17,050 matches
-
a doua a cărții prezint și propun o serie de soluții în cadrul informațional arrowian, pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian (Sen) și pentru teorema de imposibilitate a libertarienilor compatibili (Gibbard). Prezint: 1) prin alterarea domeniului universal, soluțiile: a) Fine (1975), b) Farrell (1976), c) Breyer (1977), d) Breyer-Gigliotti (1980) și e) Craven (1982); 2) prin alterarea condiției libertariene, soluțiile: a) Hillinger-Lapham (1971), b) Gibbard (1974), c) Blau (1975), d) Gaertner și Kruger (1981), (1983); 3) prin alterarea condiției Pareto
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Gibbard) prin intermediul restricționării domeniului funcției de decizie socială, identificăm anumite profiluri care, în opinia noastră, cauzează ciclicitatea preferinței sociale. Spunem, în acel caz, că acele profiluri au anumite proprietăți indezirabile. Toate soluțiile prezentate în acest capitol prezintă această caracteristică: restricțiile Fine (1975), Farrell (1976) și Craven (1982) identifică în preferințele opuse preferințelor celorlalți pe propriile decisivități preferințe care nu sunt liberale; Breyer-Gigliotti (1980) identifică aceleași preferințe cu cele neempatice. În (1977) Breyer descoperă că problema lui Gibbard ar apărea din cauza unei
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
decizi pentru tine dacă să citești cartea sau nu, dar aș prefera să decizi să nu o faci», nu pare a fi nici inconsistentă, nici neliberală” [Fine, 1975, p. 1277]. Dacă reținem această viziune, atunci inconsistența se menține. De aceea, Fine formulează următoarea soluție: „Aceasta (inconsistența Sen) poate fi rezolvată insistând asupra faptului că adevărații liberali sunt indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală a altei persoane [...], de aceea, pentru a garanta existența unei societăți liberale, trebuie să restricționăm
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
spun că vreau să o citesc, înseamnă că nu simt un atașament suficient de intens față de protecția pe care drepturile mi-o acordă. În acest mod trebuie înțeleasă ideea lui Breyer de a simți mai intens. footnote> 3.1-4.* Restricțiile Fine (1975), Farrell (1976), Craven (1982) și Breyer-Gigliotti (1980) [d.3.1.1*]: Restricție Fine<footnote Restricțiile Fine și Farrell sunt formalizate la fel pentru că este vorba, de fapt, despre aceeași soluție publicată de fiecare dintre ei în mod separat. footnote
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
intens față de protecția pe care drepturile mi-o acordă. În acest mod trebuie înțeleasă ideea lui Breyer de a simți mai intens. footnote> 3.1-4.* Restricțiile Fine (1975), Farrell (1976), Craven (1982) și Breyer-Gigliotti (1980) [d.3.1.1*]: Restricție Fine<footnote Restricțiile Fine și Farrell sunt formalizate la fel pentru că este vorba, de fapt, despre aceeași soluție publicată de fiecare dintre ei în mod separat. footnote>. Indivizii cu valori liberale, „adevărații liberali”, vor fi indiferenți în privința alternativelor care se află
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe care drepturile mi-o acordă. În acest mod trebuie înțeleasă ideea lui Breyer de a simți mai intens. footnote> 3.1-4.* Restricțiile Fine (1975), Farrell (1976), Craven (1982) și Breyer-Gigliotti (1980) [d.3.1.1*]: Restricție Fine<footnote Restricțiile Fine și Farrell sunt formalizate la fel pentru că este vorba, de fapt, despre aceeași soluție publicată de fiecare dintre ei în mod separat. footnote>. Indivizii cu valori liberale, „adevărații liberali”, vor fi indiferenți în privința alternativelor care se află în sfera personală
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
libertarianismul minimal, indiferent de care sunt preferințele individuale” [Sen, 1976, pp. 236-237]. Mai departe, Sen notează: „în această procedură, nimeni nu pretinde că preferința sa este alta decât este de fapt, și nu se pune problema amendării acesteia (spre deosebire de cazurile Fine, Farrell, Craven, Breyer și Gigliotti). O persoană vrea ca o parte din preferința sa să conteze și, prin urmare, ea spune adevărul și numai adevărul, însă nu cere ca tot adevărul preferinței sale să conteze în ceea ce privește determinarea preferinței sociale.” [Sen
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și voi discuta modul în care acestea îndeplinesc proprietățile anterior descrise. Demonstrațiile le voi oferi în secțiunea formală a acestui capitol. a) Soluțiile prin restricționarea domeniului. În ceea ce privește restricțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980) și Craven (1982), acestea rezolvă paradoxul lui Sen pentru cazurile cu a) doi indivizi și două strategii, b) doi indivizi și mai mult de două strategii, c) mai mult de doi indivizi și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
