18,601 matches
-
personaj, Perugino trebuie să-l fi avut ca model pe Lorenzo de Medici, al cărui erou mitologic preferat era tocmai Daphnis. "„Portretul lui Francesco delle Opere”" este, poate, cel mai bine realizat portret al lui Perugino. Tabloul amintește de portretele maeștrilor flamanzi, de exemplu de cele ale lui Hans Memling. Portretul redă, printre altele, starea de spirit care era caracteristică în acea vreme în Toscana. Bărbatul ține în mâna dreaptă o bucată de hârtie pe care se poate citi: "„Timete Deum
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
Oise) la 11 ianuarie 1747 și a murit la Paris la 27 martie 1827. A fost un om politic, întreprinzător, călător și militar francez. "François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld" era fiul lui "François Armand de La Rochefoucauld, duce d'Estissac", "mare maestru al Garderobei Regelui", și al uneia dintre fiicele "ducelui de La Rochefoucauld". El însuși a purtat titlul de "conte de La Rochefoucauld", apoi, începând din 1765, pe cel de "duce de Liancourt", care era numele unei posesiuni a familiei sale. După asasinarea
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]
-
numele unei posesiuni a familiei sale. După asasinarea vărului său, Louis Alexandre, la Gisors, la 14 septembrie 1792, a luat titlul de "duce de La Rochefoucauld". Ofițer de carabinieri în 1763, el ia succesiunea tatălui său în același an ca "mare maestru al Garderobei Regelui", dar nu face decât foarte scurte apariții la "Curte". Se căsătorește la vârsta de 17 ani, la 14 septembrie 1764, cu "Félicité Sophie de Lannion". În 1765 - 1766, îl ia cu sine, în "Marele său Tur" al
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]
-
lista emigraților, s-a reîntors în Liancourt și și-a gerat afacerile și lucrările; a fost tratat cu demnitate și distanță de Napoleon. În 1814, în timpul primei Restaurații, Ludovic al XVIII-lea nu i-a redat demnitatea ereditară de mare maestru al Garderobei, și l-a numit, în compensație, la Camera Pairilor. Apoi a fost deputat, ales la "Camera Reprezentanților" constituită în timpul celor "O Sută de Zile". A exercitat apoi mai multe funcții publice, cu titlu benevol, a apărat abolirea "Comerțului
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]
-
până acum, să cânte pe scenă alături de Maria Ciobanu, Ionuț Dolănescu, Cornel Borza, Veta Biriș, Mariana Ionescu, Laura Lavric, Steliana Sima, Mariana Anghel, Nelu Bălășoiu și mulți alții. 2009 - Albumul " Norocu-i floare aleasă"- realizat cu Orchestra Lăutarii, din Chișinău, dirijor maestrul Nicolae Botgros Alte inregistrări ""Când te desprinzi de automatismele care tind să îți spună că muzica populară este o prezentare anostă de costume curățele și interpreți țepeni și de prejudecata că sonoritățile contemporane abia reușesc să surprindă un crâmpei autentic
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
care ni-l propune spre audiție, dovedesc, o dată în plus, că Izabela Tomița știe să dăruiască semenilor săi tot ce este mai bun din ființa sa spirituală, în consonanță cu sentimentul de apartenență la o lume a satului oltenesc. "Un maestru al sonorităților măiestrite, vrăjitor al aranjamentelor orchestrale, maestrul Nicolae Botgros a contribuit din plin la reușita înregistrărilor de pe CD-ul Izabelei Tomița, prin stilul plin de nuanțe infinitezimale al acompaniamentului oferit de orchestra „Lăutarii”, pe care o conduce. Piesele atinse
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
în plus, că Izabela Tomița știe să dăruiască semenilor săi tot ce este mai bun din ființa sa spirituală, în consonanță cu sentimentul de apartenență la o lume a satului oltenesc. "Un maestru al sonorităților măiestrite, vrăjitor al aranjamentelor orchestrale, maestrul Nicolae Botgros a contribuit din plin la reușita înregistrărilor de pe CD-ul Izabelei Tomița, prin stilul plin de nuanțe infinitezimale al acompaniamentului oferit de orchestra „Lăutarii”, pe care o conduce. Piesele atinse de inspirația sa sunt în mod surprinzător și
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
(*26 decembrie 1911, Bagheria / Sicilia - 18 ianuarie 1987, Roma) a fost un pictor italian și un militant comunist cunoscut. Este considerat un maestru al realismului italian și a devenit în perioada anilor 1950-1960 un adept al realismului socialist. s-a născut la 26 decembrie 1911 în localitatea Bagheria, lângă Palermo (Sicilia), ca fiu al unui topometrist. Tatăl său picta în timpul liber peisaje în
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
