18,520 matches
-
la cale, căutând răspunsuri la unele nedumeriri din lumea satelor. Cei de la Cursești au început să vorbească despre prețurile scăzute ce le primeau pentru produsele lor, adică cerealele ce trebuiau să le vândă la oboare și târguri ca să mai facă rost de ceva bani. − Ia spune, cumnate Costache, că ești mai umblat cu chiriile pentru negustori sau pentru boier și auzi mai multe...cum pot să scadă mereu cerealiștii iștia evrei costul sacului de grâu, de la an la an, da’ marfa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fanfară/ și de-ai simți că te-nfioară/ Să-ți amintești în clipa-aceea/ Că ești român și ai o țară/”. și fără a face pauză, tot de teamă să nu fie întrerupt, începu altă poezioară: „ Nicu, Mișu și Andruț/ Au făcut rost de-un căruț./ Dar nici unul n-are cai;/ Stați, le spune- atunci Mihai/ Eu aduc un cățeluș/ și tu altul mai acuș/ și-ntr-o clipă, doi căței/ Mici, prostuți, cum sunt și ei / îi înhamă la căruț/ Nicu, Mișu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vrut să-mi împărtășesc gândurile și temerile mele unui tânăr isteț, cum ești tu și pe care l-am îndrăgit, că nu am avut norocul să am și eu un fecior, ci cum știi bine, numai fete, care au alte rosturi în lumea asta. Du-te liniștit acasă și să nu-ți pară rău că nu ai mers la joc la Gârceni și ți-ai petrecut timpul cu un bătrânel ca mine! − Nu spuneți așa, domnu’ învățător! Am învățat noi cântece
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
persecutați prin politica antisemită a cârmuitorilor țării. Procesele cu surorile lui, Marița și Ileana au secătuit bruma de avere ce o avuseseră, au trebuit să vândă din ocol mai toate animalele pentru plăți la impozite și avocați. Copii plecaseră la rosturile lor, Mihai, după cum se știe era în marina militară iar Gheorghe, cel de al doilea fiu mai mare, era sub arme și nu mai avea cum să-i ajute în gospodărie. Trimisese fotografii în uniformă iar ai lui s-au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pot îndrepta lucrurile. Trebuie să fim mai înțelegători și să-i lăsăm timp destul să învețe lecțiile. Dacă îl iei cu matale la chirii , el când să mai învețe? − Marie, poate că ai și tu dreptate. Noi trebuie să facem rost de bani, vindem oile, ceva cereale, pielea calului mort, să vedem ce adunăm și să cumpărăm ori un cal ori niște junci, cum spui tu; Au mers la iarmaroace, au vândut pe rând ce au plănuit și au adunat o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bărbatu-său, care stătea lângă o căruță, unde era culcată o scroafă, din țâțele căreia sugeau vreo 11 purceluși, frumușei și buni de în țărcat, să poată fi vânduți; − Apăi le spun orătănii, fă Tinco, că nu-și mai cunosc rostul de găini să facă ouă, să cadă cloște și să scoată pui. știu numai să se îndoape și să se îngrașe, continuă Ileana. Deodată se auzi o voce: − Cât ceri pe orătăniile astea? Era un evreu care se vedea că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
stăpân nu a mai vrut să-l dea, văzând cât erau de legați Cuțurică de Joian. * Săndel stătea tot cu piciorul agățat de grindă, când Maricica, sora mai mare cu opt ani intră în odaie furioasă și-l luă la rost: − De ce ai mințit de rănile tale, Săndele, credeai că n-am să aflu? − Da’ ce, ce ai auzit? − Ce trebuia să știm. Juliturile și rana de de pe fund nu au fost de la căzătura în groapa din grâu. M-am gândit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ogoarele și semănăturile de toamnă, într-un cuvânt, să reia viața normală. O întâmplare a facut mare vâlvă în târg: comandamentul sovietic dăduse de știre populației să anunțe dacă au văzut nemți în armați prin zonă. Oamenii nu prea înțelegeau rostul acestei măsuri, frontul se depărtase mult spre apus și nu credeau că se va găsi vreun militar neamț care să lupte de unul singur. Ghiță Covrig mergând odată spre locul numit Inărie, văzu în fundul unei râpe un om pe jumătate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îndurători cu el. Zadarnice au fost rugămințile omului, după vreo două ore a fost dus pe malul rîpei Racova și împușcat. Tălmaciul i-a spus lui Ghiță Covrig: „Ia-ți acum sacul de păpușoi, că de carne ți-ai făcut rost pe lumea cealaltă!” Mult timp consătenii l-au ținut de rău pe Ghiță Covrig pentru neomenia lui. − Săndele, să ții minte și când vei fi mare să scrii despre aceste întâmplări nenorocite. Bine ar fi ca oamenii să se împace