strategii și pentru regulă (rgl). De asemenea, rezolvă paradoxul Gibbard, prezentând o alocare coerentă de drepturi. Condiția de eficacitate pentru societăți reale este, așadar, îndeplinită. Condiția de fidelitate ideologică nu este însă îndeplinită din același motiv pentru care nici soluțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980) și Craven (1982) nu o îndeplineau: restricționarea exprimării opiniei nu este admisibilă în eticile libertariene. b) Soluțiile prin alterarea condiției libertariene. Pentru celălalt grup de restricții, cel al condiției libertariene, lucrurile stau în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ideologică, deoarece realizează ierarhizarea etică proprie libert arianismului (condiția libertariană este considerată mai importantă decât cea paretiană). Dintre soluțiile prezentate, câteva îndeplinesc toate criteriile pentru a satisface condiția eficacității pentru societăți reale, în afara consistenței condiției libertariene utilizate. Acestea sunt: soluțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980), Craven (1982), Saari (1997) și List (2003). În aceeași situație cu acestea se află și câteva dintre soluțiile introduse în secțiunea 6.1, anume restricționarea domeniului universal prin preferințe empatice tari (6.1
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
un individ este decisiv asupra unei perechi (x,y) și preferă strict pe x lui y, atunci ceilalți trebuie să prefere slab pe x lui y. [t.6.1.2.1*]: Domeniul universal restricționat prin preferințe liberale slabe implică restricțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980), Craven (1980). Demonstrație [t.6.1.2.1*]. Constă în a arăta că relația de preferință slabă implică relația de preferință strictă și pe cea de indiferență, ceea ce este așa prin definiție. [t
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
posibil de monitorizare a evoluției bolii [178]. EGTM și NACB nu recomandă utilizarea CA19-9 ca unic indicator pentru diagnosticul CP, ci numai în contextul utilizării și a altor mijloace neinvazive imagistice sau invazive (ERCP, ecoendoscopie cu citologie aspirativă cu ac fin, laparoscopie) [114, 154, 155]. Alți antigeni carbohidrați Deși larg utilizați, mai ales intre anii 1970- 1980, antigenii carbohidrați nu sunt în prezent biomarkeri aprobați de FDA, prezentând mai mult interes istoric. ANTIGENI CARCINOEMBRIONARI Antigenul carcinoembrionar (ACE) Este o glicoproteină de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
să fie una de deliberare și amânare a deciziei finale” În privința aranjamentelor postbelice pentru Germania. Poziție adoptată din motive temeinice: ajungerea la un acord În chestiunea germană avea să se dovedească teribil de dificilă, după cum remarcau deja observatorii cei mai fini; era de preferat să se mențină cât mai mult timp cu putință alianța antigermană care unise marile puteri În timpul războiului. Cu toate acestea, forma Europei postbelice a fost determinată În primul rând nu de Înțelegerile și acordurile din timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
susținând că sarcina lor era să evoce și să explice ce se Întâmplase cu 50 de ani În urmă, nu să-și folosească aceste cunoștințe Într-un proces penal 12. Procesul a fost, oricum, exemplar. El a demonstrat convingător că fina distincție Între „Franța” și „Vichy”, trasată scrupulos de toți liderii de la Charles de Gaulle la Mitterrand, nu existase nicicând. Papon era un francez care servise două regimuri, Vichy și următoarea Republică franceză: ambele au fost la curent cu activitățile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
India vedică. Pentru ca efectul magic al sacrificiului să aibă loc, preoții indieni (brahmanii) îl aruncau pe zeul Sôma în focul sacru. De la Sôma, alcoolul (cuvânt care provine din expresia arabă din secolul al X-lea al kohol, semnificând "cel mai fin") a fost asociat cu focul iar amestecul îmbătător perceput ca o licoare a nemuririi. Această noțiune se află la originea termenului "apa vieții" (aqua vitae). O legendă egipteană povestește că Isis, pe atunci o simplă slujnică în serviciul lui Ra
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
este unul tradițional: strugurii întregi, dezciorchinați, nezdrobiți sunt supuși unui proces de vinificare în roșu combinată cu o macerare semicarbonică. Această metodă ancestrală conservă prospețimea aromelor primare care le dau acestor vinuri savoarea specifică: arome de banane, bomboane englezești, flori fine, fructe exotice sau fructe de pădure. Ceea ce este curios la aceste vinuri este că rareori păstrează un gust sau un postgust de struguri. Toate aceste calități îi asigură acestui vin atât popularitatea printre francezi, și nu numai, cât și consacrarea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
