17,832 matches
-
a fost înaintat la gradul de general de infanterie și numit, începând cu 11 septembrie 1914, la comanda Corpului XXIV Rezervă. A condus corpul în luptă pe frontul de vest în bătălia de la Lille (26-28 octombrie 1914) și în prima bătălie de la Ypres (30 octombrie - 22 noiembrie 1914). Corpul a fost apoi retras și trimis pe frontul de est unde a intrat pentru prima dată în acțiune în Bătălia de la Łódź. Între 13 mai și 9 august 1916, a luat parte
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
de vest în bătălia de la Lille (26-28 octombrie 1914) și în prima bătălie de la Ypres (30 octombrie - 22 noiembrie 1914). Corpul a fost apoi retras și trimis pe frontul de est unde a intrat pentru prima dată în acțiune în Bătălia de la Łódź. Între 13 mai și 9 august 1916, a luat parte la Bătălia de la Verdun. Din septembrie 1916, Corpul XXIV Rezervă a participat la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. În primăvara
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
Ypres (30 octombrie - 22 noiembrie 1914). Corpul a fost apoi retras și trimis pe frontul de est unde a intrat pentru prima dată în acțiune în Bătălia de la Łódź. Între 13 mai și 9 august 1916, a luat parte la Bătălia de la Verdun. Din septembrie 1916, Corpul XXIV Rezervă a participat la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. În primăvara anului 1917 Corpul XXIV Rezervă condus de von Gerock a participat la Bătălia de la
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
la Bătălia de la Verdun. Din septembrie 1916, Corpul XXIV Rezervă a participat la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. În primăvara anului 1917 Corpul XXIV Rezervă condus de von Gerock a participat la Bătălia de la Mărășești. Începând cu 24 noiembrie 1917 corpul este redislocat pe frontul de vest participând la luptele din provinciile Champagne și Rheims. La 18 februarie 1918 von Gerock a fost eliberat din funcție și guvernator de Ulm, funcție pe care
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
în perioada 21 noiembrie/3 decembrie - 3/16 decembrie 1916, comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 1/13 ianuarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 1 Vânători începând cu 26 octombrie/9 noiembrie 1918, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei și în lupta împotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919).
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
ale acțiunilor de pe Frontul de Est, Armata a VIII-a germană efectuase o serie de acțiuni aproape miraculoase împotriva celor două armate rusești care i se opuneau. După ce a înconjurat și apoi a distrus Armata a II-a rusă în Bătălia de la Tannenberg de la sfârșitul lunii august, Paul von Hindenburg și Erich Ludendorff și-au deplasat trupele împotriva Armatei I în prima bătălie de pe Lacurile Mazurice, aproape distrugând-o pe aceasta din urmă, care s-a salvat punându-se sub protecția
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
rusești care i se opuneau. După ce a înconjurat și apoi a distrus Armata a II-a rusă în Bătălia de la Tannenberg de la sfârșitul lunii august, Paul von Hindenburg și Erich Ludendorff și-au deplasat trupele împotriva Armatei I în prima bătălie de pe Lacurile Mazurice, aproape distrugând-o pe aceasta din urmă, care s-a salvat punându-se sub protecția propriilor cetăți aflate dincolo de graniță. Când la sfârșitul lui septembrie acțiunile au încetat, marea majoritate a celor două armate rusești fusese distrusă
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Cu toate acestea, un contraatac rusesc bine executat la sfârșitul lui septembrie i-a împins înapoi peste graniță, ceea ce a permis rușilor să înceapă asediul Przemyślului. Germanii le-au venit în ajutor, formând Armata a IX-a și atacând în bătălia de pe Vistula. Deși la început a avut succes, atacul a contenit în cele din urmă și germanii au revenit pe pozițiile inițiale. Rușii au continuat redesfășurându-și armatele pentru o nouă ofensivă în Silezia, care să pună în pericol atât Austria
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Silezia, care să pună în pericol atât Austria cât și Germania. Când au aflat Puterile Centrale, Armata a IX-a a fost redesfășurată în nord, permițându-le să pună presiune multă pe flancul drept rusesc în ceea ce avea să devină bătălia de la Łódź de la începutul lui noiembrie. Germanii nu au reușit să încercuiască unitățile rusești, iar luptele s-au încheiat nedecis cu o retragere ordonată a rușilor către est până lângă Varșovia. Vremea a împiedicat alte acțiuni în următoarele luni. Generalul
