19,447 matches
-
Gavanos Cu „undă verde”, Florea Șapcă, profesor de istorie cu ale sale considerații de ordin juridic despre „Particularitățile stăpânirii pământului conform dreptului de preemțiune în Moldova și reflectarea lui în documentele referitoare la Bucovina (sec. XVIII); Simion Gociu cu „Omniprezentul simț al datoriei”, de vorbă în doi, simțind savoarea discuției la o cafea; Nicolae Șapcă: „La Ionică și doina neamului?”, dar și Opinii „Ar fi bine și frățește”; Vadim Bacinschi: „De la Tisa pân' la Mare. Sate, sate neuitate.” Mai semnează în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Oricine ar fi acel Sil (Silvestru Găină?), care de circa o jumătate de an încoace îngrijește cronica artisticoculturală (concerte, teatru, conferințe) din Glasul Bucovinei, el n-are dreptul să se mai ascundă întro atât de discretă modestie. E atât bun simț și maturitate în încondeierile acestui rar cronicar... (Leca Morariu din Cronică în „Junimea Literară” nr. 11/12/1927, Cernăuți) * ...” Cu aparatul de fotografiat subsuoară, cu sacul cu merinde în spate și cu ochii mai plini de bucurie ca în alte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
publicat de Societatea pentru cultură din Bucovina a ajuns în anul III la nr.57. Prin ceea ce vrea să fie, foaia aceasta frumos numită și-ar putea îndeplini cu prisosință rolul dacă redactarea ei s-ar face cu mai mult simț critic. Model i-ar putea fi „Albina” publicată sub auspiciul Fundațiilor Regale. E doară îndeobște cunoscut că țăranul nostru a trecut de mult de acea mentalitate minoră care-l îndreptățea odinioară pe scriitor să-i debiteze fabule fără miez și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
avea pace; N. Cotos: „Oglinda sufletelor”; A. Tăutu: „Îngrijirea vieții trupești”; Dim. Dan : „Un autor român bucovinean”. De la 15 aprilie 1922 - bilunar. (Dreptatea 369/1922) * Credința, gazetă săptămânală pentru sate a Mitropoliei Bucovinei a reapărut sub îngrijirea plină de bun simț a părintelui scriitor George Z. Antonescu. Pe lângă hrana creștinească a sufletului, dozată înțelepțește, Credința cuprinde știrile trebuincioase despre întâmplările săptămânii și sfaturile potrivite și mai ales scrise potrivit. Chemarea vremei Chemarea Vremei, revistă lunară economi-că și culturală, nr.1 și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
naționalism rău înțeles, au străbătut în graiul celor ce veneau în contact cu societatea și, după mortalele ridiculizări înveninate ale lui Alecsandri și Petrino, unele și-au prelungit agonia în Bucovina până-n ziua de azi. Unii scriitori însă, cu conștient simț literar, scriau chiar pe atunci nu: limbă mămească, respepta, miezicul, năciunălitate, probavăr, carăpter etc., ci, limbă modernă, respecta, mediul, naționalitate, probabil, caracter... Între aceștia se distingeau George și Alecu Hurmuzachi în chiar corpul revistei. Ei își dădeau seama până și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Problema educabilității anormalilor, de D. Scorpan. În chiar primul număr al revistei se înfățișa rostul revistei: „Dorim ca în această revistă să se reoglindească întreaga operă de învățământ ce se face în favoarea copilului cu defecte în vorbire, celui lipsit de simțurile auzului sau văzului, celui cu apucături vițioase și celui atins de slăbiciuni mintale. Mai dorim ca în această revistă să se reoglindească și opera de ocrotire de care nu poate fi lipsit orbul, surdomutul, anormalul mintal, anormalul moral și deficientul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
adesea și în mod neadecvat. Dimpotrivă, cercetătorii catolici au în majoritatea lor vederi mai deschise și oatitudine mai critică. Fondatorul cercetărilor zoroastriene, francezul Anquetil Duperron, a fost un veritabil credincios catolic, care la 1771 avea considerabil mai multă rațiune și simț critic decât profesorul Zaehner în 1961. Dar, bineînțeles, de la Oxford nu te poți aștepta la prea mult în chestiunea științei religiei. Pe mormântul lui Max Müller nu mai crește iarba. Cu atât mai regretabil e faptul că de la fosta universitate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Mircea Popa din Reîntoarcerea la Ithaca, pentru care " Fără a-i fi lipsit harul literar și știința de a stăpîni cuvîntul, Pamfil Șeicaru rămîne interesant doar ca gazetar, domeniu în care răutatea viscerală putea fi pusă fără opreliști în valoare. Simțul său înnăscut pentru examinarea și trăirea faptului cotidian n-are egal decît la puțini confrați din epocă". Aflat într-o permanentă pendulare între ziaristică și literatură, Pamfil Șeicaru a știut să le servească pe amîndouă cu aplicare și devoțiune, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
