18,686 matches
-
Întotdeauna la timp, dar, din nefericire, În acel timp puterea nu comitea decât abuzuri, atrocități, silnicii, crime... Cu toate acestea, Alexandru Tăcu, om fără casă, cu o stare precară a sănătății, cu singurul copil ce i-a rămas (poeta Alină Tăcu) grav bolnavă și având nevoie urgentă de o intervenție chirurgicală În străinătate, mai are puterea să gândească la alții și dorește ca banii pe care-i va primi că daune morale pentru suferințele provocate de dictatură să-i dăruiască (prin intermediul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-mi că În acest pragmatic, materialist, Învolburat, sărac și trist Început de secol și de mileniu Încă mai există oameni (foarte puțini, e drept!) ce-și Înzidesc sufletul În fapte menite să-i ajute pe semenii lor. * Sigur că da. „Tăcu e un om tăcut, discret, modest, urgisit de vremuri și de soarta, de noroc, de istorie și mai ales de dictatură comunistă” - cum zice Valeriu Stancu, dar și de oamenii de lângă el, din apropierea noastră, de cei cu care, În Împrejurări
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
au zâmbit În speranța, dar i-au Întors spatele. Ori s-au făcut că nu-l Înțeleg. Cine se mai ocupă astăzi să descifreze gândul cugetătorilor, al poeților? Câți demnitari, ridicați pe ruinele luptei din tinerețe până la bătrânețe a lui Tăcu n-au intrat În salita cu șase mese și optsprezece scaune, În bar „La matale”, barul intelectualilor Iașilor, să servească o bere, În tovărășia lui Tăcu, care, de multe ori, le-a oferit-o gratis? Au făcut ei vre-un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
al poeților? Câți demnitari, ridicați pe ruinele luptei din tinerețe până la bătrânețe a lui Tăcu n-au intrat În salita cu șase mese și optsprezece scaune, În bar „La matale”, barul intelectualilor Iașilor, să servească o bere, În tovărășia lui Tăcu, care, de multe ori, le-a oferit-o gratis? Au făcut ei vre-un pas concret În rezolvarea uneia dintre problemele imediate, de viață, ale lui Tăcu, locuința de pildă? Recent, primăria i-a Întins o ofertă fictiva, si Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bar „La matale”, barul intelectualilor Iașilor, să servească o bere, În tovărășia lui Tăcu, care, de multe ori, le-a oferit-o gratis? Au făcut ei vre-un pas concret În rezolvarea uneia dintre problemele imediate, de viață, ale lui Tăcu, locuința de pildă? Recent, primăria i-a Întins o ofertă fictiva, si Tăcu, era, l-am văzut, În al nouălea cer, cu gândul că va avea și el locuința că tot omul, scos din casa unui proprietar impostor, dar fără
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tăcu, care, de multe ori, le-a oferit-o gratis? Au făcut ei vre-un pas concret În rezolvarea uneia dintre problemele imediate, de viață, ale lui Tăcu, locuința de pildă? Recent, primăria i-a Întins o ofertă fictiva, si Tăcu, era, l-am văzut, În al nouălea cer, cu gândul că va avea și el locuința că tot omul, scos din casa unui proprietar impostor, dar fără a i se oferi o altă, cum zice legea, o „locație” cum se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
uneori punând pe un loc secund familia”. Poate nu i-am Înțeles eu bine aprecierile, sensurile. De aceea nici nu i-am dat vreodată dreptate pe deplin, deoarece, Înainte de toate, mi se pare că cea mai mare realizare a lui Tăcu e tocmai familia pe care a făcut-o foarte puternică, curajoasă, bine Închegata, care a știut să lupte, atât cât a putut, indiferent de perioada desfășurării luptelor. Și lupta Încă. Fie și cu morile de vânt, cum spun alții. Comuniștii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lupta Încă. Fie și cu morile de vânt, cum spun alții. Comuniștii „i-au distrus viața, viitorul, i-au ucis părinții, fiul, speranțele”, scrie Valeriu Stancu, dar și alți croitori ai vorbelor bune, iar 323 eu zic că speranțele lui Tăcu există, altfel n-ar fi el citat, În proces cu Statul Român, tocmai la Curtea Supremă de Justiție și mâine-poimâine, cine știe, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strassbourg. Cât privește Malin, fiul, pentru Tăcu și familia sa, el
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
zic că speranțele lui Tăcu există, altfel n-ar fi el citat, În proces cu Statul Român, tocmai la Curtea Supremă de Justiție și mâine-poimâine, cine știe, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strassbourg. Cât privește Malin, fiul, pentru Tăcu și familia sa, el trăiește, este prezent În toate. De aceea Îi și cheamă, să fie Împreună, ca altădată. Cartea aceasta este dovada că familia Tăcu există, e puternică, Împreună cu Malin care locuiește aici, aproape, lângă noi și În noi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