de Muzică din Cluj. În 1952 se înscrie la Școala Medie de Muzică Nr. 1 (actualul Colegiu Național de Arte „Dinu Lipatti”) din București, secția canto clasic și în același an se transferă la canto popular, unde o are ca maestru de interpretare pe Maria Tănase, apoi profesoară pe Elisabeta Moldoveanu. Încheie studiile în 1956. Debutează în 1948 în Ansamblul artistic al Confederației Generale a Muncii (C.G.M.) din Sighetul Marmației, unde a fost încadrată în urma unui concurs. Începând din 1953, cercetătorii
Victoria Darvai () [Corola-website/Science/311520_a_312849]
-
Universității Politehnica București, Facultatea de Mecanică, cu specializarea în Inginerie Aerospațiala (structuri), a fost și va rămâne unul dintre cei mai buni, daca nu, cel mai bun aeromodelist român. Creator de structuri de aeromodele Zbor Liber cunoscut în întreaga lume, Maestru Emerit al Sportului și Antrenor Emerit la Aeromodelism, a obținut multiple titluri naționale și internaționale atât la individual cât și cu echipa. A practicat multiple clase de Aeromodelism Zbor Liber (F1A, F1B, F1C, F1E). Anual, la Turda, se organizează o
Crîngu Popa () [Corola-website/Science/311550_a_312879]
-
a Contelui de Derby, din Knowsley Hall, în apropiere de Liverpool. Acest lucru a fost deosebit de important, deoarece, înainte să apară galeriile publice sau înainte să se înființeze școlile de artă, artiștii își învățau meseria, făcând copii după picturile vechilor maeștrii. Stubbs s-a pus pe treabă, însă, dupa numai câteva săptamâni s-a despărțit de Winstanley. Nu se cunoaște motivul exact al acestei rupturi deși se presupune faptul că maestrul s-ar fi simțit frustrat de dorința elevului său de
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
artă, artiștii își învățau meseria, făcând copii după picturile vechilor maeștrii. Stubbs s-a pus pe treabă, însă, dupa numai câteva săptamâni s-a despărțit de Winstanley. Nu se cunoaște motivul exact al acestei rupturi deși se presupune faptul că maestrul s-ar fi simțit frustrat de dorința elevului său de a trata subiecte ambițioase înainte de a învăța elementele de bază. Se pare că Stubbs era un tânăr încrezător, care își cunoștea prioritățile și care era hotărât să își atingă scopul
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
riscante. Experimentul picturilor în email se încadrează într-o astfel de categorie. Stubbs a realizat primele lucrări de acest gen la începutul anilor 1770, continuând să-și perfecționeze tehnica în următorii 20 de ani. În acest timp, a colaborat cu maestrul olar Josiah Wedgewood(1730-1795), deoarece își dorea să picteze pe plăci din ceramică. În termeni tehnici experimentul a fost un mare succes, însă ideea nu a prins la public, dovedindu-se a fi un dezastru comercial. Resursele financiare ale lui
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
Austria, Franța, Luxemburg, Elveția, Danemarca, Suedia, Norvegia, Olanda, Belgia. Compania Münchener Opernbühne a abordat un vast repertoriu de operă și operetă, toate lucrările fiind susținute în limba germană. O mare parte dintre spectacolele susținute au fost pregătite și dirijate de maestrul Paul Popescu, fost dirijor al Operei Române și al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Române. Începând cu 1997 până în 2004, s-a ocupat cu pregătirea în calitate de dirijor, Ansamblul vocal al Companiei Operettenbühne Wien. A susținut de asemenea, roluri solistice în cadrul spectacolelor
Stelică Muscalu () [Corola-website/Science/311674_a_313003]
-
(n. 6 aprilie 1944, București) este un mare maestru internațional român de șah. El a fost descoperit, ca șahist, de maestrul internațional Corvin Radovici. a urmat Liceul "I.L. Caragiale" din Ploiești. Ulterior, a absolvit Facultatea de Filologie, secția română-engleză, din cadrul Universității din București. Deja la vârsta de 13 ani
Florin Gheorghiu () [Corola-website/Science/311706_a_313035]
-
(n. 6 aprilie 1944, București) este un mare maestru internațional român de șah. El a fost descoperit, ca șahist, de maestrul internațional Corvin Radovici. a urmat Liceul "I.L. Caragiale" din Ploiești. Ulterior, a absolvit Facultatea de Filologie, secția română-engleză, din cadrul Universității din București. Deja la vârsta de 13 ani, devine campion național de șah la juniori. Trei ani mai târziu câștigă
Florin Gheorghiu () [Corola-website/Science/311706_a_313035]
-
în anii 1960, 1962, 1964-1967, 1973, 1977 și 1987. Florin Gheorghiu a obținut în 1963, la Campionatul Mondial de juniori de la Vrnjačka Banja, primul titlu de campion mondial pentru șahul românesc, performanță în urma căreia FIDE i-a acordat titlul de maestru internațional. Cu doi ani mai devreme, în 1961, la Haga, șahistul român se clasase pe locul al doilea la aceeași competiție. În 1965 Florin Gheorghiu a devenit primul mare maestru român la șah. Între 1960 și 1967 Florin Gheorghiu a