literatura din unghiuri variate, istoria și filosofia culturii, existențialismul și psihanaliza oferind multe dintre argumentele la care recurge. A colaborat și la „Tribuna”, „Familia”, „Cronica”, „Flacăra”, „România literară”. Bun cunoscător al literaturii și filosofiei moderne și contemporane, M. e un fin comentator al cărților și ideilor, enunțând opinii adesea pertinente, totdeauna îndrăznețe. Proza pe care o scrie nu va rămâne neinfluențată de preocupările teoretice, și critica a remarcat în romanele sale tendința de a ilustra în imagini idei filosofice. Și personajele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
de extensie a mâinii debutează la nivelul auricularului, evoluția fiind radială, prin afectarea articulațiilor interfalangiene și metacarpofalangiene (5). Modificarea este inițial nedureroasă, nefiind percepută ca atare de pacient. Manifestările clinice includ: senzația de înțepenire a mâinii, pierderea dexterității pentru mișcările fine și senzație de slăbire a mâinilor (căderea obiectelor din mână). Diminuarea simțului discriminator tactil (recunoașterea obiectelor pipăite fără a le vedea) indică un grad de afectare nervoasă fie datorată neuropatiei asociate, fie datorată îngroșării pielii, aceasta având un aspect ceros
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92251_a_92746]
-
une part, " la pratique traduisante " et " l'activité du traducteur, au sens dynamique ", et, d'autre part, " le résultat de cette activité, le texte-cible lui-même " qui comporte un " sens statique "8 et qui constitue, en d'autres mots, le " produit fini " de la pratique susmentionnée. Dans ce premier sous-chapitre, nous nous proposons d'analyser la traduction en tânt que pratique, mais aussi en tânt que " produit " à travers l'histoire, tout comme la position et l'engagement du traducteur par rapport à
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
parcours sémantique du concept de traduction 46, îl convient de rappeler que c'est la traduction au sens dynamique, c'est-à-dire la pratique traduisante, qui fait maintenant l'objet de notre analyse, et non la traduction en tânt que produit fini. La traduction, appelée parfois " translation ", " transfert ", " transcription ", " transcodage " ou même " transposition ", représente, métaphoriquement parlant, " l'entrée en tranșe du traducteur dans l'univers des langues "47, événement qui comporte des gains et des pertes, car cet " espace babélien "48 n
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la traduction " : en théorie, celle-ci devient une simple " équation interlinguistique ", " une équivalence abstraite établie entre deux termes de langues différentes ".57 Ladmiral fait référence ensuite à ce qu'il appelle le " degré réduit " de la traduction, à savoir la traduction à fin pédagogiques 58, dont leș deux formes canoniques șont le thème et la version.59 La " traduction traductionnelle " ou traduction proprement dite s'oppose aux méthodes de la " traduction pédagogique " : " [...] on pourrait commencer par dire que la traduction proprement dite c'est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
faut donc abandonner le principe platonicien d'une traduction entièrement fidèle, qui remplace le texte source dans la culture d'arrivée. De l'autre côté, la traduction est déclarée texte indépendant, existant șui generis (" véritable texte ", dit Ladmiral). Cela met fin aux débats concernant le statut méprisé du traducteur et le devoir de celui-ci de se rendre visible dans son travail pour se faire connaître. * Nous développons leș deux constats sur la traduction formulés ci-dessus. Premièrement, si la traduction n'est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est structuré, selon Greimas, comme un signe complexe. La tache de déchiffrer ce type de signe revient exclusivement au lecteur avisé de poésie : Un texte poétique quelconque se présente comme un enchaînement syntagmatique de signes, ayant un commencement et une fin marqués par des silences ou des espaces blancs. Leș signes, définis selon la tradition saussurienne par la réunion d'un signifiant et d'un signifié, peuvent être de dimensions inégales : un moț, une phrase șont des signes, mais aussi un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la poésie. Le référent du discours poétique, lui aussi assez controversé, pourrait être trouvé soit dans le monde concret, soit dans l'univers des émotions personnelles, soit, surtout dans le cas de la poésie moderne, dans le langage même. Car, en fin de compte, " la mission propre de la poésie est d'offrir au plus solide du langage et au plus mystérieux du monde le lieu d'une mystérieuse coïncidence. "420 Jean Cohen combat l'hypothèse selon laquelle la poésie est le résultat
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pur ou dans l'attente la plus profonde : și on la prend pour objet d'étude, c'est par là qu'il faut regarder : c'est dans l'être, et fort peu dans șes environs "472. La poésie gît, en fin de compte, dans l'essence la plus profonde de l'être humain. 1. 3. 2. La poésie et leș autres genres littéraires L'objectif de notre thèse étant d'analyser leș mécanismes qui régissent la traduction de la poésie lyrique, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]