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Bine ar fi ca oamenii să se împace între ei, să nu se mai învrăjbească și să poarte războaie care ne aduc numai năpaste și nenorociri, spuse Maria mezinului ei, ce ajunsese la vârsta când putea să înțeleagă mai bine rosturile lumii. Capitolul XXVIII Timpul La sfârșitul lunii septembrie, după ce frontul s-a deplasat spre apus iar refugiații s-au întors acasă, s-a întors și Emilia; ea se refugiase, împreună cu familia Păun, de la Galați la Giurgiu. A povestit pe larg
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fost mai ceva decât biciul dăruit de „Moș Fotea, cojocarul satului”, de care amintește Ion Creangă. În 1928, la terminarea clasei a IV-a, tata înclină să mă dea la școală mai departe, la oraș, spre a-mi face un rost în viață prin carte, deoarece nu prea mă îndemnam la sapă și la alte treburi fizice. Tata credea că singurul meu drum în viață e prin carte, prin școală. A stat, a cântărit cu seriozitate și răspundere situația materială a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la normală și urmam calea spre profesia aleasă. Când să mă prezint la școală, tata se simte jenat că nu-mi poate plăti taxa școlară pe tot anul, așa cum făcuse până atunci. Achită ceva bani în speranța că va face rost de alții din vânzarea unor produse din gospodărie. Școala se afla și ea în criză de bani. Intrasem serios în perioada de criză economică generalizată cu falimentul băncilor și întreprinderilor din lumea întreagă. Școala nu mai putea face față furnizorilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și se întreabă ce-i de făcut? Se alarmează mama și sora mai mică. Ele găsiseră rezolvarea momentului grozav de greu prin plâns... Tata și cu mine stăteam ca doi bărbați și căutam o rezolvare. Poate că va face el rost de bani, dar eu spun răspicat că nu mai putem continua cu școala. La cei aproape 16 ani ai mei eram pe deplin matur - maturizat și judecam situația la rece, ca un bărbat adevărat. Pornisem la drum de peste doi ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de școlar și ne-a dat în seamă unui elev din ultima clasă care ne-a dus la bucătăria școlii pentru a ne da să mâncăm. Tata pleacă în oraș ca să revină în ziua următoare, iar eu am reintrat în rostul meu de școlar. A doua zi dimineață, tata sosește pentru primirea la director. Îmi spune că a găsit prin dreptul cinematografului „Francez” din centru, azi cinema „Victoria”, o sumă de bani chiar apreciabilă și crede că e spre norocul meu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
era intervenția salvatoare. În noiembrie 1931, datorită înțelegerii din partea celor doi conducători ai școlii - Paul Constantinescu și Constantin Iacomi - am înlăturat ultima piedică din calea mea ca școlar. În anul următor lucrurile s-au schimbat în bine, tata a făcut rost de bani și eu mi-am continuat drumul de școlar bun și de serios muncitor agricol în timpul vacanțelor. Anii următori trec mult mai ușor din punct de vedere material, dar cu mult mai multe neliniști și evenimente internaționale. Îmi amintesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
săptămână de la sosirea mea, dimineața, la ora plecării la muncă, cineva îl anunță pe „Nea Vasile”, gazda mea, că tovarășul lui de muncă e bolnav și că va trebui să rămână acasă. Gazda mea e nemulțumită că și-a pierdut rostul la treabă pentru ziua aceea. Cum auzisem toată discuția, îi spun că eu îi voi fi tovarășul de muncă pentru ziua respectivă. Cu greu, cu foarte mare greutate, a admis ca eu, domnul sosit în vizită, să muncesc cot la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plaiuri mioritice și să iau drumul spre casă, de unde în curând trebuia să încep ultimul an de școală. Fiind primul din ultima clasă, eram șeful general al internatului, încă din ultimul trimestru din clasa a VII-a. Alături de pedagogi aveam rostul meu zilnic în dirijarea sutelor de elevi de la ora deșteptării în sunet de clopoțel - ca la armată - și până la ora stingerii ca la cazarmă. Fără o anumită disciplină și ordine, viața celor câteva