16,872 matches
-
Încă de la început, comunitatea romano-catolică din Eisenau (Prisaca Dornei) a fost păstorită de preoții din Câmpulung Moldovenesc. Decretul nr. 4445 din 7 februarie 1854 al Guvernului Bucovinei, prin care s-au stabilit jurisdicțiile parohiilor romano-catolice din ducat, a stabilit în jurisdicția Parohiei Câmpulung comunitățile romano-catolice din localitățile: Argel, Ciumârna, Freudenthal, Frumosu, Gemenea, Moldovița, Ostra, Rus pe Boul (Paltinu), Sadova, Slătioara, Vama și Vatra Moldoviței. Evidențele parohiale din 1857 consemnează existența a unui număr de 167 credincioși romano-catolici la Eisenau (Prisaca). După cum
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
va beneficia de asistența puterilor străine. Capitulațiile prevedeau ca privilegiile să fie bazate pe criterii religioase. Relațiile dintre lumile creștină și musulmană erau fundamentate pe principii diferite. Străinii și-au asigurat numeroase privilegii (sau „capitulații”) care nu puteau fi supuse jurisdicției locale, dar erau supuse codurilor juridice din propriile țări și erau administrate prin intermediul propriilor lor curți consulare. Ca urmare, aproape toate afacerile importante ale imperiului au intrat sub controlul ne-musulmanilor - armeni, evrei, italienei, francezi, germani sau britanici, care nu
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
erau supuse codurilor juridice din propriile țări și erau administrate prin intermediul propriilor lor curți consulare. Ca urmare, aproape toate afacerile importante ale imperiului au intrat sub controlul ne-musulmanilor - armeni, evrei, italienei, francezi, germani sau britanici, care nu erau supuși jurisdicției otomane. Indiferent dacă se deschideau mine, se construiau căi ferate sau sisteme de irigații, capitalul și inginerii străini erau implicați în exclusivitate. Acest sistem produsese un mediu social și de afaceri în care otomanii musulmani rămâneau săraci, iar nivelul lor
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown. Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura. A fost prezent acolo în calitate de președinte al subcomisiei Congresului cu jurisdicție asupra cetățenilor americani ce locuiesc în străinătate. El a rugat și alți membri ai Congresului, reprezentanți ai unor regiuni din zona Golfului San Francisco, să i se alăture la investigația de la Jonestown, dar toți au refuzat. Ryan îl rugase și
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
lui Frederic I și, prin Pacea de la Veneția din 1177, s-a căzut de acord asupra unui armistițiu de șapte ani. Prin Pacea de la Konstanz din 1183, orașele italiene au acceptat să își mențină loialitatea față de Imperiu, însă cu menținerea jurisdicțiilor asupra propriilor teritorii. a fost în câteva rânduri reînnoită, iar în anul 1226 și-a recâștigat vechiul prestigiu, prin opoziția față de eforturile împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen de a-și spori puterea în Italia. Aceste efortui s-au
Liga Lombardă () [Corola-website/Science/324375_a_325704]
-
germană "Probstdorf" înseamnă "satul prepozitului" . Numele indică apartenența satului la prepozitul de Sibiu, fapt atestat încă din 1223, într-un document ce reprezinta prima menționare istorică a localității. După mulți ani, prepozitul a fost desființat și Probstdorf a intrat în jurisdicția Scaunului Cincu ca și comună liberă. Din cauza inundațiilor repetate ale pârâului, satul a fost mutat mai departe de albia râului Hârtibaciu. În secolul al XIV-lea a fost ridicată biserica - sală din Stejărișu, ea având o navă dreptunghiulară și un
Biserica fortificată din Stejărișu () [Corola-website/Science/326520_a_327849]
-
