KorAP: Find »[drukola/base=pahar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...667 668 669 ...749 >

18,714 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

pus între timp discul lui Johnny Mathis. M-am întins iar pe pat. Cânta Teach Me Tonight. Am fredonat și eu încet. Eu, cu penisul meu moale. În timp ce cânta Cerul e o tablă neagră, mare, ea s-a întors cu paharele pe o tavă. A pus tava pe cartea despre unicorni. Mi-am sorbit încet votca, ascultându-l pe Johnny Mathis. — Câți ani ai? întrebă ea. — Treizeci și cinci. Îmi plăcea întotdeauna să spun tot ce aveam de zis ca să nu existe dubii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mai performante. — Oricum, e mai bun decât pare și dacă știi să-l manevrezi, faci calcule rapide cu el. Am folosit și eu o dată tipul acesta. Am închis ochii și m-am gândit la calculator. Ea a mai pregătit două pahare de votcă cu apă tonică și le-a adus la pat. Ne-am rezemat amândoi de pernă și am sorbit din băutură. Încet-încet. Când s-au terminat melodiile, acul s-a așezat automat la capăt și l-am mai ascultat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și l-am mai ascultat o dată pe Johnny Mathis, având astfel ocazia să fredonez din nou Cerul e o tablă neagră, mare. — Nu ai impresia că ne potrivim? întrebă ea brusc. Îmi mai atingea din când în când coastele cu paharul și mă treceau fiori. — Ne potrivim? Tu ai treizeci și cinci de ani, eu am douăzeci și nouă. Vârsta potrivită, nu? — Vârsta potrivită? Repetam ca un papagal. — La vârsta noastră pricepem o mulțime de lucruri și ne putem înțelege și noi doi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Bineînțeles că nu-i vorba de așa ceva, am zis. Tu ai stomacul dilatat, eu sunt impotent... Și eu cred că ne potrivim. A pufnit în râs și mi-a luat ușor penisul moale în mână. Când l-a atins cu paharul rece, mi-a venit să sar în sus pur și simplu. — Povestea ta se repară repede, îmi șopti ea la ureche. Am eu grijă de asta. Dar deocamdată nu mă grăbesc. În viața noastră ar trebui să acordăm mai multă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
să-ți vorbesc amănunțit data viitoare și-ți explic tot. Acum avem treabă cu unicornii, nu? De aceea m-ai chemat și pentru asta ți-am adus cărțile. Asta te interesează, nu-i așa? Am încuviințat. Am luat cele două pahare goale și le-am pus jos. Ea și-a îndepărtat mâna de pe penis și a înhățat cele două cărți de lângă pat. Una era Arheologia animalelor de Burtland Cooper, iar cealaltă, Manual de zoologie fantastică de Borges. — Le-am răsfoit înainte de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
o cutie pe care am băgat-o, împreună cu caseta, în seif. Terminasem jumătate din treabă. M-am prăbușit pe canapea, epuizat. Cel puțin în ziua aceea nu mai aveam nimic de făcut. Am turnat două degete de whisky într-un pahar, am închis ochii și l-am băut din două înghițituri. Senzația plăcută dată de alcool mi-a străbătut gâtul și s-a răspândit apoi în tot corpul. M-am dus la baie, m-am spălat pe dinți, am băut două

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mâncare semipreparată. Am luat-o pe lângă raionul de băuturi și m-am dus direct la bufetul expres. Erau vreo douăsprezece scaune aliniate acolo, dar pe fată n-am văzut-o. M-am așezat și am comandat un sandviș și un pahar cu lapte. Laptele era atât de rece, încât nici nu-i simțeam gustul, iar sandvișul înfășurat în plastic. Pâinea era umedă. L-am mâncat încet, încet și la fiecare îmbucătură luam o înghițitură de lapte. Trăgeam de timp cum puteam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
luat la rând ca să-mi mai omor timpul. Am analizat toate cele cincisprezece afișe de la un cap la altul și am ajuns la concluzia că reclama pentru whisky cu gheață era chiar frumoasă. Poza fusese foarte bine făcută. Pe fundul paharului mare, cu baza lată, erau trei sau patru cuburi de gheață. Cineva turna peste ele whisky de culoarea chihlimbarului. Cu câteva clipe înainte ca gheața să înceapă să se topească și apa să se amestece cu băutura cea frumos colorată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de vorbă. Atât. Nu căutăm nimic, nu vrem nimic. Mă rog, n-aș refuza totuși o Cola. Am deschis frigiderul și am luat două cutii de Cola, pe care le cumpărasem ca să le beau cu whisky. Am pus și două pahare pe masă. Am scos și pentru mine o cutie de bere. — El nu bea? am întrebat eu arătând cu degetul spre Matahală. Acesta se apropie de masă, la un simplu gest al lui Pitic, fără să scoată o vorbă. În ciuda