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
140.000 de prizonieri, și aproape că a încetat să mai existe ca unitate combatantă. Corpul al Treilea Caucazian, de exemplu, înființat în aprilie cu 40.000 de oameni, s-a găsit redus la 8000. El a fost aruncat în bătălia de pe San contra Armatei I austriece și a reușit să ia circa 6000 de prizonieri și nouă tunuri. O divizie rămăsese la 19 mai cu doar 900 de oameni. Rușii au fost obligați să se retragă, Puterile Centrale au recucerit
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
apărea în parlament în opt zile. Acest lucru a eșuat și teritoriile lui Richard au fost confiscate, dar Cecily a reușit să câștige o subvenție anuală de 600 de lire sterline pentru ea și copiii ei. După victoria yorkistă în Bătălia de la Northampton, în iulie 1460, Cecily s-a mutat la Londra împreună cu copiii săi și a locuit cu John Paston. Când Ducele de York și moștenitorilor săi sunt recunoscuți oficial ca succesorii regelui Henric al VI-lea, prin "Act of
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
prin Actul Parlamentului din 1483, pentru a permite unchiul lor, Richard să fie încoronat ca Richard al III-lea la 6 iulie 1483. Domnia lui Richard a fost scurtă, el a fost învins și ucis la 22 august 1485 în Bătălia de la Bosworth de către ultimul Lancaster, Henric Tudor. Astfel în 1485, soțul Cecily și toți cei patru fii ai au murit, deși două dintre fiicele sale, Elizabeth și Margaret, încă trăiau. La 18 ianuarie 1486, nepoata lui Cecily, Elizabeth de York
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
era la comanda "Diviziei 37 Infanterie". În august 1914, divizia a intrat în organica Armatei 8 din Prusia și dislocată pe frontul de est. Forțele sale au luptat în cadrul Corpului XX Armată aflat sub comanda generalului Friedrich von Scholtz în Bătălia de la Tannenberg și în Prima Bătălie de la Lacurile Mazuriene. În perioada 15 iunie 1915 la 6 iulie 1916 von Staabs a fost comandant al "Diviziei 3 Infanterie". Divizia a luat parte în bătălia de spargere a fontului rusesc de la Przasnysz
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
În august 1914, divizia a intrat în organica Armatei 8 din Prusia și dislocată pe frontul de est. Forțele sale au luptat în cadrul Corpului XX Armată aflat sub comanda generalului Friedrich von Scholtz în Bătălia de la Tannenberg și în Prima Bătălie de la Lacurile Mazuriene. În perioada 15 iunie 1915 la 6 iulie 1916 von Staabs a fost comandant al "Diviziei 3 Infanterie". Divizia a luat parte în bătălia de spargere a fontului rusesc de la Przasnysz și la luptele de urmărire de pe
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
sub comanda generalului Friedrich von Scholtz în Bătălia de la Tannenberg și în Prima Bătălie de la Lacurile Mazuriene. În perioada 15 iunie 1915 la 6 iulie 1916 von Staabs a fost comandant al "Diviziei 3 Infanterie". Divizia a luat parte în bătălia de spargere a fontului rusesc de la Przasnysz și la luptele de urmărire de pe cursul inferior al râului Narew. În septembrie forțele diviziei au atins localitatea Wolkowysk ocupând începând cu 20 octombrie 1916 sectorul Narotsch - Dryswjatysee, luptele transformându-se aici într-
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
generalului Otto von Lauenstein la comanda Corpului XXXIX Rezervă. După intrarea României în război, corpul a fost redislocat pe frontul românesc, participând la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. Aici a participat la Bătălia de la Brașov și la operațiile de forțare a trecătorilor Carpaților Meridionali. Trupele sale au ocupat Ploieștiul și au intrat în București, la 6 decembrie 1916. În primăvara anului 1917 Corpul XXXIX Rezervă condus de von Staabs a participat la Bătălia
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
Bătălia de la Brașov și la operațiile de forțare a trecătorilor Carpaților Meridionali. Trupele sale au ocupat Ploieștiul și au intrat în București, la 6 decembrie 1916. În primăvara anului 1917 Corpul XXXIX Rezervă condus de von Staabs a participat la Bătălia de la Mărășești. Pentru faptele sale de arme, von Staabs a primit la 11 decembrie 1916 cea mai înaltă distincție militară germană, ordinul „Pour le Mérite”. La 3 decembrie 1917, von Staabs a fost avansat la gradul de general de infanterie