1946, Papa Pius al XII-lea l-a ridicat pe Onderek la rangul de "administrator apostolic al porțiunii cehoslovace din arhidieceza Breslau" (în limbaj colocvial, administrator apostolic al Český Těšínului; în ), cu scaunul la Český Těšín, separând astfel parohiile de jurisdicția Breslaului. La 31 mai 1978, Papa Paul al VI-lea a inclus administrația apostolică cu arhidieceza Olomouc prin constituția apostolică "Olomoucensis et aliarum". Republica Populară Polonă a semnat la Varșovia la 13 iunie 1958 un tratat cu Cehoslovacia prin care
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Deputăția, se zice, ar fi fost susținută și de episcopul Ilarion (Ioan) care “cerea bistrițenilor pe seama noului așezământ monahal reînnoirea privilegilor acordate odinioară Mănăstirii Bistriței”. Ilarion , activ și curajos, nu putea fi decât Episcopul Vadului deoarece această episcopie își exercita jurisdicția și în părțile Năsăudului și ale Bistriței”. Noul așezământ monahal durat în piatră, numit de unii “sihăstria Telciu” sau “mănăstirea din Telciu”, lua locul unei sihăstrii de lemn din veacul XV și a durat posibil până către sfârșitul sec. XVII
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
logică ar consuma, putând da câștig de cauză și celor care văd în el primul episcop de Vad nominal cunoscut și celor care-i refuză calitatea, considerându-l episcop de Bistrița. Firește discuția trebuie să țină seamă de faptul că jurisdicția episcopiei nu se limita doar la domeniul cetății Ciceului. Un conflict cu Rareș, un interes oare care sau o misiune poate l-ar fi îndepărtat pentru o vreme din scaunul Episcopal pe Anastasie pentru a-i face loc în 1533
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
în Ucraina). Motivul semnării acordului a fost dorința lui Cantemir de a scăpa de sub jugul Imperiului Otoman. Cele 17 articole enumerate în document repetau, în mare măsură, acordul semnat de Mitropolitul Gedeon în 1686, în urma căruia Mitropolia Ucrainei trecea sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse. Principatul Moldovei trebuia să recunoască puterea supremă a Moscovei, păstrându-și statutul de independență și tradițiile neamului. Privilegiile boierimii nu s-au schimbat. Moldovei urma să i se retrocedeze teritoriile acaparate de turci și transformate în raiale
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
a-l stăpîni. Pentru a o înțelege mai deplin, e necesară cunoașterea ivirii ierarhiei episcopale bisericești, a încreștinării regiunii precum și a organiyării ei locale, ca să le rămurească apoi ciocnirea ce s+a dat pentru Iliric într Romă și Bizanț pentru jurisdicție. INCREȘTINAREA REGIUNII ILIRICE Primii misionari creștini au cutreierat regiunile Iliricului după organiyarea centrelor bisericește de la Tesalonic, Berea și Filipi din partea Sfîntului Apostol Pavel, care prin anii 54-55 și 65-66 a activat însuși în Iliric și poate chiar în regiunea dunăreana
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
episcopii unei natiuni-popor să-și aleagă dintre ei unul că protos (mitropolit). Astfel iau ființă pe rând noile Mitropolii, prin concentrarea în jurul lor a mai multor episcopii-eparhii învecinate . Aceasta împrejurare constituie un motiv serios pentru unii mitropoliți să-și lărgească jurisdicția proprie peste eparhii și mai îndepărtate , fapt la care contribuie și dorința după sporirea prestigiului propriu în dauna altora, sau al orgoliului personal, mai ales că din 330 se ivește “Romă cea nouă” la Bizanț -Constantinopole, cu spiritualitate pronunțat creștină
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
