167,887 matches
-
pentru cea mai buna regie la Festivalul Dramaturgiei Românești - 2004, la Festivalul Comediei Românești - 2007; Premiul pentru cel mai bun spectacol străin al anului în Marea Britanie - 1993 („Cântăreața cheală”); Premiul Best Feature la Festivalul Internațional de Film din Salerno - 1999 („Apărarea chineză”); Premiul pentru cel mai bun regizor - 1996 la Festivalul Național de teatru din Ungaria; Premiul pentru promovarea culturii franceze - 1997 („Neînțelegerea” la Viena, „Tartuffe” la Budapesta”, „Cântăreața cheală” la Limoges și Cluj-Napoca); Premiul Institutului Internațional de Teatru - 2011; Ordinul
Magdalena Popa Buluc în dialog cu Tompa Gabor: „În alertă, omenirea caută un loc în care să poată trăi în pace și liniște” () [Corola-website/Journalistic/105799_a_107091]
-
Cosmos, stăpâna jocurilor și deținătoarea tuturor micilor și marilor întrebări din univers. Bunica este copilăria, este lumea, este viața. De aceea ea nu are voie să dispară, iar micuța Ami se hotărăște să își salveze bunica de la moarte, antrenând în apărarea ei o întreagă armată de soldăței... Cristina Juncu în Fetița soldat Un one woman show - în două interpretări (Silvana Mihai și Cristina Juncu) -, puternic, sensibil, cu umor, actual ca mesaj și abordare, unde realismul psihologic poate atinge profunzimi ale abisului
Programul 9 G la Teatrul Național din București, dedicat tinerei generații de artiști by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105858_a_107150]
-
abisului. Un spectacol care, cu delicatețea inocenței, ridică întrebări necesare despre viață, moarte, societate, educație, toleranță. Fetița soldat este o piesă despre politica afectelor. O piesă despre o fetiță care-și imaginează o întreagă lume, un complex de acțiuni de apărare pentru a-și salva bunica. O piesă despre o materie care nu se învață la școală: empatia. O piesă despre ce vrem să ne facem atunci când o să fim mari. Sau despre ce n-am apucat să ne facem pentru că oamenii
Programul 9 G la Teatrul Național din București, dedicat tinerei generații de artiști by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105858_a_107150]
-
ne-au făcut ce-au vrut ei. O piesă despre bunicile și bunicii care ne-au creat copilării solare, ajutându-ne să înțelegem ce-i cu lumea asta. O piesă despre copii care inventează cel mai tare joc de strategie: apărarea celor dragi. Pentru că solidaritatea și iubirea pot schimba ceva. Și pentru că neimaginată, schimbarea nu poate apărea. Fetița soldat este o piesă despre legături afective care nu se pierd niciodată”, explică Mihaela Michailov Regia: Silvia Roman. Scenografie: Bianca Veșteman și Sabina
Programul 9 G la Teatrul Național din București, dedicat tinerei generații de artiști by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105858_a_107150]
-
pentru a pune sub semnul întrebării logocentrismul uman ca metodă de poziționare ierarhică ce urmărește să desființeze propria animalitate. Derrida încearcă să estompeze linia de demarcație dintre lumea umană și regnul animal - abisurile dintre ele ce servesc ca zid de apărare - pentru a putea crea apoi suprafețe multiple sau diferențiate ce se pot suprapune sau pot interfera. Miroase a paradis ocupă exact acest loc între lumi crepusculare în care animalele încep să grăiască. Animot, adică animalul, devine cuvântător, pe când omul-stăpân amuțește
Filmul ”Miroase a paradis – Über damals, jetzt und die Freiheit”, prezentat la Viena by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105863_a_107155]
-
Colindele Madrigalului au ajuns și la spectatorii din Moinești, Bacău, Târgu Mureș și Turda, în cadrul turneului care a închis seria deplasărilor din acest an. Corul Madrigal, Geneva Ambasador al “Libertății, Speranței și Păcii” la ONU. La invitația Asociației Internaționale pentru Apărarea Libertății Religioase, Corul Național de Cameră “Madrigal-Marin Constantin” a susținut un concert extraordinar la Geneva, cu ocazia Summitului Global pentru Religie, Pace și Securitate. Corul, dirijat de Anna Ungureanu, a cântat în fața a peste 140 de miniștri și ambasadori ai
Corul “Madrigal-Marin Constantin”, realizări record în anul 2016 by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105879_a_107171]
-
de 13 august 1940. Atacurile aeriene ale germanilor au provocat importante pierderi umane și materiale la sol dar, datorită calității scăzute a informațiilor și comunicațiilor, nu au produs pierderi semnificative Comandamentului Aviației de Vânătoare, care și-a păstrat capacitatea de apărare eficientă a spațiului aerian britanic. Göring îi promisese lui Hitler că "Adlertag" și "Adlerangriff" își vor atinge obiectivele în decursul a câteva zile, cel mult într-o săptămână. Această operațiune trebuia să fie începutul sfârșitului RAF Fighter Command, dar "Adlertag
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
