17,002 matches
-
Germania se constituie în termen de referință, în desfășurarea analizelor contrastive ale gazetarului. În acest sens, articolul " Cum se petrec alegerile în Anglia, cum în România?", publicat în 27 martie 1880, descrie sistemul electoral din cele două state, iar concluziile jurnalistului evidențiază diferențele de cultură și tradiție parlamentară: "nu pretindem ca un stat tânăr și în starea de cultură în care se află al nostru să se poată asemăna cu un stat bătrân ca Englitera, carele însă, grație elasticității și sincerității
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și discursurile nu constituie complexe impermeabile unele în raport cu celelalte, că enunțurile nu sunt niciodată monade, ci ochiurile unui lanț dialogic continuu, că textele se interreflectă, intercitează, sunt pline de rapeluri, ecouri și prefigurări de varii orizonturi"445. Rod al obișnuinței jurnalistului de a face trimiteri frecvente la alte texte, dimensiunea intertextuală a publicisticii eminesciene devine o trăsătură distinctă a scrisului său. Jurnalistul recurge constant în susținerea afirmațiilor la tehnica citatului ilustrativ: autoritatea unor personalități românești și străine în domeniile abordate conferă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că textele se interreflectă, intercitează, sunt pline de rapeluri, ecouri și prefigurări de varii orizonturi"445. Rod al obișnuinței jurnalistului de a face trimiteri frecvente la alte texte, dimensiunea intertextuală a publicisticii eminesciene devine o trăsătură distinctă a scrisului său. Jurnalistul recurge constant în susținerea afirmațiilor la tehnica citatului ilustrativ: autoritatea unor personalități românești și străine în domeniile abordate conferă greutate demersului argumentativ. În acest sens, nume precum Platon, Aristotel, Dante, Ștefan cel Mare, Matei Basarab, Kant, Shakespeare, Goethe, Leibniz, Descartes
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Goethe, Leibniz, Descartes, Machiavelli ș.a. sunt invocate frecvent în articole, prin afirmații de natură filosofică, politică, administrativă, economică ș.a. Inserarea citatelor nu este aleatorie, ci respectă necesitățile demonstrației jurnalistice: în acest sens, pentru a ilustra gestionarea precară a veniturilor statului, jurnalistul recurge la afirmațiile lui Goethe, potrivit căruia cifrele nu guvernează lumea, dar arată cum este guvernată. Citarea exactă, cu indicarea surselor, devine o tehnică imbatabilă în susținerea afirmațiilor jurnalistului, iar deschiderea enciclopedică a acestuia permite recursul la texte dindomenii variate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în acest sens, pentru a ilustra gestionarea precară a veniturilor statului, jurnalistul recurge la afirmațiile lui Goethe, potrivit căruia cifrele nu guvernează lumea, dar arată cum este guvernată. Citarea exactă, cu indicarea surselor, devine o tehnică imbatabilă în susținerea afirmațiilor jurnalistului, iar deschiderea enciclopedică a acestuia permite recursul la texte dindomenii variate de cunoaștere și comunicare: "Căci fiecare popor are o mare doză de dispreț pentru celelalte și multă laudă pentru sine însuș. Grecii și romanii numeau barbari pe toată lumea. Turcii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lumile ce sunt cu putință. A trăi și a vorbi însă după placul altora e nedemn atât de-un om îndeosebi, cât și de un popor. Fiecine vorbește și scrie limba sa pentru sine, nu pentru străini"446. De asemenea, jurnalistul inserează în corpul articolelor numeroase citate din presa străină, în special din cea germană și franceză, pe care le înglobează în textura demersului argumentativ: "Times susține, pe baza unor informații a căror autenticitate o închizășuiește, cum că marele vizir au
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
săptămâni"447; ,,Le Nord scrie în privirea conflictului austro-român următoarele: Spiritul conciliant al contelui Kalnoky e prea cunoscut pentru ca să avem a ne teme de noua campanie a ziarelor vieneze în contra României"448. Indiferent de natura sursei la care face apel, jurnalistul uimește prin ușurința cu care abordează subiecte dintre cele mai variate și rapiditatea cu care identifică citate revelatorii în exemplificarea ideilor. În același orizont al dialogismului intertextual, recursul la textul biblic oferă jurnalistului ocazia unor paralele tematice sugestive: "Ca și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de natura sursei la care face apel, jurnalistul uimește prin ușurința cu care abordează subiecte dintre cele mai variate și rapiditatea cu care identifică citate revelatorii în exemplificarea ideilor. În același orizont al dialogismului intertextual, recursul la textul biblic oferă jurnalistului ocazia unor paralele tematice sugestive: "Ca și fiul pierdut din parabola evangheliei (s.n.), noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate, am cheltuit în mare parte moștenirea părintească pe formele goale ale unei civilizații străine pe care n-am