știe, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strassbourg. Cât privește Malin, fiul, pentru Tăcu și familia sa, el trăiește, este prezent În toate. De aceea Îi și cheamă, să fie Împreună, ca altădată. Cartea aceasta este dovada că familia Tăcu există, e puternică, Împreună cu Malin care locuiește aici, aproape, lângă noi și În noi, În ceruri. Știți cât de verde este Copoul primăvară, vara, pana toamnă, târziu-târziu? Un pic mai jos, din alee În alee, În grădina cu flori a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Istrate V. Vasile 8. Popa I. Gheorghe 9. Popa P. Ștefan Iulie 1949 - 1 iulie 1999” Pusă la 50 de ani după Întâmplările din 1949, placa de marmora, pe care eu adaug cu gândul și numele colegului meu Alexandru Gh. Tăcu, placa de marmora amintește generațiilor care vin că la liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, o celulă de rezistență Împotriva a ceea ce avea să fie comunismul În România a existat Încă de la primele lui manifestări neprielnice, asupritoare. Erau profesorii și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, o celulă de rezistență Împotriva a ceea ce avea să fie comunismul În România a existat Încă de la primele lui manifestări neprielnice, asupritoare. Erau profesorii și elevii din ultima clasa a liceului care, posterior atitudinii elevului Tăcu, inaugurau Începutul, de astă dată, În grup a istoriei rezistenței prin manifestare publică. Ei au fost printre primii nu numai la Bârlad care au spus din fașa un NU răspicat comunismului În România. Să nu uităm asta niciodată și să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fașa un NU răspicat comunismului În România. Să nu uităm asta niciodată și să regretam că nu i-am Însoțit! În anexa Tabel - cerere Către Președintele României, pentru conferirea onorurilor de ,,Erou Martir al Națiunii Române” tânărului poet Alexandru Malin Tăcu, pentru sacrificiul prin moarte În lupta Împotriva comunismului cu deviza: ,,Deplin convins(a) că spiritul public simte adevărul Înainte de a fi declarat; cu judecată dreapta și conștiința limpede mă declar pentru”... ALBUM Nicolae Ciochina, pictor S-a născut la 9
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pământ românesc ÎI - Presă din Rădăuți - 1893 - 2004, Editura Edict, 2005, 205 pagini. Cu capul pe umărul meu... Jurnalistică Împreună cu cititorii, cuprinzând parte din publicistica autorului, Editura TipoMoldova, 2005,319 p. Malin, vestitorul revoluției - antologie ziaristico-scriitoricească dedicată poetului Alexandru Malin Tăcu, obiectiv informativ al securității din România Într-un fel de proces al postcomunismului, Editura TipoMoldova, Iași, 2006, 354 p., cu „În loc de prefață” de Codruț Liviu Cuțitaru. Vaslui - Capitala „Țării de Jos” În presa vremii -1875-2005, Editura TipoMoldova Iași, 2005, 524
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
formă de provocare. Exagerând, filosoful francez relatează despre autenticitatea libertății, așa cum o vedea el, în timpul ocupației naziste: Pentru că otrava nazistă ne infiltra întreaga noastră gândire, orice gând corect devenea o cucerire. Pentru că o poliție atotputernică încerca să ne facă să tăcem, orice cuvânt devenea prețios ca o declarație de principii. Pentru că eram urmăriți, fiecare din mișcările noastre căpăta greutatea unui angajament.” Sartre releva drept condiție fundamentală a omului contemporan angoasa și răspunderea totală pentru propria existență. Datul sau fapticul este doar
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
să mor. Cineva a pomenit de Brooklyn și, astfel, a doua zi dimineață, m-am deplasat din Westchester până acolo, să cercetez terenul“ - cu aceste gânduri vine Nathan Glass în Brooklyn, orașul în care speră să-și găsească un sfârșit „tăcut“, pentru viața sa „tristă și ridicolă“. Nebunii în Brooklyn este un roman care păstrează multe din temele dragi lui Paul Auster, cum ar fi identitatea, familia, destinul sau hazardul, dar este și puțin diferit de celelalte cărți ale scriitorului american
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
