 1968, Martin Ackerman, un specialist în gestionarea firmelor cu probleme financiare, a devenit președinte al Curtis după ce i-a acordat un împrumut de 5 milioane de
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
par une société de -savants, de voyageurs et de littérateurs français et étrangers". Revista a fost achiziționată de către un tanar tipograf, Auguste-Jean Auffray, care l-a convins pe colegul său de camera de la universitate, François Buloz, să preia funcția de redactor-șef: axarea sa inițială pe turism și afaceri externe a fost schimbată curând; potrivit site-ului sau, el a fost creat în scopul de a „stabili o punte de legătură culturală, economică și politică între Franța și Statele Unite ale Americii
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
în scopul de a „stabili o punte de legătură culturală, economică și politică între Franța și Statele Unite ale Americii”, adică între Lumea Veche și cea Nouă. François Buloz a achiziționat revista în anul 1831, conducând-o până în 1877. Un alt redactor influent din istoria sa a fost Ferdinand Brunetière (după 1893). Aici au publicat Alexandre Dumas, Alfred de Vigny, Honoré de Balzac, Sainte-Beuve, Charles Baudelaire, George Sand, Alfred de Musset și alte nume mari ale literaturii din acea vreme, deoarece literatura
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
de consultant responsabil", a acționat atât împotriva intereselor pacienților săi cât și "necinstit și iresponsabil" în cercetarea publicată. "The Lancet" a retras complet cercetarea în 1998 pe baza constatărilor GMC, remarcând faptul că unele elemente ale manuscrisului au fost falsificate. Redactorul-șef al publicației The Lancet Richard Horton, a declarat că documentul a fost "complet fals" și că jurnalul a fost "înșelat". La trei luni de la retractarea din "The Lancet", Wakefield a fost șters din registrul medical din UK, cu o
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
văzut că nimic nu s-a schimbat în lume”. Primele fragmente ale romanului au fost publicate în perioada 15 octombrie 1924 - 15 martie 1925 în nouă numere ale revistei "Gândirea" din București, condusă de Cezar Petrescu (ce avea funcția de redactor). Aici au apărut capitolul „A sburat o pasăre neagră” (în nr. 1/15 octombrie 1924 (anul IV), pp. 7-17, și nr. 2/1 noiembrie 1924 (anul IV), pp. 41-47), capitolul „Mergeau cântând vitejește” (în nr. 5/15 decembrie 1924 (anul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
a necăjit pe Cezar Petrescu, în ciuda unor zvonuri care au circulat în epocă și care au fost auzite și de autorul ei. Eliade recunoștea în memoriile sale că articolul său era „destul de dur” și l-a supărat pe Pamfil Șeicaru (redactorul șef al ziarului), care i-a reproșat că l-a jignit pe scriitor. Cezar Petrescu l-a invitat pe Eliade să colaboreze la revista "Gândirea" (pe care o conducea la acea dată împreună cu Nichifor Crainic), inaugurându-se astfel o relație
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
septembrie 1939, din cauza izbucnirii războiului. După revenirea în țară s-a implicat în ajutorarea refugiaților polonezi, publicând un manual și un dicționar polono-român. S-a angajat la Institutul Central de Statistică din București, de pe lângă Consiliul de Miniștri. Totodată a fost redactor la revistele „Moldova Nouă”, și „Cartea Moldovanului”, precum și la gazeta „Transnistria”. În gazeta „Transnistria” publică peste 40 de articole multe dintre acestea cu caracter etnografic. La începutul anului 1940 s-a căsătorit cu Claudia Smochină, fiica academicianului Nichita Smochină. În
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
și soția și socrul său au fost urmăriți și anchetați de organele de securitate, propunându-se chiar arestarea lor. Cu ajutorul colegilor, în anul 1954 a reușit să se angajeze ca magazioner la „Institul de Studii Româno-Sovietic”. Aici a progresat ajungând redactor și în final redactor principal. În anul 1965 a fost reprimit în învățământul superior, la Institutul Pedagogic Constanța, actuala Universitate „Tomis”. A susținut Teza de doctorat, la Universitatea din București. În anul 1973 a ieșit la pensie. Ca o recunoaștere
