167,887 matches
-
siluetelor avioanelor aflate la sol. De fapt, nu era vorba de avioane de vânătoare. Pe aeroportul Gosport se afla o unitate de avioane torpiloare, iar Thorney Island găzduia escadrilele RAF 59 și 235 echipate cu bombardiere ușoarea Bristol Blenheim ale apărării de coastă. Ford era o bază a aviației navale care găzduia escadrila 829 dotată cu biplane torpiloare Fairey Albacore. Aceste obiective au fost repartizate atacului Grupului de bombardiere în picaj 77 (StG 77 - "Sturzkampfgeschwader 77"), care urma să fie efectuat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
atacurilor RAF și nu au reușit în continuare să asigure protecția camarazilor lor. În ciuda tuturor greutăților, unele echipaje germane au reușit să își lanseze bombele. Chiar în timpul bombardamentului, escadrila Nr. 235 Blenheims a decolat pentru a intra în luptă pentru apărarea aerodromului. Mai multe hangare au fost atinse de bombele germane. După ce au ieșit din luptele cu primele avioane RAF care le atacase, escortele Bf 109 au trebuit să facă fața unei forțe de aproximativ 300 de avioane britanice de vânătoare
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
oprațiuni, inclusiv primele cinci ale zilei. Doar 403 din numărul total de misiuni (aproximativ 45%) ale Fighter Command au avut ca țintă cele trei raiduri importante ale bombardierelor germane. 56 de misiuni (peste 6%) au fost zboruri de patrulare pentru apărarea transporturilor maritime. Cea mai mare parte a restului de 427 de misiuni (aproximativ 49%) au avut ca obiective avioanele germane de recunoaștere. Britanicii au trimis împotriva a câte două avioane de recunoaștere germane câte o escadrilă de vânătoare. Numărul mare
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
care produceau avioane de vânătoare. "Luftflotte 2" avea obiective bine determinate în această zi. Operațiunile împotriva aeroporturilor Kenley, Biggin Hill, North Weald și Hornchurch puteau să distrugă principalele stații de sector ale Grupului 11 și să îi submineze capacitatea de apărare. De asemenea, un alt obiectiv era atragerea avioanelor de vânătoare britanice în bătălii aeriene decisive. Atacul asupra aerodromului Kenley a eșuat, iar "9 Staffel" KG 76 a suferit pierderi grele. Condițiile meteo nefavorabile au împiedicat atacurile asupra aeroporturilor Hornchurch și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mediodorsală a gâtului și spatelui au un fel de coamă formată din păr lung și zbârlit. La membrele anterioare au 5 degete și 4 la cele posterioare. Măselele sunt slab dezvoltate, numai caninii sunt ascuțiți și puternici. Ca mijloace de apărare, în afară de fugă, își zbârlesc coamă și aruncă spre fața adversarului secrețiile urât mirositoare ale glandelor anale, dar la nevoie pot să și lupte cu ei, atacând cu caninii ascuțiți. Trăiesc mai mult izolat sau în perechi, mai rar în grupuri
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]
-
neacoperită, asemănătoare construcției unui han. Ea are două etaje, cel inferior fiind cu mult mai înalt decât celalalt. Partea de vest a clădirii se sprijină pe zidul cetății, construit în epoca otomană. Cea de nord e mărginită de șanțul de apărare al Turnului lui David; partea de est este orientată spre Orașul vechi, iar cea de sud spre periferia Cartierului armean al Ierusalimului. Intrarea în edificiu se face printr-o poartă stilizată. Kishla a fost ridicată în anii 1830 de către Muhammad
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
au contribuit la revitalizarea orașului. , terminat în 1832, lega Nemanul de Marea Neagră, și prin Kaunas a fost terminată în 1862; ea făcea parte dintr-o restrânsă rețea de căi ferate din vestul Rusiei. Frontierele vestice ale Rusiei aveau nevoie de apărare, și existau sau erau construite diverse cetăți în Letonia, Ucraina și în Belarus. Conceptul de construcție a unei cetăți în Lituania a fost discutat fără rezultate în 1796, dar a devenit o problemă critică după condusă de Napoleon. a reușit
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
cetății a rezistat la câteva tentative de a rupe perimetrul defensiv. După câteva zile, bombardamentul cetății a ajuns la apogeu; apărătorii au suferit pierderi grele, între 50% și 75%. La 14 august, peste 1.000 de soldați din trupele de apărare au fost uciși, dar germanii nu au reușit să cucerească cetatea. A doua zi însă, proiectilele de Gamma-Gerät au distrus Fortul I și germanii și-au transferat atenția asupra Fortului II. Luptele se duceau acum în interiorul inelului larg de apărare
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