sute de normaliști nu s-ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ajut părinții la muncile agricole. Nu-i puteam lăsa fără ajutorul brațelor mele puternice, obișnuite cu munca și efortul fizic. Spre deosebire de anii anteriori, nu mai manifestam grijile materiale inerente oricărui început de an școlar. Aceste griji nu și mai aveau rostul acum. De la 15 august am devenit paznicul oficial al viei noastre. Stăteam la umbra butucilor de vie, aveam la îndemână cei mai buni și mai frumoși struguri și mă delectam citind relaxat diferite opere literare din acel timp. Așteptam chemarea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că n-am rămas în gară. Eu, fără să știu cine se ascunde sub halatul alb, îi spun că mi-e tare rău! Nu mă crede, mă trimite totuși la sala de pansament și când revine mă cam ia la rost că nu sunt disciplinat! Îl rog să mă consulte că mi-e tare rău! Galben ca ceara la față, cu aspectul meu de om care avea urme vădite de sânge amestecat cu țărâna din groapa în care mă zvârcolisem cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
15 noiembrie merg din nou la Priponești, iau și restul de bagaje și ne instalăm în locuința reparată din spatele școlii. Totul emana lumină și încredere în viitorul nostru! Ne fusese foarte greu că am fost mutați din locul și din rostul nostru, știam că era o nedreptate săvârșită la adresa noastră, dar curând am constatat că vremea aceea din 1950 a impus nedrepte constrângeri pentru toți slujitorii școlii și nu numai. Învățătorii și profesorii erau mutați și plimbați din loc în loc, precum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
i-am spus că am vrut să-mi testez posibilitățile mele de a face o facultate, fără sprijin, fără protecție! Am dat cele șase examene, le-am luat cu note bune și la 1 august 1954 revin la Bârlad în rostul meu pentru odihna binemeritată. Mari îngrijorări și tensiuni la Bârlad și în toată țara! Se fac epurări în toate domeniile, inclusiv în învățământ! Lumea se întâlnea și discuta în șoaptă uitându-se fiecare în jur să vadă de nu e
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
grijile, frământările și tracasările de până mai ieri, relaxat aveam mai mult soare și voie bună în viață! În vară am avut numeroși musafiri din familia numeroasă a soției. Ai mei, fiind mai aproape, veneau, ne vedeau și plecau la rostul lor. Era tare plăcut în casa noastră, căreia i-am făcut unele îmbunătățiri pentru sporirea confortului nostru și al acelora care ne treceau pragul ori de câte ori aveau ocazia. În septembrie 1959 toți elevii claselor V VIII revin la școlile din cartierul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o ședință generală cu părinții. Lume peste lume, agitație deosebită și cu această ocazie un coleg îmi face cunoștință cu un tip înalt, corpolent, sigur pe el însuși, recomandându mă ca director al școlii. N-am reținut numele și nici rostul celui prezentat, dar îi spun cu lehamete: „Mai bine nu mai eram director!”... - Știm noi că aici colectivul școlii este scindat, a replicat imediat cel prezentat. - Ba, greșit știți dumneavoastră! și enervat plec întorcându-i spatele. Totul decurge obișnuit, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Programul inițial era și pentru ziua următoare cu gând să revedem orașul școlarității noastre și mai ales să revedem locul unde, cândva, fusese o mândrețe de școală! Târziu, către orele 11 seara, ne-am despărțit fiecare mergând spre locul și rostul lui - după ce strânsesem o mare rezervă de bucurii și emoții de neuitat! Cu această ocazie, colegul Stan Mohonea a făcut un set de fotografii individuale și de grup pe care ni le-a trimis și care se află păstrate cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din deal și marți 23 august o conduceam pe ultimul drum, însoțită de o mare de oameni și, cu multe, foarte multe flori... așa cum avusese parte în viață!... Nu știu cum am făcut față acestor zile negre! Apoi toți au plecat în rostul lor, iar eu am rămas să-mi plâng amarul și disperarea pentru pierderea aceleia care timp de 43 de ani a fost totul pentru mine! Ne-am cunoscut în august 1940 și ne-am despărțit fizic în august 1983. Suferisem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]