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei; perspectiva eschatologică ș.a."450. Prezența proverbelor, a expresiilor populare, a locuțiunilor și zicătorilor contribuie la plasticizarea ideilor prezentate și la familiarizarea cititorului cu problematica articolelor. Valorificând resursele stilistice ale limbii populare, jurnalistul reușește să construiască un cadru de familiaritate, imprimând articolelor acel "ton sfătos" de care vorbea G. Călinescu în legătură cu publicistica eminesciană. Gama expresiilor populare, extrem de diversă, servește intențiile demonstrative ale gazetarului: a avea sfadă, a nu-și cunoaște lungul nasului, a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de o profunzime rar întâlnite în stilul jurnalistic românesc al epocii. c) Pasiunea pentru datele empirice. În strânsă legătură cu tehnica exemplului edificator, publicistica eminesciană cuprinde un număr impresionant de statistici, de eșantioane cifrice, de procente, menite să sprijine argumentația jurnalistului. Un exemplu în acest sens îl oferă studiul intitulat " Cestiunea israelită", publicat în paginile Timpului, în 24 mai, 12, 13, 14 și 21 iunie 1879, care abundă în informații statistice: "Dacă analizăm diferitele tocmeli agricole ce cunoaștem găsim că dobânda
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
arest de 775 374; iar în anul 1874 populația mijlocie a fost de 3 945 și zilele de arest de 1 199 448"454. În același registru discursiv, pentru a demonstra creșterea nejustificată a aparatului administrativ, concomitent cu exploatarea țărănimii, jurnalistul face apel la date statistice privind evoluția realităților sociale de-a lungul timpului: "Țăranul nostru e același ca și înainte de cincizeci de ani, dar sarcina ce o poartă e înzecită. El poartă în spatele lui: câteva mii de proprietari (în începutul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a discursului "pentru că publicul român, ca orice public din lume, trăiește în prezent și puțini, prea puțini se interesează, de trecutul țării lor..."456. d) Dimensiunea metadiscursivă a limbajului politic eminescian. Dimensiunea metadiscursivă deține o pondere însemnată în publicistica eminesciană, jurnalistul însoțindu-și demersul demonstrativ cu o anexă tehnică, a explicitării discursive în folosul cititorului. În acest sens, Eminescu își invită cititorul în laboratorul redactării articolelor, dezvăluindu-i "metodiul" de lucru și obiectivele: "E greu de a espune o idee fundamentală
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
privind maniera de concepere și redactare a articolelor sunt frecvente în publicistica eminesciană și ele ilustrează, pe de o parte, intenția autorului de a se detașa de stilul cultivat de presa vremii, iar pe de altă parte, postura histrionică a jurnalistului care refuză la nivel declarativ "artificiile retorice", fără ca acest lucru să conducă la dispariția acestora din texte. Punându-și scrisul în slujba adevărului, Eminescu face următoarea profesiune de credință: "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
orice natură"458. Pornind de la poetica explicită a articolelor, "publicul îi poate astfel "prinde" rețeta, devenind familiar cu mersul demonstrației"459, iar transparența tehnicii discursive augmentează gradul de accesibilitate al textelor. e) Adresarea directă. Majoritatea articolelor eminesciene au caracter adresat, jurnalistul urmărind, în puncte cheie ale demersului argumentativ, să capteze atenția cititorului. Printre mijloacele retorice de suscitare și menținere a interesului cititorului se remarcă, în primul rând, interogația retorică: "Crezi oare, cititorule, că acea sarcină de un sfert de miliard de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sarcină e singura care li se va impune?"460. Pentru fiecare interogație, gazetarul oferă răspunsuri pe care le dezvoltă apoi în cadrul unor comentarii extinse și bine argumentate. Publicistica eminesciană se transformă astfel într-un dialog virtual cu cititorii, pe care jurnalistul încearcă să-i convingă de justețea afirmațiilor sale și pe care îi atrage ca martori în dezbaterea ideilor. Eminescu angajează adevărate dialoguri cu publicul cititor, mizând pe claviatura unui retorism familiar, bine regizat și cu mijloace stilistice variate (fraze exclamative
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Tehnica discursului adresat imprimă textelor atmosfera oralității: articolele poetului par scrise pentru a fi citite în fața unui public. "Autorul lor are o audiție lexicală bogată, un simț acut al ritmului și își mulează scrisul pe tiparele colocvialității curente"462. Tonul jurnalistului se pliază potrivit subiectului și așteptărilor cititorului ideal pe care îl configurează textul articolelor: "Ceea ce li se pare curios patrioților e ca Adunarea să fie dizolvată după atâtea fapte meritorii pe cari le-a comis. Iată ceea ce foaia oficioasă nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ercul, și aceasta... purtând și greutatea lefurilor, pe lângă acea a funcțiilor?"463. Curentă este și inserția în text a secvențelor adresate: remarcăm prezența acestora în special în debutul articolelor, cu valoare de captatio benevolentiae, prin diminuarea diferențelor de status dintre jurnalist și cititori: "Trebuie să aducem aminte cititorilor noștri că alta, cu totul alta e maniera cabinetului german și îndeosebi a d-lui de Bismark de-a încheia alianțe"464. În același timp, secvențele adresate au rolul de a introduce și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