de la Apostolul Petru. Cinstindu-si patria natală, Nisul din Dacia aureliana, imp. Constantin o lega de Metropola nouă a imperiului, după ce mitropolitul Protogen din Sardicaindeplinise sarcini în Dacia, Dardania, Calabria și în țările din jur, iar Mitropolitul din Tesalonic primise jurisdicția peste ambele Sciții. Constantin se învrednicește apoi de epitetul “restitutor Daciarum”, aducând stăpânire imperiala iar la Dunăre, prin respingerea goților. Dar intervine o nouă împărțire a imperiului, cănd Constans, fiul lui Constantin își lua Italia, Iliricul și Africa pentru sine
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
1), dar refuză să-i supună nouă arhiepiscopie ilirica în 536. în 545 prin Novela 131 din 18 martie dap uteri egale ambilor patriarhi din romă veche și nouă, iar în cap. 3 preve aotucefalia deplină a Justineanei Prima cu jurisdicție în Dacia mediteraneană, Dacia ripensa, Prevalis, Dardania, Mesia superioară și Panonia; de acești episcope să fie rânduit, de propriul lor sinod și în locurile acestea supue lui să obțină locul ce-l are și sediul apostolic român după cum a hotărât
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
a lui Hierocle din Synekdemos, vorbreste despre Mesia cu Marcianopole, Sciția cu Tomis, Iliric cu Tesalonic, Dacia cu Sardica, iar în sfera Romei sunt înserate Nouricul, Galia, Hispania, Panonia, Africa, Sicilia, Sardnia și Corsica. E redarea stării cunodcute îndeobște pt jurisdicția episcopului român. Virgilius se discredideaza însă prin oscilațiile sale în privința celor “ trei capitole “ ale siodului V ecumenic din 553, în cât e respins de episcopii italici și africani, ca și de cei ilirici fapt care îi îndeamnă pe unii să
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
în 595 îl invită pe episcopul din Sardica să se supună Justineanei și în 592 transfera pee p. ioan, fugărit de la Elissus la Squilenza în Italia. Dar în ciuda acestor dovezi ele nu justifică vreo jursdictie locală ci sunt pioni pt jurisdicția uiversala în scopul căreia Grigore a scris foarte multe scrisori către variații episcopi răsăriteni, care nicidecum nu denoda și o jurisdicție peste locul către episcopul căruia s-a scris epistola. O dovedește tonul “dur” către arhiepiscopul Justineanei. De altă parte
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
Elissus la Squilenza în Italia. Dar în ciuda acestor dovezi ele nu justifică vreo jursdictie locală ci sunt pioni pt jurisdicția uiversala în scopul căreia Grigore a scris foarte multe scrisori către variații episcopi răsăriteni, care nicidecum nu denoda și o jurisdicție peste locul către episcopul căruia s-a scris epistola. O dovedește tonul “dur” către arhiepiscopul Justineanei. De altă parte surprinde lipsa unor scrisor către vicarul din Tesalonic. Oare a renunțat papă la el în schimbul Justineanei? Sau totl sunt simple pretetii
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
s-au întâlnit din nou pe 24 iunie 1717, de ziua lui Ioan Botezătorul și au înființat prima Mare Lojă, formând Mare Maestru pe Anthony Sayer. Ei definesc Noua Mare lojă din Anglia ca „lojă mamă” atuturor celorlalte, creând o jurisdicție a cărei suveranitate se întinde asupra tuturor lojilor masonice din lume acordându-le sau nu „regularitate”. Această Mare Lojă va păstra de la vechea Francmasonerie operativă parolele, semnele și simbolismul, pe care le va dezvolta după modelul societăților secrete din antichitate
Lojă masonică () [Corola-website/Science/325732_a_327061]
-
franceze un exemplar al Constituțiilor francmasonice. Cu mici excepții, fiecare lojă masonică regulară a primit girul unei Mari Loji, de aici concluzia că toate provin, de fapt, din Marile Loji ale Angliei, Scoției sau Irlandei. Fiecare Mare Lojă are o jurisdicție teritorială proprie sau reprezintă o anumită regiune (fiecare stat din S.U.A. este guvernat de o Mare Lojă). Cele mai multe Loje sunt formate din masoni care trăiesc și muncesc într-un anumit oraș sau vecinătate. Alte loje sunt compuse din masoni care
