18,636 matches
-
Cu ce drept însă, cînd părinții mei nu mai sînt de față să-și apere apartenențele ? Dar ce să fac, de pildă, cu aceste două sertare cu dopuri sau cu acest sertar cu șuruburi, piulițe, capete de sîrmă, clame... Ce rost avea această nevoie compulsivă de a păstra totul ? De fapt, știu foarte bine, dar încerc să fiu „rațional”... Le arunc deci dimpreună cu toate tratatele alea prăfuite de medicină de la începutul secolului trecut. Dar ce să fac cu fotografiile ? Majoritatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îmi vine un gînd macabru la prima vedere : senilitatea ca o condiție de împlinire a iubirii. Această senilitate mignonă și senină, care nu mai reține nimic altceva decît amintirea vie a Iubirii. De ce ar face mai mult, de fapt, ce rost major ar avea ?... Viața ideală - beatitudinea existențială - ar trebui să fie o trecere survenită pe neașteptate de la copilărie la bătrînețe. De la o eternitate la alta. Dar sîntem datori toți cu o maturitate ! Aceasta este, de fapt, păcatul nostru originar. Maturitatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Visau la noi. Pentru că ceea ce vrei este viața aceea, și asta, și alta - le vrei pe toate. (Miguel de Unamuno, iulie, 1906) VINERI 19 DECEMBRIE O zi cu evenimente 1 Îmi place să citesc în trăsură. Mama mă ia la rost,papà, care nu uită nici în familie că-i Domnul doctor Leon Margulis, medic primar cu cabinet în str. Sf. Ionică nr. 8, „în dosul Teatrului Național“, zice că mi stric ochii și-o să nasc copii cu vederea slabă. Însă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era o enoriașă model, deși n-avea decât 25 de ani, venea în toate zilele în fața altarului, părintele o lăuda și o dădea pildă celor leneși sau delăsători. În taină, voia să devină călugăriță. Rugăciunea o știa aproape pe de rost, o murmura cu glas încet și se mai uita în cărticică numai așa, ca să se verifice. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-mi, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile mele - spunea femeia, dar gândea în același timp că n-ar vrea deloc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau încuiate și răsîncuiate. Spre deosebire de oamenii obișnuiți, care dorm de seara până dimineața și lucrează de dimineața până seara, la el lucrurile erau pe dos. Peste zi prinsese doar câteva ore de somn, însă se simțea în mare formă: era rost de câștig. Mirosea banul de la o poștă, iar asta îl înviora. Începuse deci binedispus noaptea de vineri spre sâmbătă. Sergentul, plictisit, încercă o conversație, dar Fane răspunse scurt: „Gura, Jeane, c-am de lucru!“ Ca să-și simplifice existența, explicase el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l căutase toată dimineața zadarnic. Lui îi putea spune. Dacă bărbatul era marțian, poate știa unde e, fără să-l caute, și dacă are înăuntru un bilet de loterie și dacă numerele de pe bilet sunt câștigătoare. Fiindcă altfel n avea rost să se mai ostenească. — Cum te cheamă? întrebă Nicu, deși știa, dar străinul nu știa că el știe. — Dan Crețu. — Pe mine Nicu, adică domnu’ îmi zice, la școală, Niculae, Stanciu Niculae. Îl știi pe spițerul Kretzu, ăla roșcovan? Nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ban. Iar el, ticălosul, are din familie o grămadă de bani, iar timp n-are, cel puțin nu pentru mine, îl cheltuiește fără socoteală cu te miri cine. Poate asta o fi asemănarea, că amândouă se cheltuiesc cu sau fără rost. O clipă m-am gândit că poate ne încrucișăm cu el, pe Calea Victoriei, dar apoi am încercat să mi-l scot din ochii minții. N-o să-mi strice el încă un rând de sărbători, e hotărâre judecătorească personală! Și-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nas mititel, ca desenat, și gropițe în obraji. Agata s-a mirat cu glas tare, ea nu știa despre așa ceva, părerea ei era că omul e un străin necăjit care nu prea are din ce trăi și-și caută un rost în Capitala noastră plină de posibilități: — Nu vedeți câți străini vin la noi și se-apucă de câte-o afacere, pe stradă auzi toate limbile Europei! Domnul Crețu cred că-i un om cumsecade, care a trăit în străinătate. Dacă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Alexandru mi-a făcut mărturisiri parțiale și cenzurate despre o poveste urâtă în care-a intrat și despre-o