neutralitate a României produce atât mișcări publice în favoarea intrării în război pentru eliberarea Ardealului, cât și mișcări antirăzboinice. În acest timp, doctorul Sântu îl găzduiește în casa din Constanța pe Manea Strapalea, care începuse să organizeze o activitate sindicală pentru apărarea drepturilor muncitorilor din port și care se opunea intrării țării în război. Medicul se înglodează în datorii în cursul anului 1915, susținând financiar mișcările sindicale din porturile Constanța și Galați, ceea ce atrage atenția Siguranței. Dorind să-și ajute tatăl, Ionică
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva franceză din zona înconjurătoare de pe malul de vest al Meusei. Succesul a fost asigurat în special de atacurile "Luftwaffe". Combinația dintre bombardamentele germane și moralul scăzut al trupelor francize a făcut ca apărarea să se prăbușească, francezii nefiind capabili să organizeze o defensive coerentă. Germanii au cucerit podurile de peste Meuse, ceea ce le-a permis să transporte cantități mari de provizii și să mute efective importante spre linia frontului. Pe 14 mai, aviația aliată
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
acel an, generalul André-Gaston Prételat a condus manevrele care s-au desfășurat conformu unui scenariu în care armata germană lansa un atac cu șapte divizii, din care patru de infanterie motorizate și două brigăzi de tancuri. Aplicația a demonstrat că apărarea franceză urma să cedeze. Rezultatul a fost o înfrângere de o așa natură, încât s-a pus problema dacă nu cumva publicare raportului ar fi afectat moralul armatei. La sfârșitul lunii martie 1940, un raport destinat lui Gamelin numea pozițiile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
care să lucreze la fortificații, dar a fost refuzat. Fortificațiile franceze de la Sedan erau slabe și întărirea lor a fost neglijată. Francezii au crezut pentru o lungă periadă de timp că germanii nu vor ataca prin sectorul Sedan, iar pentru apărarea zonei a fost alocată doar Divizia a 55-a de infanterie comandată de generalul Pierre Lafontaine. Această divizie era considerată una de „seria B” (formată în principal din rezerviști și cu efectivele incomplete). Linia Maginot se termina la apoximativ 20
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
apere un front de 70 km și primse pentru plasarea pe teren doar 16.000 de mine. Dintre aceste, 7.000 de mine fuseseră încredințate diviziilor de cavalerie, care trebuiau săle monteze în calea înaintării germane prin sudul Belgiei. Pentru apărarea aliniamentului Meusei au rămas doar 2.000 de mine. Dintre acestea, Divizia de infanterie a 55-a a primit doar 422. Nici măcar toate acestea nu au fost plasate pe teren, iar unele dintre câmpurile minate au fost dezafectate sau mutate
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
spatele Sedanului, într-o zonă apărată de complexul de buncăre de pe lanțul de dealuri Margee de-a lungul malurilor Meusei. Aici, generalul german avea de ales între trei variante. El putea să țină seama de necesitățile tactice și să asigure apărarea capetelor de pod împotriva unor posibile contraatacuri franceze, putea continua atacul spre vest spre Paris, sau putea să urmeze planul inițial al atacului spre Canalul Mânecii. Guderian a urmat sfatul șefului de operațiuni al Divizii I Panzer, Walther Wenck, „Lovește cu
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
care a atacat în dimineața zilei de 13 mai, bombardierele Ju 87 reușind ca doar în primele cinci ore să execute 500 de misiuni. Atacurile "Luftwaffe" au făcut ca moralul soldaților francezi să cedeze. Artileriștii, care formau coloana vertebrală a apărării, își abandonaseră pozițiile în momentul în care a fost declanșat atacul forțelor terestre germane. "Luftwaffe" a pierdut doar șase avioane, dintre care trei Ju 87. Divizia a 55-a de infanterie franceză nu era pregătită să facă față unui asemena
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
aeriene. De fapt, cele mai grave efecte au fost cele colaterale. Cablurile de telecomunicații au fost distruse în timpul bombardamentelor (dat fiind faptul că cele mai multe nu erau îngropate), ceea ce a dus la paralizarea comunicațiilor diviziilor, efectul psihologic fiind distrugerea capacității de apărare. Efectul psihologic al bombardamentelor a contribuit la „panica de la Bulson”. Un raport al unui observator de artilerie francez a fost transmis în mod incorect aproximativ la ora 19:00 a zilei de 13 mai. A început să circule în rândurile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de Marcel Têtu, așa-numitele "Forces Aeriennes de Cooperation du Front Nord-Est", FACNE) a sprijinit foarte puțin eforturile RAF în ciuda completărilor cu efective din rezervă de care a beneficiat. FACNE a efectuat doar o misiune pe zi, inclusiv misiuni de apărare strategică. Unul dintre motivele acestui comportament a fost pierderile grele suferite de bombardierele franceze în cele două zile de mai înainte. În timpul luptelor de la Maastricht din Olanda, "Groupement de Bombardement" (GB) a pierdut numeroase avioane. GB I/12 și GB
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
