167,887 matches
-
și 28 mai, AéMI au efectuat doar 77 de misiuni. Cea mai mare parte a timpului, aviatorii belgieni au petrecut-o punând la adăpost benzina și avioanele în fața atacurilor "Luftwaffe". Planificatorii germani au înțeles importanța Fortului Eben-Emael în sistemul de apărare belgian. Ei au decis să organizeze aterizarea forțelor aeropurtate ("Fallschirmjäger") în perimetrul fortăreței folosind planoare. Unitățile "Fallschirmjäger" au folosit dispozitive explozive și aruncătoare de flăcări pentru anihilarea apărării. În timpul bătăliei care a urmat, infanteria germană a copleșit apărarea belgiană (Divizia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
atacurilor "Luftwaffe". Planificatorii germani au înțeles importanța Fortului Eben-Emael în sistemul de apărare belgian. Ei au decis să organizeze aterizarea forțelor aeropurtate ("Fallschirmjäger") în perimetrul fortăreței folosind planoare. Unitățile "Fallschirmjäger" au folosit dispozitive explozive și aruncătoare de flăcări pentru anihilarea apărării. În timpul bătăliei care a urmat, infanteria germană a copleșit apărarea belgiană (Divizia a 7-a de infanterie) în 24 de ore. Principala linie defensivă belgiană a fost străpunsă, iar Armata a 18-a germană a depășit aceste poziții rapid. În
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
sistemul de apărare belgian. Ei au decis să organizeze aterizarea forțelor aeropurtate ("Fallschirmjäger") în perimetrul fortăreței folosind planoare. Unitățile "Fallschirmjäger" au folosit dispozitive explozive și aruncătoare de flăcări pentru anihilarea apărării. În timpul bătăliei care a urmat, infanteria germană a copleșit apărarea belgiană (Divizia a 7-a de infanterie) în 24 de ore. Principala linie defensivă belgiană a fost străpunsă, iar Armata a 18-a germană a depășit aceste poziții rapid. În plus, infanteriștii germani au cucerit câteva capete de pod peste
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
care nu au întâmpinat nicio rezistență notabilă, au curățat ruta de înaintare fără să poată fi opriți. Întârzierea pe care ar fi putut-o provoca "Chasseurs Ardennais", considerată o unitate de elită, blindatelor germane a fost dovedită în timpul luptelor pentru apărarea localității Bodange, unde Divizia I Panzer a fost oprită timp de opt ore. Această bătălie a fost un rezultat al distrugerii liniilor de comunicație belgiene și nu se înscrisese în intențiile operaționale ale comandanților belgieni. Între timp, în sectorul central
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
la 20 km est de Breda, la Tilburg. În timpul luptelor care au urmat, francezii au suferit pierderi importante, în special ca urmare a atacurilor "Luftwaffe" și au fost obligați să se retragă spre Anvers. Mai apoi, francezii au ajutat la apărarea orașului. "Luftwaffe" a primit ca sarcină prioritară atacarea Armatei a 7-a care înaintase mult în Olanda și care ar fi putut ameința capul de pod de la Moerdijk. Bombardierele escarilelor de bombardiere 40 și 54 ("Kampfgeschader"), sprijinite de bombardierele în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
generalul Henry Royds Pownall, (șeful de Stat major al generalului Gort), s-au întâlnit pentru conferință militară lângă orașul Mons. Cei prezenți au căzut de acord ca belgienii să apere linia Anvers-Leuven, în vreme de restul aliaților au preluat responsabilitate apărării nordului și sudului țării. Corpul al III-lea belgian, "Chasseurs Ardennais I" și Diviziile 1 și 2 de infanterie s-au retras din fortificațiile de la Liège ca să evite încercuirea. Regimentul fortificației Liège a rămas în urmă ca să distrugă rețeau de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Liège a rămas în urmă ca să distrugă rețeau de comunicații germane. Mai spre sud, garnizoana pozițiilor fortificate de la Namur, (Divizia a 5-a de infanteriei și "Chasseurs Ardennais 2" belgiene și Divizia a 12-a de infanterie franceză) a asigurat apărara poziției și a participat la încetinirea înaintării germanilor prin lucrări de demolare și distrugere. Belgienii au reușit să ducă la îndeplinire singura misiune care le-a revenit exclusiv lor - apărarea liniei Liège-canalul Albert suficient de multă vreme cât să permită
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și Divizia a 12-a de infanterie franceză) a asigurat apărara poziției și a participat la încetinirea înaintării germanilor prin lucrări de demolare și distrugere. Belgienii au reușit să ducă la îndeplinire singura misiune care le-a revenit exclusiv lor - apărarea liniei Liège-canalul Albert suficient de multă vreme cât să permită restului unităților aliate să se deplaseze pe aliniamentul Namur-Anvers-Givet. Pentru restul campaniei, belgienii au executat misiuni în strictă coordonare ce restul aliaților și conform unor planuri comune. Ariergarda belgiană a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