fată, Iulia, pe care zice că pesemne n-o iubește, deși se vede de la o poștă că îndoiala nu-și are rostul. Ea i-a dat o întâlnire, dar nu știe unde și i-a transmis o parolă pe care n-o înțelege, „verde cu roșu“! Băiatul ăsta e mai ciudat decât mine. Se pare că ieri de asta ne-am nimerit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cremă de șocolată și cremă de migdale, pe care le cumpărase de la cofetar, ca să-i îndulcească pe domnii polițiști. Pentru o zi de sâmbătă, erau ciudat de mulți oameni, bărbați și femei, care în picioare, care șezând, care umblând fără rost prin holul spațios de la parter, care pe la uși. S-ar fi zis că toate necazurile și toți necăjiții se adunaseră la Poliție, după Crăciun. Venise și Caton Lecca și, din biroul lui de la etajul întâi, cel cu trei ferestre boltite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
teamă. Legenda este un amalgam de imaginație și de scleroză. O întrebare de o prospețime milenară : cum a fost posibil? Am în suflet o bibliotecă enervant de răvășită. În lumea spirituală se fură idei, nu portofele. Dacă viața nu are rost, atunci ce rost mai are? Fără motiv, mă simt uneori îngrijorător de împăcat cu mine însumi. Tinerii trebuie ajutați ca, din când în când, să mai cadă și pe gânduri. Prin exacerbare, introspecția devine masturbare spirituală. Pe unii creatori îi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un amalgam de imaginație și de scleroză. O întrebare de o prospețime milenară : cum a fost posibil? Am în suflet o bibliotecă enervant de răvășită. În lumea spirituală se fură idei, nu portofele. Dacă viața nu are rost, atunci ce rost mai are? Fără motiv, mă simt uneori îngrijorător de împăcat cu mine însumi. Tinerii trebuie ajutați ca, din când în când, să mai cadă și pe gânduri. Prin exacerbare, introspecția devine masturbare spirituală. Pe unii creatori îi doare mijlocul, pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Toți trepădușii istoriei se cred deschizători de drumuri. Suntem la cheremul bioritmurilor istoriei. Unele popoare își fac drum prin istorie numai cu coatele. Istoria nu dă lecții. Fiindcă, oricum, ar fi inutile. Când surplusul ți-l înșfacă alții, nu are rost să muncești mai mult. Cam așa ceva l-a învățat istoria pe român. Pentru popoarele mici, se schimbă, de regulă, doar culoarea jugului. România este cea mai ieftină țară. După al II-lea Război Mondial sovieticii au cumpărat-o cu un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
profil de azil va avea viitorul. Timpul dă cu flit clasamentelor din artă. Una dintre misiunile capodoperei e să sfideze timpul. Călimara oricărui scriitor este, în linii mari, copilăria. Misiunea timpului e să șteargă treptat numele scrijelate pe epiderma lui. Rostul unei generații este să rupă sau să înnoade un lanț. Ultima dictatură este cea a bătrâneții. Neobosită, dalta timpului ne caricaturizează zilnic chipul până când îl aduce în stadiul de bureți decongelați. Fiecare generație anterioară ne-a pus cel puțin câte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu timpul suntem chit. Nu am făcut mare lucru unul din celălalt. Maestrul îmbătrânește frumos polemizând cu foștii săi ucenici. Prezentul încearcă o mediere între regrete și speranțe. Tinerețea știe să învingă. Dar nu are timp să-și savureze victoriile. Rostul unei generații este să lege sau să rupă o verigă. Din când în când, trebuie să mai întoarcem capul și spre trecut. Să vedem dacă mai este la locul lui. Toate ceasurile ar trebui desenate sub formă de iatagan. Viitorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înainte de a pleca era foarte bolnavă, slăbise și se certa mereu cu familia. Orice încercare de a o regăsi era zădarnică. Dacă Bidaru ar fi trăit în Germania Federală, Franța sau altă țară, ar fi plecat imediat, ar fi făcut rost de bani și s-ar fi dus după ea în Israel. Din România era imposibil să ieși în afară, iar în Israel nici nu se punea problema, tocmai, pentru că el nu era evreu. Aceste evenimente s-au petrecut cu aproape