apărare au fost uciși, dar germanii nu au reușit să cucerească cetatea. A doua zi însă, proiectilele de Gamma-Gerät au distrus Fortul I și germanii și-au transferat atenția asupra Fortului II. Luptele se duceau acum în interiorul inelului larg de apărare a complexului. Cu prețul unor pierderi grele, apărătorii Fortului III au întârziat înaintarea germanilor, dar au fost forțați să evacueze și să se retragă în aceeași zi. A doua zi, Fortul IV a fost abandonat și Fortul V a fost
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
au contribuit la căderea relativ rapidă a cetății. Ea nu fusese complet renovată; apărătorii nu aveu experiență; personalul era mutat frecvent, neavând timp să se familiarizeze cu zona înconjurătoare și cu cetatea. Deși mare parte din experiența lor era în apărarea interiorului cetății, ei erau trimiși să lupte în câmp deschis. Când luptele s-au mutat în exteriorul cetății, liniile de comunicație au fost întrerupte de bombardamentul german, și apărarea cetății nu a putut restaura complet comunicațiile cu centrul de comandă
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
și cu cetatea. Deși mare parte din experiența lor era în apărarea interiorului cetății, ei erau trimiși să lupte în câmp deschis. Când luptele s-au mutat în exteriorul cetății, liniile de comunicație au fost întrerupte de bombardamentul german, și apărarea cetății nu a putut restaura complet comunicațiile cu centrul de comandă sau cu celelalte redute. Absența susținerii din exterior a fost un factor crucial pentru căderea ei. La 16 februarie 1918, Lituania și-a redobândit independența, iar orașul Kaunas a
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
de restaurare, iar din 2009 el este deschis ca muzeu militar și al fortificaților, fiind singurul fort de cărămidă din Kaunas ce poate fi vizitat. În anii 2000, diferite entități au deținut în proprietate părți din complex: Ministerul Culturii, Ministerul Apărării, Fondul Proprietății de Stat, și Primăria orașului Kaunas. Situl încă mai conține elemente de artilerie neexplorate, deși în 1995 au fost înlăturate circa 1,9 tone de explozibili. Alte probleme de restaurare sunt apariția de puțuri, slabul drenaj al apelor
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
importanță crucială pentru germani. Pe data de 15 iunie 1940 însă, cadeții școlii de cavalerie au primit ordinul de evacuare a Saumurului și deplasarea spre Montauban. Colonelul Michon a refuzat însă să se retragă și și-a organizat subordonații pentru apărarea sectorului inițial repartizat școlii. Evacuarea a vizat numai personalul necombatant al școlii de cavalerie. În aceeași zi, Maxime Weygand a anunțat că refuză depunerea armelor de către armata franceză. La datas de 16 iunie 1940, germanii ajunseseră la Orleans, un oraș
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
explice situația. Cu toții doreau să continue rezistența armată în ciuda resurselor limitate și să se sacrifice pentru onoarea armatei francezei. Această acțiune urma să aibă loc în condițiile în care germanii ajunseseră deja la Nevers și La Charité-sur-Loire. Alături de luptele de apărare de pe Linia Maginot, luptele cavaleriștilor francezi pot fi considerate primele acte ale Rezistenței de pe teritoriul francez. Pe 19 mai 1940, germanii ajunseseră la Gien, Beaugency și Sully-sur-Loire. În același timp localitățile Blois și Nantes, declarate „orașe deschise”, au fost ocupate
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
franceze. Germanii aveau 10.000 de soldați, tancuri, mașini blindate, artilerie și echipamentul divizional obișnuit, în vreme ce tabăra franceză era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și un număr de soldați aflați în retragere, care au fost mobilizați pentru organizarea apărării. Pe 18 iunie 1940, cadeții francezi au pus în poziții defensive două tunuri de 75 mm, 10 tunuri vechi de 25 mm, 35 de mitraliere, patru mortiere de 81 mm, șapte mortiere de 60 mm, cinci tancuri vechi din prima
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
intitulat "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă". Cele două romane sunt legate între ele prin prezența personajului Tudor Șoimaru, ce evoluează dintr-un căpitan de oșteni al lui Ștefan Tomșa al II-lea și luptător aprig pentru independența Moldovei și pentru apărarea drepturilor țăranilor (așa cum apărea în "Neamul Șoimăreștilor") într-un bătrân umilit de sărăcie și de hărțuielile oștenilor domniei, ce-i cere voievodului să-i ierte pe răzeșii orheieni ce se răzvrătiseră și rostește cuvinte ce sună prevestitor: "„Mulțămește-te, măria
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Galiția, în timpul serviciului acestuia în cadrul Armatei a 4-a (aflată sub comanda Arhiducelui Joseph Ferdinand de Habsburg-Lorena). A luptat printre altele în ultima bătălie de cavalerie din istoria lumii - la Râul Sanna și Jarosław la est de Zolociv, precum și în apărare împotriva forțelor țariste în 1914/1915 în timpul Asediului Przemyślului Ulterior acestuai, a fost trimis pe frontul italian în Tirolul de Sud și Trentino. În anii 1915 și 1916 ofițerul a luptat în nordul Italiei, printre altele pe Monte Baldo și
