17,853 matches
-
pierderi. Xerxes trimite apoi împotriva spartanilor un număr de armate exotice adunate de pe întinsul imperiu persan, inclusiv bombe explozive cu pulbere neagră și gigantice fiare de război dar toate atacurile acestea au eșuat. Mâniat de respingerea regelui, Ephialtes trece în tabăra persană și trădează calea trecătorii secrete. Când realizează felonia lui Ephialtes, arcadienii se retrag iar Leonida ordonă lui Dilios să se întoarcă în Sparta și să povestească înaltului consiliu despre sacrificiul lor. Deși Dilios își pierduse în luptă ochiul stâng
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
să cuprindă toate comunitățile elene din Epirul de nord-est, Tracia și Asia Mică. Aliații occidentali, în special premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii s-ar fi alăturat taberei Aliaților. Astfel, grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada), ca și părți ale Anatoliei apusene, adică teritoriul din jurul orașului Smirna. Repudierii de către italieni și anglo-francezi a Acordului de la St.-Jean-de-Maurienne semnat pe 26
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
care se presupunea că trebuia să le prevină. Arnold J. Toynbee aducea acuzații grave la adresa politicii britanice și elene, dar și la deciziile Conferinței de Pace de la Paris, care ar fi fost factorii decisivi în declanșara atrocităților comise de ambele tabere în timpul războiului. El afirma în cartea sa „The Western question in Greece and Turkey” că „... grecii din Pontus și turcii din teritoriile grecești ocupate au fost într-o oarecare măsură victimele calculelor politice eronate de la Paris ale premierilor Venizelos și
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
care "„... vor fi atât de întinse încât a altă Grecie la fel de vastă și nu mai puțin bogată va fi adăugată la Grecia dublată care apăruse după războaiele balcanice victorioase”. „Schisma Națională” numește sciziunea profundă politicii și societății elene în două tabere: una condusă de Eleftherios Venizelos și celaltă de regele Constantin. Schisma s-a produs mai înainte de izbucnirea Primului Război Mondial și s-a amplificat în mod semnificativ odată cu discuțiile cu privire la tabăra în care Grecia trebuia să se înroleze în timpul conflictului mondial. Regatul
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Schisma Națională” numește sciziunea profundă politicii și societății elene în două tabere: una condusă de Eleftherios Venizelos și celaltă de regele Constantin. Schisma s-a produs mai înainte de izbucnirea Primului Război Mondial și s-a amplificat în mod semnificativ odată cu discuțiile cu privire la tabăra în care Grecia trebuia să se înroleze în timpul conflictului mondial. Regatul Unit sperase că existau considerente strategice suficient de importante care să-l convingă pe regele Constantin să-și alăture țara cauzei Aliaților. Regele și sprijinitorii săi insistau însă pe
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
o eventuală victorie. Neînțelegerile dintre rege și premier și eliberarea din funcție a celui din urmă de către monarh au dus la adâncirea sciziunii dintre cei doi, sciziune care s-a amplificat la nivel național. Grecia s-a împărțit în două tabere politice radical opuse. Venizelos a format un stat separat în nordul Greciei și a reușit cu ajutorul Aliaților să-l forțeze pe rege să abdice. În mai 1917, după ce regele Constantin a fost exilat, Venizelos s-a reîntors la Atena și
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
nu ar fi fost primită ușor de puterile europene. Regele Alexandru murise fără să lase moștenitori. Alegerile generale programate pentru 1 noiembrie 1920 au devenit în acest condiții prilej de conflict între susținătorii lui Venizelos și partizanii regelui Constantin. Campania tabărei anti-Venizelos s-a concentrat pe acuzațiile de proastă administrare a afacerilor interne și de comportare dictatorială a guvernului (datorită războiului nu mai fuseseră convocate alegeri generale din 1915). În același timp, această facțiune propunea dezangajarea militară în Asia Mică, fără
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
trebuit adoptate. Venizelor era partizanul continuării războiului cu forțele naționaliste turce, într-un conflict al cărui sfârșit nu putea fi prevăzut. Majoritatea populației Greciei era sătulă de război și de regimul dictatorial al lui Venizelor și a votat pentru schimbare. Tabăra lui Venizelos a câștigat doar 118 din cele 369 de mandate. În fața unei asemene înfrângeri zdrobitoare, Venizelos și unii dintre cei mai apropiați suporteri ai săi au părăsit țara. Noul guvern format sub conducerea lui Dimitrios Gounaris a anunțat organizarea
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
