167,887 matches
-
zilei de 24 mai 1592 (Tenshō 20, luna a IV-a, a XIII-a zi, din calendarul lunar japonez), So Yoshitoshi a atacat principalele ziduri ale orașului Busan în timp ce Konishi Yukinaga conducea atacul împotriva fortului-port al Tadaejin. Japonezii au copleșit apărarea escaladând zidurile fortăreței sub acoperirea focurilor de archebuze. Coreenii s-au retras la a doua linie de apărare după atacul surpriză al lui So Yoshitoshi. Generalul Jeong Bal (Hangul: 정발, Hanja: 郑 拨) și-a regrupat arcașii și a contraatacat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
japonez), So Yoshitoshi a atacat principalele ziduri ale orașului Busan în timp ce Konishi Yukinaga conducea atacul împotriva fortului-port al Tadaejin. Japonezii au copleșit apărarea escaladând zidurile fortăreței sub acoperirea focurilor de archebuze. Coreenii s-au retras la a doua linie de apărare după atacul surpriză al lui So Yoshitoshi. Generalul Jeong Bal (Hangul: 정발, Hanja: 郑 拨) și-a regrupat arcașii și a contraatacat. Până acum, coreenii se retrăseseră până la a treia linie de apărare. După ore de luptă, coreenii au rămas
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
au retras la a doua linie de apărare după atacul surpriză al lui So Yoshitoshi. Generalul Jeong Bal (Hangul: 정발, Hanja: 郑 拨) și-a regrupat arcașii și a contraatacat. Până acum, coreenii se retrăseseră până la a treia linie de apărare. După ore de luptă, coreenii au rămas fără săgeți. Japonezii au suferit pierderi dar s-au regrupat și au atacat din nou. Jeong Bal a fost împușcat și a murit. Moralul soldaților coreeni a scăzut iar fortăreața a fost cucerită
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
focului de archebuze. Archebuzele au prins garnizoana coreeană cu garda jos. Ca și la Busan, soldații coreeni au fost speriați de archebuze și nu au putut să le contracareze eficient. Coreenilor le-a fost imposibil să oprească golirea șanțurilor de apărare de către japonezi și astfel japonezii au avut acces direct la zidurile de apărare. Japonezii au folosit scări și turnuri de asediu sub acoperirea focului de archebuze pentru a se apăra de săgețile și pietrele trase de coreeni. Yun a așteptat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
la Busan, soldații coreeni au fost speriați de archebuze și nu au putut să le contracareze eficient. Coreenilor le-a fost imposibil să oprească golirea șanțurilor de apărare de către japonezi și astfel japonezii au avut acces direct la zidurile de apărare. Japonezii au folosit scări și turnuri de asediu sub acoperirea focului de archebuze pentru a se apăra de săgețile și pietrele trase de coreeni. Yun a așteptat ca prima linie de apărare să cadă, s-a prefăcut că se retrage
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
japonezii au avut acces direct la zidurile de apărare. Japonezii au folosit scări și turnuri de asediu sub acoperirea focului de archebuze pentru a se apăra de săgețile și pietrele trase de coreeni. Yun a așteptat ca prima linie de apărare să cadă, s-a prefăcut că se retrage apoi a montat un contraatac masiv, luând japonezii prin surprindere. După o luptă acerbă, zidurile principale au fost trecute iar orașul a fost ocupat. La fel ca și Busanul, orașul Dadaejin a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
regrupat armata și a mărșeluit spre Seoul, obiectivul principal al armatei japoneze. Konishi și So Yoshitoshi care a atacat Busan-ul au întâlnit o rezistență slabă la înaintarea lor (a se vedea bătălia de la Chungju și bătălia de la Sangju). Eșecul în apărarea trecătorii Choryang, un post strategic important a forțat coreenii să se retragă iar japonezii au ajuns la marginea orașului Seul în mai puțin de o lună. Asediul de la Dongrae a fost una dintre primele bătăli ale războiului Imjin (1592-1597). După
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Tangeumdae a fost ultima bătălie din campania Chungju și a fost o luptă între coreeni și japonezi în timpul invaziei japoneze în Coreea din 1592. Chungju este situat chiar la sud de râul Han și de Seoul, capitala Coreei. Eșecul în apărarea de la Chungju a dus la capturarea capitalei câteva săptămâni mai târziu. Această povestire este un fragment din Analele Dinastiei Joseon. Generalul Yi Il a planificat să folosească trecătoarea Choryong, singura cale prin extremitatea vestică a lanțului muntos Sobaek pentru a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
reprezentau o barieră mai mică. Konishi a ajuns la Hanseong primul în data de 10 iunie în timp ce a doua divizie s-a oprit la râu din cauză că nu era nici o barcă cu care să traverseve. Prima divizie a găsit cetatea fără apărare dar cu porțile blocate. Regele Seonjo fugise cu o zi înainte. Japonezii au spart o gaură mică în zid și au deschis porțile din interior. Divizia a doua a lui Katō a ajuns a doua zi luând-o pe aceași