Florin Gheorghiu () [Corola-website/Science/311706_a_313035]
-
românesc, performanță în urma căreia FIDE i-a acordat titlul de maestru internațional. Cu doi ani mai devreme, în 1961, la Haga, șahistul român se clasase pe locul al doilea la aceeași competiție. În 1965 Florin Gheorghiu a devenit primul mare maestru român la șah. Între 1960 și 1967 Florin Gheorghiu a reprezentat România la șase ediții ale campionatelor mondiale studențești pe echipe (Leningrad 1960 - prima rezervă; Mariánské Lázně 1962, Cracovia 1964, Sinaia 1965, Örebro 1966, Harrachov 1967 - masa I), unde a
Florin Gheorghiu () [Corola-website/Science/311706_a_313035]
-
a participat cu echipa României la cinci campionate europene: Hamburg 1965, Bath 1973, Moscova 1977, Haifa 1989, Debrecen 1992, de fiecare dată la prima masă. În 1985 a jucat pentru România la Campionatul Mondial pe echipe de la Lucerna. Totodată, marele maestru român a apărat culorile țării sale la 15 balcaniade (1971-1978, 1980, 1981, 1983-1985, 1988, 1990), de fiecare dată la masa 1, cu un scor general de +17 =40 -5 (59,7%). La aceste concursuri el a obținut de două ori
Florin Gheorghiu () [Corola-website/Science/311706_a_313035]
-
performanță nemaiatinsă de vreun alt șahist român. Florin Gheorghiu este autorul cărții "Partide alese", apărută în anul 1980 la editura "Sport-Turism", care cuprinde cele mai bune 103 partide ale sale, selectate dintre cele jucate în perioada 1960-1970. De asemenea, marele maestru român a publicat articole pe teme șahiste și partide comentate în presa autohtonă: "Scînteia tineretului", "Sportul" și "Revista Română de Șah", precum și în numeroase reviste de șah străine. A scris introducerea cărții "The best of Lone Pine", autori: și Dennis
Florin Gheorghiu () [Corola-website/Science/311706_a_313035]
-
978-606-665-001-4. Florin Gheorghiu a avut o carieră prodigioasă, participând la sute de turnee internaționale de șah, în România și în străinatate. Printre succesele sale se numără: Lista care urmează conține doar o mică parte dintre partidele remarcabile câștigate de marele maestru român pe toate meridianele globului.
Florin Gheorghiu () [Corola-website/Science/311706_a_313035]
-
viață privată. În anul 1836, Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc a acceptat să-și petreacă un an în Germania, pe lângă prințul Bavariei, apoi să rămână în calitate de șambelan la Curtea regelui Ludovic al II-lea al Bavariei, sub titlul de "Mare Maestru al Casei Reginei": "Maria de Hohenzollern". Sub acest titlu, și-a însoțit suveranul la încoronarea reginei Victoria, la 28 iunie 1838. Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc și-a sfârșit viața la Munchen, în Bavaria, la 16 august 1874. Familia Vaublanc
Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/311753_a_313082]
-
Pemiului Nobel în muzică. În anul 2001 discul cu Variațunile Diabelli de Beethoven în interpretarea sa a câștigat Diapason d'Or. În 2002 Deutsche Grammophon a realizat 13 CD-uri aniversare pentru a sărbători a șaizecea zi de naștere a maestrului. În 2007, Pollini a primit Premiul Grammy pentru Cea mai bună interpretare a unui solist instrumentist (fără orchestră) pentru înregistrarea nocturnelor de Chopin realizată la Deutsche Grammophon.
Maurizio Pollini () [Corola-website/Science/311745_a_313074]
-
departe este de notat că un riguros concept al adevărului este un subiect destul de complex. Printre cei mai respectați filozofi ai Greciei Antice a fost Pitagora, a carui discipoli erau cunoscuți pentru justificarea propriilor aserțiunilor prin pura referire la aserțiunile maestrului lor cu formula: αὐτὸς έφη ("autos ephe"), sau "el însuși spuse". Această cunoscută practică a fost perpetuată de filozofii și clerul de mai târziu. Din cauza influenței scolasticismului, expresia este cunoscută în tranducerea ei în latină ca ipse dixit. În Evul
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
i-a angajat include pe Benvenuto Cellini, Giulio Romano și Francesco Primaticcio, toți angajați de Francis în amenajarea diferitelor palate ale regelui. Francis a angajat un număr de agenți în Italia care au depus eforturi pentru a procura lucrări ale maeștrilor italieni, cum ar fi Michelangelo, Tițian și Rafael și să le aducă în Franța. Nu numai că Francisc a sprijinit o serie de mari scriitori, el a fost, de asemenea, poet, chiar dacă nu unul de mare calitate. Francisc a îmbunătățit
Francisc I al Franței () [Corola-website/Science/311778_a_313107]