luptele cu formațiuni mobile fără să aibă în spate poziții defensive fixe puternice. Aceste poziții defensive ar fi urmat să fie stabilite în răgazul de timp pe care l-ar fi oferit trupele belgiene care apărau granița estică. În ciuda eșecului apărării belgiene, armata aliată a avut parte de o pauză scurtă pe linia Dyle pe 11 mai, până a doua zi, când a fost lansat asaltul german. Dacă unitățile de cavalerie a ajuns la timp pe poziții, infanteria și artileria au
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
corp de blindate german și urma să ocupe pozițiile de pe linia Tirlemont-Hannut-Huy. Planurile aliate prevedeau ca acest corp să încetinească înaintarea germanilor spre Gembloux și Hannut până când Armata I franceză ajungea în regiunea Gembloux, săpa tranșee și se pregătea de apărare. Corpul Panzer comandat de Hoepner și cel de cavalerie al lui Prioux s-au ciocnit lângă Hannut pe 12 mai. În ciuda unei păreri general acceptate, germanii nu depășeau cu mult efectivele franceze. Cifrele vehiculate cel mai des sunt de 623
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
obligați de rapiditatea retragerii să își părăsească tancurile avariate pe câmpul de luptă, în vreme ce germanii au avut posibilitatea să și le recupereze și reparea pe ale lor. În dimineața zilei de 15 mai, Grupul de Armate A a străpuns liniile apărării franceze de la Sedan și și-a deschis drumul spre Canalul Mânecii. Aliații au luat în acest moment decizia retragerii tuturor trupelor din Belgia, unde erau în primejdie să fie încercuite. Retragerea avea să cuprindă trei etape. Prima din noapetea de 16
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
francezilor din sectorul de nord, belgienii au rămas să apere orașul fortificat Anvers. Două divizii belgiene de infanterie (dintre care două de rezervă) au trebuit să facă față presiunilor a trei divizii germane de infanterie din cadrul Armatei a 18-a. Apărarea belgiană a rezistat atacurilor germane, dar pe 16 au fost obligate să înceapă retragerea. Anversul a fost ocupat de germani pe 19 mai, după lupte grele. Pe 18 mai, germanii au cucerit fortul Marchovelette de la Namur. Fortul Suarlee a fost
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să își salveze Corpul Expediționar (BEF). Frontul belgian din dimineața zilei de 22 mai se întindea pe aproximativ 90 km de la nord la sud. Belgienii apărau partea estică a frontului aliat, în vreme ce britanicii și francezii se retrăgeau spre vest pentru apărarea portului Dunkerque. Frontul de vest rămânea intact, dar belgienii ocupau ultima lor poziție fortificată, cea de la Leie. Corpul I belgian, cu doar două divizii incomplete (și acelea cu efectivele incomplete), fusese implicat până în acel moment în lupte grele, iar linia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
superioritatea numerică și de controlul spațiului aerian, și-au asigurat controlul ferm al capului de pod. Această victorie tactică a fost cucerită însă cu pierderi importante provocate de defensiva puternică a belgienilor. Patru divizii de infanterie belgiană venite în sprijinul apărării (1, 3, 9 și 10) au declanșat mai multe contraatacuri locale, reușind să captureze 200 de prizonieri din rândul trupelor germane. Atacurile infanteriei și artileriei belgiene nu au putut fi stopate decât cu ajutorul intervenției "Luftwaffe". Belgienii le-au reproșat francezilor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Dezintegrarea armatei belgiene și prăbușirea sectoarelor de front pe care le apăra au dus la acuze neîntemeiate din partea britanicilor. Adevărul este că belgienii reușiseră să reziste în condiții de inferioritate numerică și tehnică după retragerea britancilor. De exemplu, a fost apărarea liniei Scheldt, a cărei apărare a fost preluată de belgieni după retragerea Diviziei a 4-a de infanterie britanică. În ciuda acestor realități, Gort și în mai mare măsură Pownall au dat vina în mod nedrept pe belgieni pentru prăbușirea frontului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
sectoarelor de front pe care le apăra au dus la acuze neîntemeiate din partea britanicilor. Adevărul este că belgienii reușiseră să reziste în condiții de inferioritate numerică și tehnică după retragerea britancilor. De exemplu, a fost apărarea liniei Scheldt, a cărei apărare a fost preluată de belgieni după retragerea Diviziei a 4-a de infanterie britanică. În ciuda acestor realități, Gort și în mai mare măsură Pownall au dat vina în mod nedrept pe belgieni pentru prăbușirea frontului aliat. Când a fost întrebat
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
reprezentanții belgieni că armata comandată de Leopold se afla în pragul prăbușirii. Răspunsul lui Churchill și al britanicilor a fost în continuare mai rezervat, cel puțin la nivel oficial. Aceasta s-a datorat și prezentării foarte favorabile a luptei de apărare a belgienilor făcute de by Sir Roger Keyes în ședința de cabinet de pe 28 mai, ora 11:30. Miniștrii francezi și belgieni au numit acțiunile lui Leopold „trădătoare”, dar ei nu erau la curent cu adevărata stare de fapt. Regele