care grecii au încercat fără succes să cucerească Haymana, la 40 km sud de Ankara. Grecii aveau propriile lor probleme. Înaintarea în Anatolia le lungise liniile de aprovizionare și de comunicații și criza de muniții începuse să se manifeste în tabăra elenă. Intensitatea deosebită a luptelor a epuizat ambele tabere într-o asemenea măsură, încât ambele au luat în considerație retragerea, numai că grecii au fost primii care au plecat înapoi pe liniile inițiale de atac. Grecii au atins în timpul acestei
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
la 40 km sud de Ankara. Grecii aveau propriile lor probleme. Înaintarea în Anatolia le lungise liniile de aprovizionare și de comunicații și criza de muniții începuse să se manifeste în tabăra elenă. Intensitatea deosebită a luptelor a epuizat ambele tabere într-o asemenea măsură, încât ambele au luat în considerație retragerea, numai că grecii au fost primii care au plecat înapoi pe liniile inițiale de atac. Grecii au atins în timpul acestei bătălii cea mai avansată poziție de-a lungul întregului
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
care Aliații și-au schimbat radical poziția sunt complexe. Unul dintre motivele invocate ar fi venirea la putere a regelui Constantin I, care se remarcase prin poziția sa neutră din la începutul războiului, spre deosebire de premierul Venizelos, care adusese Grecia în tabăra Antantei. Acest motiv este cel mai probabil doar un pretext. O explicație mai plauzibilă ar fi faptul că populația țărilor învingătoare era epuizată după patru ani de lupte sângeroase și nicio putere a Antantei nu mai avea dorința să se
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
din partea Italiei și Franței. Italienii erau nemulțumiți de pierderea Smirnei în favoarea Greciei. Ei au folosit baza din Antalya pentru înarmarea și pregătirea militarilor kemaliști care luptau împotriva grecilor. În afară de acești factori, contrastul dintre motivațiile și pozițiile strategice ale celor două tabere au contribuit în mod decisiv la obținerea victoriei turcești. Turcii luptau pentru apărarea patriei împotriva a ceea ce ei percepeau drept un atac imperialist. Mustafa Kemal a fost un politician abil, care a știut să se prezinte drept revoluționar în fața comuniștilor
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
(, "Ethnikos Dikhasmos") este un eveniment istoric din Grecia generat de neînțelegerile dintre regele Constantin I și premierul Eleftherios Venizelos cu privire la posibilitatea intrării în război de partea uneia dintre taberele primei conflagrații mondiale. Neînțelegerile și demiterea lui Venizelos de către rege au dus la o ruptură profundă dintre cei doi, care s-a prelungit în rândul sprijinitorilor celor doi și mai departe în societatea greacă. Grecia s-a împărțit în două
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
primei conflagrații mondiale. Neînțelegerile și demiterea lui Venizelos de către rege au dus la o ruptură profundă dintre cei doi, care s-a prelungit în rândul sprijinitorilor celor doi și mai departe în societatea greacă. Grecia s-a împărțit în două tabere politice radical opuse, după ce Venizelos a organizat un stat separat în nordul Greciei și a reușit în cele din urmă, cu ajutorul Aliaților, să-l oblige pe rege să abdice. Efectele „Schismei Naționale” s-au resimțit în politica elenă până în deceniul
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
primul război Regele avea toate motivele să se gândească la sprijinirea Puterilor Centrale. Cu toate acestea, el a considerat că era în interesul superior al Greciei să păstreze statutul de neutralitate al țării, cel puțin atâta vreme cât nu se prefigura nicio tabără învingătoare. Pe de altă parte, premierul Venizelor se în favoarea alianței cu Antanta. În ianuarie 1915, încercând să convingă Grecia să se alăture taberei Aliaților, [[Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei|guvernul de la Londra]] a promis Atenei importante câștiguri teritoriale în
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
superior al Greciei să păstreze statutul de neutralitate al țării, cel puțin atâta vreme cât nu se prefigura nicio tabără învingătoare. Pe de altă parte, premierul Venizelor se în favoarea alianței cu Antanta. În ianuarie 1915, încercând să convingă Grecia să se alăture taberei Aliaților, [[Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei|guvernul de la Londra]] a promis Atenei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman în [[Asia Mică]]. Premierul a considerat că o astfel de ofertă este în avantajul Greciei și a încercat trecerea prin
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
a mutat în [[Creta]] natală. Liberalii au boicotat noile alegeri, ceea ce a subminat pozițiile noului guvern monarhist, care a fost privit ca un cabinet numit direct de rege, fără a se ține seama de opinia poporului. Tensiunile dintre cele două tabere au crescut gradual de-a lungul anului următor. Opinia publică nu era însă foarte clar împărțită în acea perioadă. Când forțele franceze și britanice au debarcat la Salonic, în conformitate cu permisiunea dată de Venizelos pe vremea când era premier, grecii l-
