17,527 matches
-
Frumoase" din Paris, pe care a absolvit-o în 1885. După absolvire, a călătorit mai bine de doi ani pentru specializare în Italia și Franța, cercetând în această perioadă monumente istorice. În 1887 s-a întors în România, unde în calitate de arhitect a realizat releveurile unor așezăminte religioase din București, Iași, Piatra Neamț, Craiova, Curtea de Argeș, Dorohoi și Bacău. În 1889 a publicat un studiu despre modalitățile de restaurare a monumentelor din România. În 1892 a fost numit membru al "Comisiunii Monumentelor Istorice", instituție
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
și Bacău. În 1889 a publicat un studiu despre modalitățile de restaurare a monumentelor din România. În 1892 a fost numit membru al "Comisiunii Monumentelor Istorice", instituție ce fusese înființată în același an, prin decret regal. În 1892, membrii "Societății Arhitecților Români", înființată cu un an înainte, au pus bazele primei forme de învățământ superior de arhitectură din România, înființând o școală particulară de arhitectură, ce a funcționat 5 ani, grație entuziasmului și dedicării acestor personalități ale culturii românești, printre care
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
cinci ani, în 1898, a fost numit membru în "Comisiunea centrală consultativă pentru participarea României la Expoziția Universală de la Paris din 1900", unde a participat ulterior, în calitate de comisar delegat al Guvernului României. În 1901 a fost ales vicepreședinte al "Societății Arhitecților din România". Începând din 1904 a fost numit, succesiv, profesor de artă decorativă la Școala de Belle Arte din București, în 1905 inspector general al Artelor și Clădirilor, în 1906 director al "Secției de Artă Națională și Decorativă" de pe lângă "Școala
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
Școala de Arte Frumoase București" si administrator al "Casei Artelor". În această calitate, în 1906 a fondat revista Arhitectura. În 1909 a înființat "Școala de Artă Decorativă „Domnița Maria”" din București. După terminarea Primul Război Mondial a fost încadrat ca arhitect șef la Primăria Bacău, unde s-a implicat în eforturile de refacere a țării după distrugerile produse de război. A rămas în această funcție până în anul 1932. Casa arhitectului George Sterian, construită de el în 1921 în municipiul Bacău, pe
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
din București. După terminarea Primul Război Mondial a fost încadrat ca arhitect șef la Primăria Bacău, unde s-a implicat în eforturile de refacere a țării după distrugerile produse de război. A rămas în această funcție până în anul 1932. Casa arhitectului George Sterian, construită de el în 1921 în municipiul Bacău, pe actuala str. Eminescu Mihai 10, este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Bacău cu codul LMI BC-II-m-A-00770. Casa are subsol și două niveluri, ferestrele, ornamentațiile și colonetele decorative
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
deși mulți oameni de cultură ceruseră autorităților salvarea clădirii. Pentru acest imobil există, totuși, un proiect de reabilitare și de transformare în "Centrul de Cultură Urbană „Casa Sterian”", în care să funcționeze sediile filialelor din Neamț și Bacău ale "Ordinului Arhitecților din România" și "Uniunii Arhitecților din România".
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
ceruseră autorităților salvarea clădirii. Pentru acest imobil există, totuși, un proiect de reabilitare și de transformare în "Centrul de Cultură Urbană „Casa Sterian”", în care să funcționeze sediile filialelor din Neamț și Bacău ale "Ordinului Arhitecților din România" și "Uniunii Arhitecților din România".