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Divizia a IX-a a rămas în rezervă pe insula Iki. Părți din HAnseong incluzând birourile unde erau păstrate înreistrările sclavilor dar și armele fuseseră deja jefuite și incendiate. Mulți locuitori abandonaseră orașul. Generalul Kim Myong-Won care era responsabil cu apărarea râului Han s-a retras. Oamenii regelui au furat animalele din grajdurile și fermele regele fugind înaintea regelui. În fiecare sat pe unde trecea, regele era întâmpinat de locuitori aliniați pe străzi care erau îndurerați că regele îi abandonează. Aceștia
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
raportul este corect. în portul Danghangpo erau ancorate 26 de nave japoneze, inclusiv o altă navă amiral. La fel ca la Dangpo, japonezii jefuiau și ardeau clădirile din orașul coreean. Amiralul a trimis câteva nave de patrulare pentru a testa apărarea japoneză. Patru nave mari japoneze s-au aliniat în fața navei amiral pentru a o apăra. Ca și la Dangpo, Yi Sun-sin a trimis navele sale țestoase în golf pentru a perturba formația japoneză în timp ce panokseon-urile formau un baraj și trăgeau
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
avuseră loc 9 bătălii navale conduse de amiralul Yi. Darurmătoarea bătălie a avut loc 6 luni mai târziu, în februarie 1593. Forțele japoneze au reușit să apere Busan-ul și ruta către Japonia. Deoarece japonezii și-au dat seama de importanța apărării linilor de aprovizionare, au încercat să aducă regiunile de la vest de Busan (unde a venit marina Joseon-ului) sub controlul lor. Această încercare a japonezilor a dus la prima bătălie de la Jinju pe care au pierdut-o în fața generalului coreean Kim
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Dealu și apoi la facultatea la Drept cu Corneliu Zelea Codreanu. Împreună cu Alexandru, Codreanu a plecat la Cluj pentru a lua legătura cu Ion Moța, Corneliu Georgescu pentru a-i determina să se ralieze într-o organizație naționalistă unică, Liga Apărării Național Creștine - L. A. N. C., viitorii membri fondatori ai Legiunii Arhanghelului Mihail. Mama fraților Ghica, principesa Constanța Ghica, se afla în comitetul de conducere al Uniunii Național-Creștine, partidul politic al lui Alexandru C. Cuza și Nicolae Paulescu, fondat în ianuarie
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
membri fondatori ai Legiunii Arhanghelului Mihail. Mama fraților Ghica, principesa Constanța Ghica, se afla în comitetul de conducere al Uniunii Național-Creștine, partidul politic al lui Alexandru C. Cuza și Nicolae Paulescu, fondat în ianuarie 1922 și a subvenționat masiv Liga Apărării Național-Creștine a lui Codreanu, pentru construirea unui „cămin studențesc cultural-creștin”, sustras de sub autoritatea Rectoratului și le-a mai pus la dispoziție și un teren pe strada Carol din București, „destinat cultivării zarzavatului pentru nevoile echipelor voluntare ce făceau cărămizi la
Alexandru Ghica (legionar) () [Corola-website/Science/333189_a_334518]
-
tătarii și-au declarat independența refuzând să recunoască legitimitatea bolșevicilor care apoi, pe 23 februarie 1918, l-au executat și l-au aruncat în mare pe poetul Numan Çelebíğihan, președintele Republicii Crimeea. Ğafer Siydamet, care deținea portofoliul Externelor și al Apărării, reușise să își salveze viața fugind în Turcia prin Caucaz. În același an , Ğafer Siydamet și un mic grup de patrioți tătari din Istanbul călătoresc în Crimeea la bordul unei nave de război unde se alătură luptei pentru independență. Șewkiy
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
km pe dealurile de la poalele Carpaților. Cetatea de la Przemyśl era unicul post austriac ce a rezistat, și până la 28 septembrie, ajunsese complet în spatele liniilor rusești. Rușii erau acum în poziția de a amenința regiunea industrială germană Silezia, ceea ce făcea ca apărarea Przemyślului să aibă o importanță capitală și pentru germani, și pentru austro-ungari. S-au săpat cincizeci de kilometri de noi tranșee și s-au folosit 1000 km de sârmă ghimpată pentru șapte linii de apărare în jurul orașului. În interiorul cetății, o
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
germană Silezia, ceea ce făcea ca apărarea Przemyślului să aibă o importanță capitală și pentru germani, și pentru austro-ungari. S-au săpat cincizeci de kilometri de noi tranșee și s-au folosit 1000 km de sârmă ghimpată pentru șapte linii de apărare în jurul orașului. În interiorul cetății, o garnizoană militară de 127.000 de soldați, împreună cu 18.000 de civili erau înconjurati de șase divizii rusești. Przemyśl reflecta natura Imperiului Austro-Ungar — ordinele trebuiau emise în cincisprezece limbi. Austrieci, polonezi, evrei și ucraineni erau