argument al identității dintre critică și creație faptul că toți marii critici au făcut literatură și, implicit, la rîndul lor, creatorii sînt critici foarte fini. Contrazicînd prin aceasta opiniile lui Maiorescu în special cele din Poeți și critici. Acceptă că simțul critic este, în fapt, actul creator eșuat și dacă istoricul, care e și critic literar, nu poate fi el însuși bun artist, criticului nu-i rămîne decît să rateze cît mai multe genuri, se înțelege, literare, și asta numai pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
octombrie 1958 (peste două zile împlinea 16 ani). Vor fi anchetați, trei luni, de Nicolae Ardeleanu. Încarcerat cu un informator (experiență prin care am trecut personal în '89 și rămîn uimit cum nu realizau că arestații, cu un al șaselea simț, îi depistau pe provocatori), îi toarnă acestuia cîteva minciuni gogonate. Anchetatorul este imediat informat și îl ia cu binișorul pe Dragotă, convins, după ce i-a dat și ceva de mîncare, că va scrie tot ce a înșirat în celulă. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a manuscrisului [...]. Opiniilor la obiect, le acorda credit și, calm, se așeza să intervină prompt; ștergea replici, restructura scene, compunea pagini de la capăt, fără să lase aproape nici o urmă de silnicie. Proceda rapid, fiindcă era mereu stăpînit de un acut simț al armoniei, echilibrului arhitectural, după normele proprii personajului sau episodului în cauză, așa cum ele cristalizaseră, încă din proiect, în viziunea prozatorului". Autorul Cronicii de familie a fost dispus tot timpul a săvîrși modificările impuse de ideologie, fără a regreta un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e parazitară". Steinhardt consideră că taina finală a ortodoxiei: isihia și rugăciunea inimii în fapt cele două sînt una. Tîrziu-convertitul la creștinism propune, își propune un fel de decalog pe măsura Noului Legămînt, cîteva precepte: -Ni se cere să avem simțul tragic și eroic al existenței. Și să nu le luăm în tragic. Să ieșim din noi, să nu ne gîndim la noi. Și să fim nepăsători la ale lumii. Să considerăm fericirea drept prima noastră datorie. Și să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trup de moarte și Pavel așteaptă să fie scăpat de el, dar, pe de altă parte, odată ieșit din trup nu te mai poți mîntui) trebuie să fie grav, absolut convins de adevărurile revelației, aprig în convingerile sale și-n simțul tragic și eroic al existenței, abisal în deschiderile sale asupra tainelor vieții". Și tot el afirmă eleganța și discreția creștinului, cu dovezi: Cine nu recunoaște binele care i s-a făcut săvîrșește un mare păcat. Dar mai mare e păcatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de cultură, nu a văzut ce se întîmplă în țara asta? Nu e de condamnat? E de condamnat numai Țandără? Sau ăla, sau ăla? Eu nu concep că un om de talia lui Sadoveanu e de scuzat. Eu n-am simțul culturii chiar așa, am citit cînd eram mic Sadoveanu și mi-a plăcut, dar știu că un om de cultură, trebuie să-l respect pentru că e plin de învățăminte. Păi cum îmi dovedește el că e plin de învățăminte, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
supraviețuitorilor, ca și vibrația imensă a duhului este prea subtilă pentru sensibilitatea tocită a esteților, prea mistică pentru puterea de percepție a psihologului ca și pentru orice ființă umană care nu a trăit în nebunie ci doar în limitele bunului simț comun. Numai cine are acea doză bună de nebunie, numai acela poate înțelege puțin. Nu tot. Nici noi nu înțelegem tot, noi care am trăit tot. Pentru că Dumnezeu a făcut de rușine înțelepciunea lumii acesteia. Avem nevoie de o sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fericirii al lui N. Steinhardt, în numerele 11, 12/2005 (Fericirile monahului de la Rohia). Pe lîngă filosof, în același lot, rînd pe rînd, vor fi arestați Sergiu Al-George, Anca Ionescu, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt, Păstorel Teodoreanu. Autorul Bunului simț ca paradox, prezintă, în episodul Voi stați și vă uitați, și pe Dunăre curg cadavre, gravele culpe pentru care el și prietenii săi au primit ani grei de detenție: "Incitarea lui Noica de a scrie o carte Povestiri din Hegel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unora ca Max Bănuș, Nichifor Crainic, Ion Caraion, altele luminoase ca la prozatorul I.D. Sârbu, sau scriitorul și actorul Ion Omescu, cît și marele orientalist dr. Sergiu Al. George sau a convertitului la ortodoxie N. Steinhardt, sau despre autorul Bunului simț ca paradox, care