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pantofi noi costa aproximativ o sută. " Ce trebuia să facă? Să-i lase pe vinovați, adică pe imperialiști nepedepsiți? Ei, care sunt adevărata cauză a necazurilor sale? Cine i-a pus să invadeze Cuba fără declarație de război?" A făcut rost de o jumătate de cărămidă murdară de funingine. Aceasta căzuse de pe o vilă din vecinătate, pe acoperișul căreia un grup de tineri "revoluționari" ca și el demontau coșul cărămidă cu cărămidă. Când, dus de val, s-a apropiat de gardul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cine o fi bărbosul acela? se întrebau mulți. După ce a aruncat cu cărămida și s-a răcorit, pe Bidaru nu-l mai interesa nici miting, nici revoltă, nici numele bărbosului. Problema era pentru el mult mai gravă. Trebuia să facă rost de pantofi cât mai repede posibil. Avea de străbătut mai multe străzi și bulevarde centrale ale capitalei, șchiopătând din cauza tocului, în timp ce lumea se uita la el ca la un trăsnit. S-a retras într-un gang, a scos cu mare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Național poleit cu aur. Au avut noroc. Au văzut și teatrul și piesa Sânziana și Pepelea după Vasile Alecsandri, dar și papara pe care au luat-o la întoarcere a fost pe măsură. Și Lică și Costică și-au făcut rost de câte o bicicletă cu care cutreierau toate zonele limitrofe pe o rază de aproximativ treizeci de kilometri în jurul orașului, însă excursia de pe data de cinci martie din anul care tăia veacul în două felii egale, i-a rămas cel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu tot optimismul de care dădea dovadă, nu și-ar mai fi găsit rost în viață. Când ziua se afla în apropierea ei, precum un sugar își ia cu lăcomie porția mult așteptată de lapte de la sânul mamei, tot așa și el o sorbea, gata-gata să o devoreze. Poate că ar fi făcut-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
va lăsa condus decât de puterea argumentului și a rațiunii. Știind că nu există un adevăr absolut, că totul este relativ, în afară de viteza luminii, care este singura valoare constantă în univers, nu va obliga pe nimeni să învețe pe de rost nimic, nici măcar legea relativității. În consecință, orice apreciere făcută cu ajutorul celor zece note cu privire la valoarea sau la calitățile unei persoane sau alta fiind relativă, niciodată nu va face o ierarhizare a elevilor în funcție de notă sau de media generală. Acest lucru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pradă fiarelor înfometate la jumătatea drumului. Dacă i-ar fi dus mai departe, ar fi fost și ei sfâșiați de sălbăticiunile lihnite de foame. Din spiritele lor i se vor naște nepoții, fără de care viața lui nu ar avea nici un rost. Tocmai din acest motiv, când se uită la copii își vede în același timp: părinții, bunicii și străbunicii, dar și nepoții și strănepoții în care se vor reîncarna când le vor veni rândul. Pentru ei s-au chinuit toți străbunii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în mână, își va aminti sfaturile date de înțelepți și nu se va abate nici cu un pas din drum. Va porni direct spre igluul său unde îl așteaptă cele trei ființe fără de care viața nu ar mai avea nici un rost, cele trei ființe pe care le iubește și pe care nu le va părăsi niciodată. Fiind cap de familie, numai alături de femeia și de copiii lui, va fi cu adevărat fericit. Fluierase în zădar. Nimeni nu-l auzea, nimeni nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încet-încet voi prinde să mă surp, neștiutor, în mine însumi... să mă distram în toate cele ce mă alcătuiesc?!... Dar nu-mi pare rău de asta; după ce nu voi mai fi, de ce să-și mai amintească cineva de mine, ce rost are să le tulbur liniștea!.. Apoi, poate, voi mai trăi puțin în memoria celor rămași după mine și pe urmă voi dispare de tot!.. Acum, ochiul meu înghite lacom imagini... Sunetele de afară își vibrează înțelesuri în timpanele mele; mirosurile lumii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cald și blând. Avea multa dorință și voință să învețe...Timpul petrecut la școală, îi deschidea orizonturi noi, pline de încântare. In scurt timp,Anuca citea și scria... deprindea buchea cărții cu o repeziciune care uimea... Căuta să dea de rostul lucrurilor... începea sa înțeleagă, să cunoască o lume nebănuită până atunci. Învațătorul, de fiecare dată când se apropia, de dânsa, îi punea mâna pe creștet și o mângâia... ceea ce îi dădea un imbold nebănuit. Încă de mică, fata avea un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]