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
aibă loc în prezența sa. Rabinul a recunoscut că a formulat mai multe afirmații împotriva creștinismului, dar că nu a scris nimic altceva decât argumentele aduse în cursul disputei în prezența monarhului, care a garantat libertatea sa de expresie. Justețea apărării sale a fost recunoscută de către rege și de către comisie, dar, pentru a-i satisface pe dominicani, Ramban a fost condamnat la doi ani de exil, iar scrierea cu pricina a fost destinată arderii. El a fost și amendat, dar amenda
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Talmud, a scris compendii ale unor parti din dreptul iudaic, dupa modelul lui Itzhak Alfassi. Lucrarea sa majoră asupra Talmudului este cunoscută ca Hidushey Haramban (Înnoirile lui Ramban). Scrierile sale în domeniul legii iudaice Halaha sunt: Scrierile lui Ramban în apărarea lui Simeon Kayyara și Alfassi aparțin și ele categoriei de literatură de exegeză talmudică și halahică: (publicat cu Alfassi, [[Veneția]] [[1551]],avand retipăriri frecvente, ediție separată - Berlin 1759) [[Categorie:Rabini catalani]] [[Categorie:Teologi evrei]] [[Categorie:Evrei sefarzi]] [[Categorie:Filozofi medievali
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
acte de violență pentru a-o păstra. Oskar consideră că are doi "tați prezumtivi" - soțul mamei sale, Alfred Matzerath, un membru al Partidului Nazist, și verișorul și iubitei mamei sale, Jan Bronski, un polonez din Danzig, care este executat pentru Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig în timpul invadării Poloniei de către Germania Nazistă. În urma morții mamei lui Oskar, Alfred se căsătorește cu Maria, o fată care este în secret prima amantă a lui Oskar. După căsătoria cu Alfred, Maria dă naștere fiului
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
este una discutabilă. El narează povestea la persoana I-a, cu toate că deviază ocazional la persoana a III-a, uneori în aceeași propoziție. Fiind un narator nesigur, el se contrazice adeseori în autobiografia sa, ca și în diferitele sale relatări despre Apărarea Oficiului Poștal Polonez, soarta bunicului Koljaiczek, statutul său patern referitor la Kurt, fiul Mariei, și multe altele. Romanul are o puternică natură politică, deși el trece dincolo de statutul de roman politic ca urmare a unei pluralități stilistice. Există elemente de
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
Formula dentară: 0•1•3•3/3•1•3•3 x 2 = 34. Incisivii superiori absenți. Caninii superiori sunt bine dezvoltați (în special la masculi), înguști, curbați, ascuțiți și ies în afară de sub buze și au rolul unor defense (arme de apărare și atac). Caninii inferiori se aseamănă cu incisivii. Dinții jugali (măselele) de tip brahiodont sunt aranjați într-un șir neîntrerupt. Aproape toți ultimii premolari servesc pentru tăierea hranei; nu au premolari asemănători cu caninii. Molarii au creste de smalț în
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
său Zhang Juzheng care a inițiat numeroase reforme pentru a revitaliza dinastia în declin. Au fost făcute progrese în numeroase domenii cheie care afectau ming-ul, în special cele legate de partea financiară. Zhang a făcut de asemenea mari progrese în apărarea nordului împotriva mongolilor și a promovat generali cum ar fi Li Chengliang și Qi Jiguang pe baza meritelor și nu prin practicile corupte din trecut. După moartea lui Zhang Juzheng din 1582, curtea din Ming a început să anuleze o
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de legăturile sociale decât de cunoștințele militare.” Soldații coreeni erau dezorganizați, prost instruiți, prost echipați și erau folosiți în special în poiectele de construcții cum ar fi construirea zidurilor de castele. Existau mai multe probleme în organizarea sistemului coreean de apărare din perioada Joseon. De exemplu, ofițerii locali nu puteau răspunde individual unei invazii străine în afara jurisdicției lor până ce nu sosea un plan întocmit de către curtea regală și nu se mobiliza din nou armata. Acest aranjament era extrem de ineficient deoarece forțele
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
500 au rămas staționate în Tsushima respectiv Iki ca și rezerve. Japonia a folosit un număr de 500.000 de soldați de-alungul întregului război. Pe de altă parte, Joseon a menținut doar câteva unități militare și nici o armată de teren. Apărarea a depins în mare măsură de mobilizarea soldaților cetățeni în cazurile de urgență. În timpul primei invazii, Joseon a desfășurat un total de 84.500 de soldați permanenți asistați de 22.000 de voluntari ocazionali. Trupele Ming nu numărau mai mult
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]