în dorința de a-și înștiința familia că este încă în viață a făcut imposibilul să-și împlinească norma de pămînt cărat pe dig, dar caraliii tot n-au binevoit să-i aprobe dreptul la cartea poștală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca o iapă deshidratată, ești nebun ? — Păi, și ce să-i spun ? ! — Gata, știu, știu ! Mamutule, fugi tu repede la colț și fă rost de un trandafir roșu ! Unul proaspăt înflorit. Dar Mamutu’ nu auzea și nu vedea nimic, toate simțurile lui se prinseseră ca un clește de umerii slabi care se vedeau puțin printre valurile de păr negru și lucios ce îi acopereau. — Mamutule, n-auzi, țipă Pribeagu la el, fugi de ia un trandafir ! — Mai încet... s-a încruntat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ei sunt un cetățean al lumii. Viața, cu frumusețea ei, este dată tuturor și nimeni nu are dreptul s-o ia altcuiva, doar omul care n-a cunoscut dragostea în adâncul său poate vărsa atâta sânge în jur, îmbolnăvit în simțurile lui pure de tot ce e mai rău pe lume. Nu sunt și nici nu voi fi în bătaia gloanțelor. Rolul meu, ca al tuturor artiștilor din aceste mici trupe, este să ridicăm moralul băieților noștri și să le alinăm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e de-ajuns să nu-i iau și ultima speranță. Dacă și eu cad, în ce să mai creadă ? Melodiile populare și lăutărești erau în vogă, era propusă o întoarcere spre un tradiționalism ieftin, care să scoată la lumină un simț naționalist exagerat și îndreptat politic spre noii conducători, ce aveau să salveze țara. Arta devine în scurt timp doar propagandă, iar tinerii care debutaseră la sfârșitul anilor ’30 se schimbă acum ca niște cameleoni după cum bate vântul și caută o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și alte persoane decât cele care au ilustrat, decenii la rând, rezistența culturală și chiar politică; iar dacă unii - din aceleași grupări „anti-comuniste” de care vorbeam mai sus -, printr-un clișeu de gândire, vor repeta până la nesaț și Îndobitocire a simțului critic că „nu a existat rezistență În cultură și prin cultură”, voi adăuga că instalarea unor noi nume pe frontispiciul unei literaturi naționale e un fapt firesc care ține de istorie și de mișcarea gustului și a mentalităților, dar vehemența
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale Începutului medievalității și ale năvălirilor hunilor, avarilor și ale acelor nații (sau rase!Ă care ne-au distrus așezările și deprinderile pe care ni le-au lăsat cele nici două secole de stăpânire și organizare romană: o excelentă urbanistică, simț și disciplină umană În deprinderea meseriilor și profesiunilor, spirit al violenței și al capacității de Împotrivire și apărare! Am mai spus-o - și toată lumea o știe! -, această sintagmă și temă majoră, preocupantă pentru toate generațiile lucide ale umanității, sensul vieții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trădează marea dumisale ambiție?! Nu știm, dar... cum o spuneam, mi-este teamă că În „a doua parte” a carierei sale politice, cea de-a „doua” categorie, cea a celor „cuminți și prudenți”, cea a probabilului, a Îngăduitului, a „bunului simț”, a pus mai degrabă stăpânire pe judecata și acțiunile sale. Nu e nimic reprobabil nici În aceasta, numai că există o lege nescrisă și aproape tiranică, Încă de la Greci, modelul nostru În toate, că cineva care „provoacă destinul”, un „Hercule
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mult, „bolnăvicios” de mult, pubertatea, adolescența și post-adolescența mea, a fi calitatea supremă a unui individ - cu mult peste celelalte calități cărora li se dă atâta importanță: inteligență, forță de muncă, capacitate profesională, sau celor morale, precum onestitatea, franchețea, generozitatea, simțul datoriei sau al onoarei. Nici azi nu-mi vine ușor să o definesc, acea autoritate care a vegheat ca o rigidă și augustă fantomă-judecătoare și definitivă a lungii, lungii mele copilării și adolescențe. Poate era vorba doar de ființele care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
slăbiciunii de caracter, cum se zice! -, adeseori ne-voită, În lumea „tuturor posibilităților”, Într-un univers cu limitele mult mai largi, mai elastic și cu „variante de destin” infinit mai bogate!... Dar, deși În multe ocazii am dat dovadă de simț realist, folosind bine, adecvat și iute, „probabilitatea”, nu am părăsit definitv nici până azi „posibilul” și această Întârziere În fumurile adolescenței și ale „idealului” sau idealurilor de atunci m-a ajutat tocmai de a supune mai bine realitatea; de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]