-a de grozava taină ce-o urmărește și dacă a înțeles că toate sunt numa nchipuiri, Hecuba spune că fata a cerut insistent să fie lăsată să iasă din casă promițând că-și va înfige-n buze dinții spre a tăcea (III 7). În fapt, Casandra vrea doar să deconspire taina nevestei lui Menelau, funestă pentru troieni : A rupt o legătură sacră, a ofensat/ Zeii cari cer astăzi cumplită răzbunare/ [...] Asupra tuturora blăstăm, și-asupra mea ! (III 8). Două scene de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
murit, se arată nepăsătoare (Nu simt nimic... Încerc să trec pragul vieții noi dormind - I 6) și ezită cu privire la viitorul relației cu Egist (Nu știu decât că trebuie să încep totul din nou - I 7). Îi reproșează amantului neliniștea (dacă taci mereu, nu mai e ciudat, ci plictisitor - II 1) și îi explică deficitul ei de vitalitate (Sunt un turn cu un clopot nemișcat și tu încerci mereu să tragi de funie - II 4). Prea obosită (II 1) și nehotărâtă (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
brutale - I 3) și e ușurată când află că soțul ei ar fi murit pentru că astfel nu-l va mai vedea schimbat (mai bine că nu se întoarce, ar fi un bărbat încărunțit înainte de vreme, plictisit și care ar fi tăcut tot timpul - I 6). Când se reîntâlnesc, prima impresie este că timpul care a acționat asupra ei i-a lăsat lui caracterul nealterat (mâniile, iubirile, setea de bani ți-au rămas tot fără măsură, și răsuflarea îți este dorință. Dar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
luminoasă a piesei, singura care merită zile senine, este și ea o ființă condamnată (Cântărind în mâini fericirea, mi s-a scurs printre degete - IV 7). La banchetul final - constată gardienii care preiau parțial rolul corului antic - eroii beau și tac fiecare în felul lui și totuși cu un aer de familie : Agamemnon bea ca o pâlnie, tace și se uită drept înainte, încruntat ; Clitemnestra bea printre dinți, tace și zâmbește ușor în gol ; Egist căruia îi licăresc ochii dă peste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fericirea, mi s-a scurs printre degete - IV 7). La banchetul final - constată gardienii care preiau parțial rolul corului antic - eroii beau și tac fiecare în felul lui și totuși cu un aer de familie : Agamemnon bea ca o pâlnie, tace și se uită drept înainte, încruntat ; Clitemnestra bea printre dinți, tace și zâmbește ușor în gol ; Egist căruia îi licăresc ochii dă peste cap paharele și se uită tot timpul la rege, iar când li se întâlnesc privirile întoarce capul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
final - constată gardienii care preiau parțial rolul corului antic - eroii beau și tac fiecare în felul lui și totuși cu un aer de familie : Agamemnon bea ca o pâlnie, tace și se uită drept înainte, încruntat ; Clitemnestra bea printre dinți, tace și zâmbește ușor în gol ; Egist căruia îi licăresc ochii dă peste cap paharele și se uită tot timpul la rege, iar când li se întâlnesc privirile întoarce capul și se învinețește ; Casandra parcă ar fi o fetiță beată, care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
viețile și doctrinele filosofilor, XVIII, 37 cum că preoteasa de la Delfi l-ar fi declarat pe Socrate cel mai înțelept dintre toți muritorii. Dramaturgul român pune însă sub semnul întrebării această apreciere : Dar Herefon a murit de mult, oracolul a tăcut și el ; cine știe care o fi adevărul ? (p. 32) . Autorul face o scurtă trecere în revistă a meritelor lui Socrate de om și de cetățean : A respectat legile, bune sau rele, ale cetății sale și i-a învățat și pe alții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
devoratoare se cer stropite cu un sânge ca al lor fierbinte și pur, e cuprins de o tristețe sumbră, așa că le cere să plece și să nu-l mai tulbure : De ce răscoliți cenușa inimii mele ?... Părăsiți-mă... (I, p. 43-44). Tace ca lovit, privindu-l intens pe Quintus când acesta scrie pe tăblițele destinate regelui că-l așteaptă cu drag (II, p. 55). În momentul execuției, se uită cu nespusă duioșie la cel capabil să-i trezească emoțiile cele mai vii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
conduita pe care ar trebui s-o adopte cei antrenați în acțiune. Sfaturile lui pot fi contradictorii, greu de deslușit. Pe nehotărâtul Vindicius, incapabil să decidă dacă își va proteja stăpânii sau cetatea, îl îndeamnă fie să vorbească, fie să tacă pentru a-și dobândi libertatea. La protestul acestuia că o astfel de sugestie ambiguă doar îi sporește chinul indeciziei, observă analogia dintre propria recomandare și oracolele obscure : încep să cred că aș fi Pythia de la Delphi... (II, p. 57). Într-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]