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
a deschis o a doua sală de biliard și de jocuri, care a devenit în 1891 el a devenit „Salonul femeilor”; până atunci frecventarea cafenelei era rezervată exclusiv pentru bărbați. În 1937/1938 a fost construită Terasa Tomaselli după planurile arhitectului Otto Prossinger. Astfel, cafeneaua a rămas în mare parte neschimbată. După al doilea război mondial, cafeneaua a fost confiscată de americani timp de mai mulți ani și a funcționat ca un "Coffee-Shop" american sub numele "Forty Second Street Café". În
Café Tomaselli () [Corola-website/Science/328293_a_329622]
-
fost aceea din bătălia de la Rozgony (Rozhanovce, Slovacia) din 1312. Cu toate aceste Mate Csák și-a păstrat statutul privilegiat până la moartea sa din 1321, în vreme ce familiile Babonić și Šubić au fost supuse doar în 1323. Carol I a fost arhitectul unei structuri centralizate a puterii în primele decenii ale secolului al XIV-lea. Plecând de la concepția conform căreia cuvântul regal are putere de rege, el nu a convocat niciodată Dieta. Pentru a-și asigura sprijinul nobilimii mărunte, el a cedat
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Salzburg" înscris în Lista patrimoniului mondial al UNESCO. Arhiepiscopul Paris von Lodron a plănuit construcția unei biserici romano-catolici proprii a Universității din Salzburg pe terenul fostei Frauengarten. A fost nevoie însă de mai mult de 70 de ani până ca arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach să finalizeze construcția, care a fost inaugurată în 1707 și dedicată Preacuratei Fecioare Maria. Acest lucru i-a umplut pe unii cetățeni ai orașului de ridicol. Până la construirea Kollegienkirche, Aula Mare a Universității (de lângă capela
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
necesitate urgentă, dar planul nu a fost pus în aplicare din cauza lipsei de bani. Prima capelă restaurată a fost cea a Sf. Ivo. Clădirea Kollegienkirche este în prezent cea mai mare biserică din orașul Salzburg, alături de catedrală, o capodoperă a arhitectului baroc Fischer von Erlach și o construcție religioasă de importanță internațională. Fischer von Erlach a favorizat percepția întregii construcții și a arhitecturii sale în dauna elementelor decorative cu rol ornamental - precum și realizarea interiorului bisericii într-o culoare albă uniformă, fără
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
Turnul de apă de pe Mönchsberg (în ) a fost construit în anii 1891-1892 de către arhitectul Karl Demel, în numele bancherilor Leitner, care au achiziționat Castelul Mönchstein. Bancherul Karl Leitner a construit un lift electric pe Mönchsberg. În plus, el a construit un turn de apă în forma unui castel. Acesta trebui să furnizeze apă în casele
Wasserturm (Mönchsberg) () [Corola-website/Science/328313_a_329642]
-
Teatrul Evreiesc de Stat (1992, 1993, 1994, 1995), Festivalul Internațional "George Enescu" - București (1992 și 1995), Săptămâna Internațională a Muzicii Noi - București (1993, 1994, 1995, 1996), Festivalul Internațional "Întâlnirile Muzicii Noi" - Brăila (1997, 1998), Centrul Cultural American - București (1994), Uniunea Arhitecților din București (1993, 1994), Uniunea Scriitorilor din București, Casă Americii Latine din București, Fundația Culturală Română din București (1993 și 1994), Jazz Club - cu Harry Tavitian Group (1994), Teatrul de Opereta "Ion Dacian" (1996, 1997). În 1995 a susținut un
Adina Cezar () [Corola-website/Science/328318_a_329647]
-
favorabile și pentru încurajarea și susținerea tinerilor- Centrul Național al Dansului București Din anul 2000, Adina Cezar, este Cetățean de Onoare al Venezuelei - Provincia Lara. A fost căsătorită între anii 1964-1978 cu compozitorul Corneliu Cezar, împreună cu care are o fiică, arhitect, Yvonne Cezar (prin căsătorie Yvonne Toader).
Adina Cezar () [Corola-website/Science/328318_a_329647]
-
aflat în partea de nord face legătura între castel și o clădire în stil renascentist, care a servit inițial pentru grajdurile ducale și colecțiile de artă ale lui Albert al V-lea, Duce de Bavaria. Aceasta a fost construită de către arhitectul Wilhelm Egkl în 1563. Mai târziu, ea a servit ca monetărie. Curtea interioară și-a păstrat arcadele sale renascentiste în timp ce fațada de vest a fost reproiectată în 1809, în stil neoclasic. În cele din urmă, fațada de nord a fost
Alter Hof () [Corola-website/Science/328364_a_329693]
-
sonoră conține și fragmente din oratoriul „Messias” de Georg Friedrich Händel, interpretate de orchestra Filarmonicii George Enescu din București, dirijată de Mircea Cristescu. Versurile recitate în film sunt scrise de poetul Nichita Stănescu. Decorurile și costumele au fost realizate de arhitecții Marcel Bogos și Rodica Savin, fiind caracterizate de criticul Alice Mănoiu prin „grandomanie scenografică”, argumentată de traiul medicului Palaloga într-un mediu poleit și convențional. Copia standard a fost finalizată în decembrie 1968. Cheltuielile de producție s-au ridicat la