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
la o fractură politică și socială adâncă în societatea elenă postbelică. Cele mai importante partide politice, liberalii lui Venizelos și regaliștii, implicați în perioada antebelică într-o luptă politică acerbă, au ajus după război să se urască cu patimă. Ambele tabere considerau acțiunile celeilalte în timpul [[primul război mondial|Primului Război Mondial]] ca fiind nelegitime și trădătoare. Această dușmănie s-a răspândit inevitabil în întreaga societate elenă, fiind unul dintre factorii care au dus la [[Războiul greco-turc (1919-1922)|dezastrul din Asia Mică]] din timpul
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
definitorie a lui. În schimb, s-a turnat o replică în greutate de (câte 1.000 de livre pentru fiecare stat fondator). Metalul folosit pentru clopotul denumit „al Centenarului” conținea părți din două tunuri topite, câte unul folosit de fiecare tabără în Războiul de Independență, și unul utilizat de fiecare dintre cele două tabere în Războiul Civil. Acel clopot a bătut în incinta expoziției la 4 iulie 1876, și a fost apoi returnat pentru a îmbunătăți sonoritatea, iar astăzi este atașat
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
câte 1.000 de livre pentru fiecare stat fondator). Metalul folosit pentru clopotul denumit „al Centenarului” conținea părți din două tunuri topite, câte unul folosit de fiecare tabără în Războiul de Independență, și unul utilizat de fiecare dintre cele două tabere în Războiul Civil. Acel clopot a bătut în incinta expoziției la 4 iulie 1876, și a fost apoi returnat pentru a îmbunătăți sonoritatea, iar astăzi este atașat ceasului din clopotnița Sălii Independenței. Deși Clopotul Libertății nu a fost dus la
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
STO, ro. SMO). Georges, 22 ani, este chemat la primăria arondismentului XIV unde a primit foaia de instrucțiuni personală. Pentru evaziune sunt represalii severe. La 8 martie, el se află la gară de Est pentru a pleca în Germania, catre tabăra de lucrători Basdorf, aproape de Berlin. Acolo, el alucrat la fabrica de motoare de aeronave BMW. Adesea observat cufundat în cărți sau scriind melodii care îi distrau tovărășii, și după aceea un roman început la Paris, Lalie Kakamou. Leagă prietenii, cărora
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
unde cântă în alternanta cu Serge Lama, Barbara, Michèle Arnaud, Brigitte Fontaine și Boby Lapointe de la 21 octombrie până la 10 ianuarie 1965) devin un adevărat triumf. Una dintre noile sale melodii, Leș deux oncles, în care pune la zid ambele tabere beligerante din cel de-al Doilea Război Mondial pentru a-și exprima oroarea față de orice război, provoacă tulburare în rândul publicului și dușmănie din partea unora dintre admiratorii săi de până atunci. Tatăl artistului, Jean-Louis Brassens, nu l-a văzut nici
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
care să determine cărei țări i se cuvine controlul asupra fostului Vilaiet otoman. Raportul comisiei avea să precizeze faptul că Turcia nu are nici un fel de pretenție asupra Mosulului și că acesta ar fi aparținut de drept britanicilor, nefiind nicio tabăra care să aibă pretenții îndreptățite.. Această decizie a comisiei nu a fost o surpriză, ținând seama de marea influență de care se bucură Londra la Liga Națiunilor. Britanicii și-au exprimat în mod clar dorința să controleze întreaga regiune când
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
ei, Selver, începe să viseze la război. Nimeni nu a mai avut până atunci vise despre război, dar Selver e capabil să își împărtășească visele și cântă despre planurile sale alături de restul poporului său. El conduce un raid într-o tabără, omorând 200 de oameni și umilindu-l pe Davidson. Pentru poporul său, el devine un "sha'ab", cuvânt care înseamnă atât "translator", cât și "zeu". Între timp, sosește o navă spațială care aduce un ansiblu (necesar unei lumi apropiate) și
Lumii îi spuneau pădure () [Corola-website/Science/321599_a_322928]
-
Nu se știe dacă o ala avea un număr fix de soldați sau dacă era împărțită în cohorte.O ala era comandată de către trei prefecți.În această perioadă, într-un mod particular, s-a dezvoltat și sistemul de apărare al taberelor. Locul unde se așeza armata, chiar și pentru o noapte, era transformat într-o fortăreață. În sistemul manipular, cavaleria avea în continuare un loc secundar. Despre armele soldaților, ne-au rămas informații importante de la Polybius. Acesta spunea că fiecare hastatus
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]