au acționat în majoritatea cazurilor cu o protecție insuficientă din partea aviației de vânătoare. Aviația de vânătoare a efectuat doar 93 de misiuni (dintre care 60 efectuate de francezi). Francezii au pierdut 21 de avioane de vânătoare în timpul operațiunilor de escortă. Apărarea aeriană germană a fost îmbunătățită prin venirea în zonă a Grupurilor de vânătoare 26 și 27 ("Jagdgeschwader"). Dintre grupurile de vânătoare germane s-a remarcat "Jagdgeschwader 53", care a reușit să obțină cea mai mare rată a victoriilor aeriene, atât
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Flak ale ale Diviziei a X-a Panzer numărau 303 de piese de artilerie. Aceste forțe făceau parte din Regimentul 102 Flak, care era dotat cu tunuri de 88 și 37 mm și tunuri cu tragere rapidă de 20 mm. Apărarea antiaerina germană a fost atât de puternică încât bombardierele aliate nu au reușit să se concentreze zonele de deasupra țintelor, pe care piloții aliați le-au numit „iadul de-a lungul Meusei”. Pe14 mai, aliații au efectuat 250 de misiuni
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
se pare că această opțiune a fost singura care asigura supraviețuirea în luptă a unui număr mult mai mare de blindate. În ciuda inferiorității blindajelor și armamentului din dotare, tancurile germane au fost mai mobile, schimbându-și locurile de concentrare pentru apărare sau atac cu ajutorul echipamentului de emisie recepție radio. Viteza de deplasare superioară a Panzerelor le-a permis de asemenea tanchiștilor germani să depășească tancurile franceze, superioare ca putere de luptă. De multe ori, tancurile Panzer III și IV au reușit
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Sedan nu erau complet sigure. Forțe franceze importante se concentrau la sud. Guderian a hotărât că este mai potrivită organizarea unei defensive agresive, dată fiind lipsa armamentului antitanc corespunzător. Prin urmare, cea mai bună opțiunea ar fi fost atacul, nu apărarea. Înaintarea Diviziilor 1 și 2 Panzer au sprijinit direct acțiunile sale defensive. Blindatele germane au atacat elementele dezorganizate ale Corpului al X-lea francez de lângă Chemery. Prin acest atac, orice amenințare a flancului vestic german fusese înlăturată definitiv. Una dintre
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
o resitență puternică. Atuncui când germanii au reușit să distrugă trei tancuri Char B1, echipajele franceze au intrat în panică și s-au retras spre sud. Această victorie tactică le-a ridicat moralul germanilor, încurajându-i să continue lupta pentru apărarea propriilor poziții. Orașul avea să fie cucerit de mai multe ori în decursul celor 48 de ore care au urmat. Odată cu sosirea întăririlor din cadrul Diviziei a 10-a blindate, germanii au reușit să recucerească definitiv orașul pe 17, la ora
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a 10-a blindate, germanii au reușit să recucerească definitiv orașul pe 17, la ora 17:45 mai pentru a patra oară în decurs de nouă ore. Înfrângerea suferită de francezi la Sedan a lăsat forțele aliate din Belgia cu apărarea flancului mult slăbită. Atacul german, în mod special străpungera de la Sedan și penetrarea în adâncime de pe capetele de pod stabilite aici, a fost atât de rapid, încât a fost executat aproape fără nicio vreo rezistență din partea francezilor. Mulți soldați francezi
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
numit comandantul "Batalionului 7 Vânători", cu garnizoana de pace la Galați. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 7 Vânători, în perioada 1916-1918 și Brigăzii 3 Vânători, în perioada 1918-1919 participând la ofensiva în Transilvania, operația de apărare a trecătorilor, bătălia de la Râmnicu Sărat și a treia bătălie de la Oituz. La începutul lunii aprilie 1919, colonelul Constantin Paulian era comandantul Brigăzii 3 Vânători, formată din Regimentul 2 Vânători și Regimentul 3 Vânători. Brigada făcea parte din din organica
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
de căutare lae Brigăzii de artilerie antiaeriană a Marinei sub comanda căpitanului de marină Karl-Konrad Mecke. Brigada ara echipată cu 43 de tunuri antiaeriene cu calibre dce la 20 la 40 mm. Aceste tunuri aveau un rol dublu, atât pentru apărarea antiaeriană cât și pentru apărea de coastă. Multe dintre piesele de artilerie erau plasate în locașuri betonate aflate pe acoperișurile bazei de submarine submarinelor și a altor instalații portuare ale acesteia din urmă. Companiile desemnate pentru apărarea portului erau responsabile
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
dublu, atât pentru apărarea antiaeriană cât și pentru apărea de coastă. Multe dintre piesele de artilerie erau plasate în locașuri betonate aflate pe acoperișurile bazei de submarine submarinelor și a altor instalații portuare ale acesteia din urmă. Companiile desemnate pentru apărarea portului erau responsabile pentru apărarea instalațiilor portuare și a vaselor de suprafață și a submarinelor ancorate în port. Aceste companii și vasele aferente folosite pentru patrularea pe râu erau sub comanda comandantului de corvetă Kellerman. Divizia de infanterie a 333
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]