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
său au fost urmăriți și anchetați de organele de securitate, propunându-se chiar arestarea lor. Cu ajutorul colegilor, în anul 1954 a reușit să se angajeze ca magazioner la „Institul de Studii Româno-Sovietic”. Aici a progresat ajungând redactor și în final redactor principal. În anul 1965 a fost reprimit în învățământul superior, la Institutul Pedagogic Constanța, actuala Universitate „Tomis”. A susținut Teza de doctorat, la Universitatea din București. În anul 1973 a ieșit la pensie. Ca o recunoaștere a meritelor sale în
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
din Berlin). A realizat 12 filme (scurt și mediu metraje) și două lungmetraje, printre care primul film produs vreodată de o televiziune particulară din România, „Gambitul Damei” (1995) și ceea ce presa a numit primul thriller românesc, „Porțile” (1996). A fost redactor încă de la început la revista ProCinema, unde a scris sute de articole de întâmpinare și despre istoria cinematografului. Întors la Timișoara, a condus pentru o scurtă perioadă televiziunea Analog și radiourile Analog din Timișoara, Lugoj și Deva. A fost, alături de
Igor Bergler () [Corola-website/Science/336551_a_337880]
-
și metafizică, Krishnananda a fost un teolog, yoghin, filosof și este considerat sfânt de către discipolii săi hinduși. Krishnananda fost președinte al Sivananda Literature Research Institute și al Sivananda Literature Dissemination Committee. El a servit timp de 20 de ani ca redactor la "Divine Life", revista lunară a Societății Vieții Divine. Subbaraya, redenumit Swami Krishnananda de către mentorul său, Swami Sivananda Saraswati, s-a născut la 25 aprilie 1922 într-o familie Madhva. El a învățat limba sanscrită la o vârstă fragedă și
Krishnananda Saraswati () [Corola-website/Science/336553_a_337882]
-
accepte un loc de muncă la Școala de Formare Guvernamentală Hospet din Bellary în 1943. S-a îmbolnăvit acolo și s-a întors acasă. În 1944 a plecat de acasă pentru a vizita ashram-ul Sivananda din Rishikesh. A lucrat ca redactor al scrierilor mentorului său și în 1948, la cererea lui Sivananda, a scris prima lui carte intitulată "Realisation of the Absolute". (notă: Prefața cărții scrise de Swami Krishnananda este datată 1 august 1947. Introducerea scrisă de Swami Sivananda este datată
Krishnananda Saraswati () [Corola-website/Science/336553_a_337882]
-
fost dezvelite încă 16 busturi, în mai multe etape. În 2015 a fost finalizată prima porțiune, cuprinzând 24 de busturi. Ordinea amplasării busturilor pe alee, respectiv a descrierii de mai jos este cea din figura alăturată. A fost contabil, ziarist, redactor la ziarul "Tribuna" din Arad, unul dintre fruntașii Partidului Național Român, ulterior ai Partidului Național Țărănesc, deputat de Timiș-Torontal, apoi ministru în guvernul lui Iuliu Maniu. A fost guvernator al județului Timiș-Torontal între 1938-1940. Bustul său a fost realizat de
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
funcționali ai radiolocatoarelor pentru cîmpul tactic". În 1985 devine radioamator E/R cu indicativul YO3FGL. A publicat în "Sport și Tehnică", "Tehnium", "Buletinul tehnic MapN", etc, și a susținut comunicări la sesiunile științifice ale institutului. Între 1994 - 1996 a fost redactor coordonator la "Tehnium" în echipă cu Ilie Mihăescu. A fost colaborator la revista FRR "Radiocomunicații și Radioamatorism" (1996-2012), secretarul general al FRR și redactor-șef al revistei. A colaborat la publicarea unui număr de 9 cărți tehnice, împreună cu Ilie Mihăescu
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