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
fortificațiilor în eventualitatea unui atac german. În octombrie 1936 însă, Belgia și-a modificat politica într-un de strictă neutralitate, limitând coordonarea planurilor defensive cu Franța. Gamelin propusese inițial un plan mai puțin riscant „Planul E (Escaut)”, care prevedea pentru apărarea (cu excepția extremității vestice a Flandrei) bazată pe o serie de fortificații de-lungul frontierei franco-belgiene, nu în interioriul teritoriului belgian. În cele din urmă, Gamelin a decis să adopte Planul D datorită noilor construcții antitanc construite de belgieni de-a
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
principal armatei britanice să continue operațiunile militare. Franța a fost obligată să semneze un armistițiu cu Germania în iunie 1940. Belgia a fost ocupată de germani până în toamna anului 1944, când a fost eliberată de aliații occidentali. Strategia Belgiei de apărare împotriva unui atac german a trebuit să facă față unor probleme politice și militare. Din punct de vedere al strategiei militare, belgienii nu doreau ca pozițiile lor defensive la granița cu Germania să devină doar o prelungire a Liniei maginot
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Francezii au fost înfuriați atunci când au aflat despre declarația de neutralitate a regelui Leopold al III-lea din octombrie 1936. Armata Franceză și-a văzut planurile strategice subminate - nu se mai puteau baza pe o cooperare strânsă cu belgienii pentru apărarea granițelor estice ale celor din urmă, ceea ce creștea șansele succesului unui atac german pe acea direcție. Francezii depindeau de gradul de cooperare al belgienilor. Neutralitatea belgienilor îi lipsea pe francezi de răgazul dat de o defensivă puternică în țara vecină
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
pentru implicarea într-un război departe de teritoriul național. Regele Leopold al III-lea a ținut un discurs pe 14 octombrie 1936 în fața Consiliului de Miniștri încercând să își convingă poporul și guvernul că este nevoie de creșterea cheltuielilor pentru apărare. El a subliniat trei puncte care trebuiau să ducă la creșterea efortului de reînarmare a țării: a) Reînarmarea germană, care a urmat completei remilitarizări a Italiei și Rusiei (Uniunii Sovietice), a făcut ca alte state, chiar și cele erau în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
francez.. Gamelin nu era însă dispus să modifice planul Dyle în asemenea măsură. El considera că belgienii aveau să fie obligați să se retragă pe o linie defensivă spre Anvers, la fel ca în 1914. De fapt, diviziile belgiene de apărare a frontierelor trebuiau să se retragă spre sud, ca să facă joncțiunea cu forțele franceze. Aceată informație nu a fost transmisă lui Gamelin. Din punctul de vedere belgian, Planul Dyle avea anumite avantaje. În loc ca aliații să efectueze o înaintare limitată
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
vântul puternic ar fi îndepărtat parașutiștii de țintă și i-ar fi dispersat. O încercare de parașutare dintr-un Ju 52 la înălțimea minimă operațională a dus la o dispersare de peste 300 m. Hitler a remarcat un punct slab al apărării. Acoperișurile erau plane și neprotejate. El a cerut să afle dacă un planor precum modelul DFS 230 ar fi putut ateriza pe aceste acoperișuri ale fortului. Student a afirmat că este posibilă aterizarea a doar 12 planoare și doar pe
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
franceză implicată în luptele din Belgia avea să fie Armata a 9-a. Aceată armată avea efective și dotare inferioare celorlate două armate franceze mai sus amintite. Singura unitate puternică era Divizia a 5-a motorizată. Armata avea ca sarcină apărarea flancului sudic al fronului aliat, de la râul Sambre până la nord de Sedan. În continuare spre sud, pe teritoriul francez, era staționată Armata a 2-a franceză, care apăra frontiera franco-belgiană de la Sedan la Montmédy. Cele mai slabe aramate franceze aveau
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Armata a 2-a franceză, care apăra frontiera franco-belgiană de la Sedan la Montmédy. Cele mai slabe aramate franceze aveau să fie cele care au trebuit să suporte greul atacului principal german. Britanicii au contribuit cu cele mai puține forțe la apărarea belgiei. Corpul Expediționar Britanic comandat de generalul Lord Gort era compus din doar 152.000 de militari organizați în două corpuri de armată a câte două divizii fiecare. Britanicii plănuiseră să mobilizeze două armate a câte două corpuri fiecare, dar
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]