Lojă masonică () [Corola-website/Science/325732_a_327061]
-
document sunt numiți "clandestini" sau nereglementari. O persoană poate fi inițiată, sau făcută mason într-o lojă, în care acesta rămâne adesea membru pe viață. Un mason Master poate în general participa la orice întâlnie a altei loje de sub orice jurisdicție împrietenită cu propria sa lojă, iar la rândul ei o lojă poate oferi ospitalitate în cadrul întâlnirilor formale. Un vizitator trebuie să verifice mai întâi regularitatea acelei loje și trebuie să fie capabil să certifice lojei respective propria sa regularitate; vizitatorului
Lojă masonică () [Corola-website/Science/325732_a_327061]
-
de armata moldovenească în conflictul ce a urmat. Un alt decret, emis pe 1 aprilie de Boris Elțin, transfera personalul Armatei a 14-a și tot echipamentul militar din malul stâng al Nistrului, inclusiv depozitul de armament de la Cobasna, sub jurisdicția Federației Ruse. Până în iunie 1992, situația a escaladat la o bătălie militară deschisă. În contextul unei Armate a 14-a în curs de dezintegrare și a luptelor intense din regiunea și pe străzile orașului Tighina generate de ofensiva coordonată a
Implicarea Armatei a 14-a în Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/325204_a_326533]
-
lui Eduard Confesorul (fostul său cumnat). O dispută cu locuitorii din orașul englez Dover în care Eustațiu și oamenii săi au fost implicați a condus la încordarea relațiilor lui Eduard cu contele Godwin de Wessex. Acesta din urmă, a cărui jurisdicție includea și pe locuitorii din Dover, a refuzat să îi pedepsească pe aceștia. Lipsa sa de respect față de autoritatea lui Eduard Confesorul a condus la expulzarea din Anglia a sa și a întregii sale familii. Godwin și familia sa vor
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
dintre Capua și Benevento, așa cum fusese el declarat de către Atenulf I în anul 900, când spunea "Beneventanorum principatum eius filii Pandolfum et Landulfum bifarie regebant . . . communi indivisoque iure", adică "principatul beneventin era condus în comun de către Pandulf și Landulf sub jurisdicție comună indivizibilă". Cu toate acestea, sistemul a căzut în cele din urmă, iar Pandulf a condus Capua iar Landulf în Benevento în mod separat. "Chronicum" spune că Pandulf "tenuit principatum una cum suo germanus annos octo", adică "a ținut principatul
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
se îndreptau spre strâmtoarea Magellan, descoperită de asemenea de spanioli. În consecință, ca parte adiacentă a strâmtorii, insulele au fost descoperite de Spania, care avea drepturi depline asupra acestora. Încă dinainte de descoperirea lor, Insulele Malvine se aflau de drept sub jurisdicție spaniolă, statut confirmat de intrarea în vigoare a primelor instrumente de drept internațional, care au definit jurisdicția asupra “Lumii Noi”, la scurt timp după descoperirea ei de către Columb în 1492. Bulele Pontificale și Tratatul de la Tordesillas din 1494, confirmau dreptul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
insulele au fost descoperite de Spania, care avea drepturi depline asupra acestora. Încă dinainte de descoperirea lor, Insulele Malvine se aflau de drept sub jurisdicție spaniolă, statut confirmat de intrarea în vigoare a primelor instrumente de drept internațional, care au definit jurisdicția asupra “Lumii Noi”, la scurt timp după descoperirea ei de către Columb în 1492. Bulele Pontificale și Tratatul de la Tordesillas din 1494, confirmau dreptul Spaniei asupra teritoriilor de dincolo de Atlantic, inclusiv asupra Insulelor Malvine, chiar înainte de descoperirea acestora. Ulterior, britanicii au
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]