MapN", etc, și a susținut comunicări la sesiunile științifice ale institutului. Între 1994 - 1996 a fost redactor coordonator la "Tehnium" în echipă cu Ilie Mihăescu. A fost colaborator la revista FRR "Radiocomunicații și Radioamatorism" (1996-2012), secretarul general al FRR și redactor-șef al revistei. A colaborat la publicarea unui număr de 9 cărți tehnice, împreună cu Ilie Mihăescu, Vasile Ciobăniță, Laurențiu-Horia Moisin, Ștefan Ianciu, Șerban Naicu, Marius Ungureanu. A fost „senior member” al asociației nonprofit „Pro radio antic” din Arad. Începând din
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
de voluntari, generalul Constantin Coandă si locotenent-colonelul Pietraru au solicitat în scris guvernului român sprijinul pentru publicarea unui periodic al Corpului de Voluntari. Ca efect, Ministerul român de Interne a delegat un grup de publiciștii (Avram Imbroane, Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene și ulterior director al gazetei voluntarilor, Gheorghe Popp, Filaret Doboș și Iosif Schiopu.) și tipografii (Vasile Macrea, Ion Târnoveanu si Nicolae Stoica) - toți emigranți, plecați din Regatul României odată cu militarii care aveau sarcina de a-i organiza
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
iunie 1917. Editorialul primului număr a fost scris de către Octavian Goga. În continuare ziarul a făcut o intensă propagandă patriotică. Deși subiectele gazetei au fost diverse, toate a fost însă legate de problematica specifică voluntariatului, fără excepție. Preocuparea constantă a redactorilor ziarului a fost de a face cunoscute acțiunile întreprinse cu scopul organizării prizonierilor români din teritoriile supuse Austro-Ungariei în unități de voluntari, sentimentele care i-au animat pe cei care au solicitat admiterea în rândul voluntarilor și obstacolele foarte frecvente
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
de pe front. O atenție deosebită a fost acordată de comitetul de redacție modului în care au fost receptată în Regatul României acțiunile voluntarilor de aport la efortul militar al României și de revigorare morală a țării epuizate război. Conform fostului redactor de la Gazeta Transilvaniei Voicu Nițescu, gazeta a fost un prețios călăuzitor și un „puternic liant sufletesc” pentru cei aflați departe de locurile natale, orice informații despre țară fiind primite cu bucurie și interes de către prizonieri. Episoadele luptelor de Mărăști, Mărășești
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
de strângerea de fonduri de întrajutorare pentru sprijinirea prizonierilor români din Rusia precum și de aspecte care au ținut de colaborarea românilor transilvăneni și bucovineni cu reprezentanții celorlalte popoare oprimate din Dubla Monarhie, cu atât mai mult cu cât Sever Bocu (redactorul șef) a fost adânc implicat în strângerea acestor relații. Datoria de citi gazeta cu voce tare și de a da explicații privind conținutul articolelor a revenit ofițerilor și subofițerilor intelectuali (mulți dintre prizonieri fiind neștiutori de carte). Tot aceștia au
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
Revista Nature") înainte de a deveni "Science Progrès Découverte" ("Progrese în descoperirile științifice") în 1969. În cele din urmă, în 1972, "La Nature" a fuzionat cu revista științifică "La Recherche", care apare și în prezent. Următoarele persoane au îndeplinit funcția de redactor-șef al revistei:
La Nature () [Corola-website/Science/336664_a_337993]
-
ziarul "El Iris" și apoi, doi ani mai târziu, ziarul "La América", care a avut o perioadă de apariție foarte scurtă din cauza campaniei sale agresive împotriva politicii președintelui Bartolomé Mitre, a poziției sale cu privire la Războiul Triplei Alianțe și a arestării redactorilor săi. În 1870 a participat la mișcarea revoluționară împotriva președintelui uruguayan, generalul Lorenzo Batlle. Aflat în aceeași tabără, a editat un ziar cu un titlu controversat: "La Revolución". După răsturnarea președintelui Battle și ascensiunea la putere a juristului José Eugenio
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]