rămâie cititorului din toate acestea: că d. Grădișteanu a vorbit ca reprezentant al guvernului; că comunicatul care l-a dezmințit e datorit presiunii Austriei"467. f) Dramatizarea. De multe ori, articolele eminesciene constituie adevărate puneri în scenă, amplu regizate de jurnalist. Ședințele Camerei sunt prezentate ca niște spectacole de teatru, care suscită ironia fină a gazetarului. "Fabrica de palavre" din Dealul Mitropoliei oferă jurnalistului prilejul dezvoltării unor adevărate comedii caragialești, iar personajele politice au toate datele eroilor dramatici: Cine a fost
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Austriei"467. f) Dramatizarea. De multe ori, articolele eminesciene constituie adevărate puneri în scenă, amplu regizate de jurnalist. Ședințele Camerei sunt prezentate ca niște spectacole de teatru, care suscită ironia fină a gazetarului. "Fabrica de palavre" din Dealul Mitropoliei oferă jurnalistului prilejul dezvoltării unor adevărate comedii caragialești, iar personajele politice au toate datele eroilor dramatici: Cine a fost de față la ședința de sâmbăta trecută, 1 aprilie, a Camerei, a avut fericirea de a vedea o a doua edițiune, revăzută, însă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
am aflat cele petrecute în Dealul Mitropoliei am gândit deocamdată că, fiind 1 aprilie, este vorba numai de o glumă, cum se obicinuiește după o deprindere universală"468. Într-un alt text, regizând o convorbire cu un învățat din Moldova, jurnalistul ironizează sistemul de învățământ românesc care numește profesori universitari din rândurile unor institutori anonimi: "Mutatis mutandis, o convorbire cu acești ilustrați ar suna cam astfel: - Mă rog, unde-ai învățat d-ta carte? - Mă cunoaște d-nu Stremayer. - Nu-i
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unde totul este ridicat la scară, proiectat în orizonturi absolute, în perspectiva timpului și a spațiilor. Regia, tonusul reprezentației, recuzita, totul este la înălțimea unei montări fastuoase"470. Fiecare articol joacă rolul unui act în cadrul spectacolului pe care îl regizează jurnalistul, iar tehnica dialogului dramatizat este complinită de virtuțile monologului și ale aparteului, cu efecte retorice deosebite: "Multe am avut de zis când ai noștri au trecut Dunărea și cu grijă am întrebat de tocmele de zapis și chezășie, ca Stan
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
finalități specifice, vizând legitimarea ideilor și opțiunilor politice, educarea și persuadarea publicului cititor, responsabilizarea opiniei publice cu privire la problemele țării, exprimarea atitudinii și a opțiunilor politice ale gazetarului ș.a., publicistica eminesciană se remarcă prin strategii discursive particulare, în concordanță cu obiectivele jurnalistului. 5.3.2. Metamorfoze ale relației jurnalist-cititor A vorbi despre metamorfoze ale relației jurnalist-cititor presupune a identifica o serie de modificări în raporturile dintre subiecții semiozei eminesciene. Din această perspectivă, fiecare dintre cele patru etape identificate de noi în activitatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
serie de modificări în raporturile dintre subiecții semiozei eminesciene. Din această perspectivă, fiecare dintre cele patru etape identificate de noi în activitatea publicistică eminesciană se distinge prin nuanțări specifice. Articolele din Curierul de Iași se caracterizează prin prezența sporadică a jurnalistului în text. Vocea gazetarului se face simțită rareori, îndeosebi în finalul textelor, uneori în notă ironică, alteori cu valoare evaluativă, într-o complicitate atent regizată cu publicul cititor: "Am împărtășit și noi indulgenților cititori un specimen de exercițiu stilistic al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
performative a scrisului jurnalistic, a impactului pe care îl are acesta asupra cititorului. Multe din articolele publicate în gazeta conservatoare relevă o relație explicită cu cititorul, vizibilă în adresarea directă, în formulări colocviale care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului și patosului exprimării, expresie a angajării gazetarului în campanii de presă, în polemici virulente cu ceilalți colegi de breaslă. În ce privește receptarea, publicistica
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
retorismului și patosului exprimării, expresie a angajării gazetarului în campanii de presă, în polemici virulente cu ceilalți colegi de breaslă. În ce privește receptarea, publicistica eminesciană construiește, în mod explicit, imaginea a două tipuri de cititori: cititorii părtinitori, care citesc în articolele jurnalistului ceea ce vor să vadă, aceștia fiind ipostaziați în principal de colegii de breaslă de la publicațiile adverse, și cititorii ideali, care reușesc să decodeze mesajele jurnalistului potrivit cu sensurile cu care le înzestrează acesta. Și unora și altora Eminescu li se adresează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]