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
toate aceste încercări eșuaseră, și von Hötzendorf l-a informat pe că nu se vor mai face alte încercări. Selivanov a primit suficientă artilerie să distrugă cetatea. Rușii au trecut peste fortificațiile din nord la 13 martie. O linie de apărare improvizată a reținut atacurile rusești suficient timp cât Kusmanek să distrugă tot ce mai rămăsese în oraș și putea fi utilizat de ruși. La 19 martie, Kusmanek a ordonat o tentativă de a rupe asediul, dar ieșirea sa a fost
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
ca unul dintre așii aviației de vânătoare române. Vizanty s-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, iar ulterior în luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească IAR 80. În ultima parte a războiului, a comandat Grupurile 1 și 6 Vânătoare (reunite sub titulatura de Grupul 1 Vânătoare) în
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
a 100 de ani de la naștere. A fost prezentată și o colecție de fotografii și articole din presa vremii, care relatează cariera militară a acestuia. La 8 octombrie 2014, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la luptele aeriene pentru apărarea Bucureștiului și a zonei petroliere Ploiești, Statul Major al Forțelor Aeriene a organizat, cu sprijinul Primăriei orașului Popești-Leordeni și al doamnei Ana Maria Vizanty, o ceremonie militară cu ocazia căreia a fost dezvelită o placă comemorativă dedicată Grupului 6 Vânătoare
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
îl însărcinează să ducă o scrisoare logodnicei sale, Marie Urbach, în care îi mărturisește că o iubește în continuare. Înainte ca actul său de trădare să fie descoperit, Andrei este trimis în 1919 la Petrograd pentru a lua parte la apărarea orașului, fiind urmat acolo de Rita Tverețkaia, care rămăsese însărcinată. Nobilul german ajunge în cele din urmă la Bischoffsberg și îi dezvăluie Mariei Urbach trădarea sentimentală săvârșită de logodnicul ei rus. Nemțoaica se căsătorește cu un soldat rus oarecare pentru
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
își merita soarta. Acțiunea primului capitol se petrece în anul 1922, când are loc uciderea lui Starțov, pentru a se întoarce în timp în 1919, când personajul, măcinat deja de îndoieli și deprimat, sosește la Petrograd pentru a participa la apărarea orașului în fața atacurilor Armatei Albe. Următoarele capitole se reîntorc tot mai mult în trecut până în perioada studiilor lui Andrei în Germania, existând digresiuni frecvente pe diferite subiecte. Autorul prezintă cronologic prietenia lui Andrei Starțov cu Kurt Wann, viața lor la
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
cu scopul de a fi oprită reînființarea grupului PPDD. În iulie 2014 fusese numit vicepreședinte al PPDD. În prezent este senator independent, fiind recunoscut ca având cea mai bogată activitate parlamentară. Între 2013 și 2016 a fost Secretarul Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, Secretar al Comisiei Parlamentare Comune a Republicii Moldova și României pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, membru al Comisiei Economice Industrii și Servicii și membru al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. A fost președintele
Ionel Agrigoroaei () [Corola-website/Science/333244_a_334573]
-
2013 și 2016 a fost Secretarul Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, Secretar al Comisiei Parlamentare Comune a Republicii Moldova și României pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, membru al Comisiei Economice Industrii și Servicii și membru al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. A fost președintele Comisiei de Industrie Ușoară din cadrul Asociației Oamenilor de Afaceri a județului Iași. A fost și președinte al Asociației Naționale a Contribuabilului Român între 2006 și 2012 și al Comisiei pentru Industria Ușoară
Ionel Agrigoroaei () [Corola-website/Science/333244_a_334573]
-
angajat de Center of Information (care a devenit mai tarziu Office of Strategic Services și apoi Central Intelligence Agency) și Crucea Roșie, si a servit, de asemenea, ca ofițer de legătură între Casă Albă și Oficiul Secretarului de Stat pentru apărare. După război, Hapgood a predat la Colegiul Keystone (1945-1947), Colegiul Springfield (1947-1952), Colegiul de Stat Keene (1956-1966) și Colegiul New England (1966-1967), predând cursuri de istorie americană și universală, antropologie, economie și istoria științei. Hapgood s-a căsătorit cu Tamsin
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]