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
vorbea spaniola, latina și italiana. Ea a învățat poloneza după nuntă, dar nu-i plăcea să o vorbească. A fost o femeie foarte religioasă, mergând la slujbă de două ori pe zi. A fost, de asemenea, protectorul clericilor, pictorilor și arhitecților. În 1623, Constance a cumpărat Żywiec din Mikołaj Komorowski, care era interzis de lege pentru membrii Familiei Regale și a cauzat neînțelegeri cu Parlamentul. Mai târziu, aceasta le-a interzis evreilor să se stabilească în oraș. Constance și-a dorit
Constance de Austria () [Corola-website/Science/327543_a_328872]
-
(n. 5 august 1923, Scurtești, județul Buzău - d. 21 martie 1978, București) a fost un arhitect și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "O scrisoare pierdută" (1953), "Directorul nostru" (1955), "Două lozuri" (1957), "Doi vecini!" (1958), "Valurile Dunării" (1959), "Porto-Franco" (1961), "Pădurea spânzuraților" (1964), " Prea mic
Giulio Tincu () [Corola-website/Science/327528_a_328857]
-
1972), "Veronica" (1972), "Veronica se întoarce" (1973), "Marele singuratic" (1977) și "Împușcături sub clar de lună" (1977). S-a născut la 5 august 1923 în satul Scurtești din apropierea orașului Buzău. A absolvit Institutul de Arhitectură din București, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "La un punct de agitație" (1952) regizat de Paul Călinescu. Colaborează cu mari regizori ai epocii: cu Sică Alexandrescu la "O scrisoare pierdută" (1953), cu Jean
Giulio Tincu () [Corola-website/Science/327528_a_328857]
-
Cimitirul de onoare Pro Patria se află în București, pe Șoseaua Olteniței 9 bis, lângă cimitirul Bellu și a fost amenajat după planurile arhitectului peisagist R. Lange. Autoritatea militară de ocupație germană din Primul Război Mondial a înființat cimitirul în anul 1917, iar inaugurarea lui oficială a avut loc la 24 august 1918, în prezența feldmareșalului August von Mackensen. Intrarea în cimitir se face
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
mijloace financiare suficiente la dispoziție pentru a susține o curte elaborată, ceea ce a stimulat cultura și muzica. Printre altele, ea l-a patronat pe Jean-Joseph Fiocco, maestru ei "di cappella" care i-a dedicat câteva "oratorums" între 1726 și 1738. Arhitectul Jean-Andre Anneessens a proiectat pentru ea palatul Mariemont, locul unde și-a petrecut verile. A murit brusc la Mariemont, la vârsta de 61 de ani. Înmormântată inițial la Bruxelles, a fost mutată în 1749 în Cripta Imperială din Viena, lângă
Arhiducesa Maria Elisabeta de Austria (1680–1741) () [Corola-website/Science/327550_a_328879]
-
mai târziu acesta a câștigat discul de platină, iar pe 23 ianuarie 2011 a primit premiul revelației muzicii franceze. Ea este cea mai mică fată din trei fiice. Mama ei este directoarea unei agenții de turism iar tatăl ei este arhitect. A făcut școala la Paris, iar din 2011 studiază psihologia. De la vârsta de 7 ani a început să studieze pianul, iar mai apoi a compus primele ei piese în secret, arătându-le doar surorilor mai mari. Ea a continuat studiul
Joyce Jonathan () [Corola-website/Science/327567_a_328896]
-
Constantin (Costică) Simionescu (n. 19 septembrie 1926, București - d. aprilie 2004, București) a fost un arhitect și scenograf de film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Neamul Șoimăreștilor" (1965), "Meandre" (1966), "Războiul domnițelor" (1969), "Brigada Diverse intră în acțiune" (1970), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "B.D. la munte și la mare
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
1979), "Masca de argint" (1985), "Colierul de turcoaze" (1986), " Totul se plătește" (1987) și "Noiembrie, ultimul bal" (1988). S-a născut la 19 septembrie 1926, în orașul București . A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1952, obținând diploma de arhitect cu lucrarea „Studioul de televiziune”, o noutate la acea vremea, realizată sub îndrumarea academicianului Duiliu Marcu. Profesorul său a rămas surprins atunci când a auzit că fostul său student va lucra la realizarea decorurilor pentru filme și i-a spus următoarele
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
Studioul de televiziune”, o noutate la acea vremea, realizată sub îndrumarea academicianului Duiliu Marcu. Profesorul său a rămas surprins atunci când a auzit că fostul său student va lucra la realizarea decorurilor pentru filme și i-a spus următoarele: "„Dragul meu, arhitectul construiește pentru eternitate. Vezi marile civilizații: Egipt, Grecia, Roma, Goticul... Este adevărat, muncește mult în timp, dar ce face el rămâne. Nu-i mai puțin adevărat că scenografia de film este o artă tridimensională asemănătoare arhitecturii. La film timpul va
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]