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
mama lui la 20 aprilie iar tatăl la 16 decembrie), tânărul Leopold în vârstă de 11 ani a moștenit Anhalt-Dessau sub regența unchiului său, Prințul Dietrich. Călcând pe urmele bunicului și tatălui său, Leopold s-a alăturat armatei prusace. După bătălia de la Kolín (18 iunie 1757), el a fost impresionat atât de negativ de spectacolul de război încât a demisionat din armată și a declarat neutralitatea principatului Anhalt-Dessau. În 1758 a devenit major și și-a asumat guvernarea. Anglofil și susținător
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
limba germană Schlacht im Hürtgenwald) este numele cu care este cunoscută o serie de lupte violente duse între forțele terestre ale SUA și Germaniei Naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale în Pădurea Hürtgen. A fost cea mai lungă bătălie care a avut loc pe teritoriul german în timpul conflagrației mondiale și este cea mai lungă bătălie a trupelor terestre americane din întreaga lor existență. Bătălia s-a desfășurat în perioada 19 septembrie - 16 decemmbrie 1944 pe un teritoriu de apoximativ
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
duse între forțele terestre ale SUA și Germaniei Naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale în Pădurea Hürtgen. A fost cea mai lungă bătălie care a avut loc pe teritoriul german în timpul conflagrației mondiale și este cea mai lungă bătălie a trupelor terestre americane din întreaga lor existență. Bătălia s-a desfășurat în perioada 19 septembrie - 16 decemmbrie 1944 pe un teritoriu de apoximativ 130 km aflat la est de frontiera belgiano-germană. Americanii au avut ca obiective inițiale blocarea forțelor
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale în Pădurea Hürtgen. A fost cea mai lungă bătălie care a avut loc pe teritoriul german în timpul conflagrației mondiale și este cea mai lungă bătălie a trupelor terestre americane din întreaga lor existență. Bătălia s-a desfășurat în perioada 19 septembrie - 16 decemmbrie 1944 pe un teritoriu de apoximativ 130 km aflat la est de frontiera belgiano-germană. Americanii au avut ca obiective inițiale blocarea forțelor germane din zonă pentru ca să le împiedice să sprijine liniile
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
perioada 19 septembrie - 16 decemmbrie 1944 pe un teritoriu de apoximativ 130 km aflat la est de frontiera belgiano-germană. Americanii au avut ca obiective inițiale blocarea forțelor germane din zonă pentru ca să le împiedice să sprijine liniile frontului de la nord în timpul bătăliei de la Aachen. La Aachen, aliații duceau lupte de tranșee în mijlocul unei rețele de orașe și sate întărite, interconectate cu fortificații de câmp, obstacole antitanc și câmpuri minate. Este posibil ca un al doilea obiectiv să fi fost executarea unei manevre
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Comandanții americani Bradley, Hodges și Collins au ajuns la concluzia că cel mai scurt drum spre baraj traversează pădurea. Istoricii militari sunt de altă părere însă. Istoricul american Charles B. MacDonald a descris acțiunile din pădurea Hürtgen ca fiind „o bătălie prost concepută și esențialmente inutilă, care putea fi evitată”. Pădurea Hürtgen ocupă o regiunea accidentată dintre cursul râului Rus și orașul Aachen. Pădurea deasă de conifere este tăiată de câteva drumuri, poteci și întreruptă de luminișuri. Transportul cu mijloace mecanizate
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
nici nu au recunoscut importanța cotei 400 decât într-o fază târzie a luptelor. Turiștii pot să viziteze în zilele noastre un muzeu în Vossenack, câteva buncăre de pe Linia Siegfried și să străbată ceea ce a fost odată „Ruta Kall”. [[Categorie:Bătălii în 1944|Hürtgen, Pădurea]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]] [[Categorie:Bătăliile Germaniei|Hürtgen, Pădurea]] [[Categorie:Bătăliile Statelor Unite|Hürtgen, Pădurea]]
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
pot să viziteze în zilele noastre un muzeu în Vossenack, câteva buncăre de pe Linia Siegfried și să străbată ceea ce a fost odată „Ruta Kall”. [[Categorie:Bătălii în 1944|Hürtgen, Pădurea]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]] [[Categorie:Bătăliile Germaniei|Hürtgen, Pădurea]] [[Categorie:Bătăliile Statelor Unite|Hürtgen, Pădurea]]
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]