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Oricum fusese ieftină. Ai leafă bună, așa că ar trebui să-ți cumperi o ușă mai ca lumea. Am renunțat să mă mai gândesc la ușă. Mi-am mai scos o bere din frigider. Pitic și-a turnat niște Cola în pahar și a așteptat până a dispărut spuma. A băut jumătate. — Scuză-ne pentru neplăcerile pricinuite. Ar trebui să-ți explic ce vânt ne-a adus aici. Am venit, de fapt, să te ajutăm. — Cum? Spărgându-mi ușa? Pitic se înroși

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
o terță persoană că ei căutau ceva? Și-atunci, cine era această terță persoană? Am renunțat la presupuneri, am băut ultima înghițitură de bere și am pus cutia goală pe măsuță. Matahală a deschis bufetul, a aruncat pe jos toate paharele, farfuriile, farfurioarele, ceștile, solnița, zaharnița, vasul cu făină. Sarea, zahărul și făina s-au împrăștiat în toată bucătăria. Ca să nu mai vorbesc de orez. Produsele congelate au avut aceeași soartă: duzina de creveți pe care tocmai îi congelasem, mușchiul file

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
l-am aruncat și pe el. Printre lucrurile împrăștiate pe jos, am găsit un tricou și niște chiloți mai puțin pătați și i-am îmbrăcat. De atâta am fost în stare. M-am dus la bucătărie și am băut două pahare cu apă. Îi așteptam pe cei din Sistem, dus pe gânduri. Nici n-au trecut treizeci de minute, și-au și apărut trei indivizi. Unul dintre ei era tinerelul care servea drept agent de legătură și care venea întotdeauna să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Fără voia mea. Am scotocit apoi cu grijă printre cioburile din chiuveta de la bucătărie și am găsit o sticlă de Chivas Regal pe jumătate intactă. Am analizat-o atent la lumina becului, ca să nu aibă cioburi. Am turnat într-un pahar și m-am întors în pat, fericit. Mi-am văzut mai departe de carte. O mai citisem cu vreo cincisprezece ani în urmă, în vremea studenției. Acum, așa bandajat cum eram și cu paharul de whisky la capul patului, aveam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
aibă cioburi. Am turnat într-un pahar și m-am întors în pat, fericit. Mi-am văzut mai departe de carte. O mai citisem cu vreo cincisprezece ani în urmă, în vremea studenției. Acum, așa bandajat cum eram și cu paharul de whisky la capul patului, aveam cu totul alte sentimente față de Rudin. Îl priveam cu alți ochi. Nu reușeam niciodată să mă identific cu vreun personaj de-al lui Dostoievski, dar personajele din demodatele cărți ale lui Turgheniev mă incitau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am aruncat cartea pe raftul bibliotecii și m-am dus iar la bucătărie să mai scotocesc printre cioburile din chiuvetă. Chiar la fundul grămezii am găsit un pic de Jack Daniels cu etichetă neagră. Am turnat cu mare grijă în pahar și m-am întors în pat, de data asta cu Roșu și negru de Stendhal. Ce să zic? Aveam pur și simplu dispoziția să mă delectez cu literatură de mult apusă. Câți tineri din ziua de azi mai citesc Roșu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
se datorează bomba atomică. — Fie. Înțeleg că permutările deschid o poartă spre schimbări majore, dar de ce dețin tocmai eu cheia acestei probleme? Nu știu. Așa zicea bunicul. Am bătut iar cu unghiile în dinți. Tare mi-aș fi dorit un pahar de whisky cu gheață. Dar n-aveam nici gheață, nici whisky. Crezi că bunicul tău vrea să pună capăt lumii? — Nu, nu poate fi vorba de așa ceva. O fi el dificil... și îngâmfat... și nu-i plac oamenii... dar este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
la loc și am ridicat capacul unui coș împletit. În el era un set pentru picnic: cuțite, furculițe, farfurii, șervețele galbene decolorate, dar frumos împăturite. Și astea datau din timpuri străvechi. Nimeni nu mai folosește acum farfurii de aluminiu și pahare de carton. Într-o geantă de voiaj din piele de porc am văzut doar îmbrăcăminte: costume, cămăși, cravate, șosete, lenjerie de corp. Cele mai multe fuseseră mâncate de molii și nu mai rămăsese nimic din ele. Articole de toaletă, o sticlă de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am început doar să-mi imaginez că beam whisky. Mă aflam într-un bar curat și liniștit, cu un whisky dublu cu gheață și un bol cu alune în față. The Modern Jazz Quartet cânta Vendome în surdină. Am lăsat paharul neatins o vreme. Whiskyul, ca și femeile frumoase, trebuia apreciat mai întâi. L-am privit liniștit o vreme și apoi am început să beau. Mi-am dat imediat seama că nu mă îmbrăcasem adecvat. Indivizii mă lăsaseră fără haine, mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pulsa puternic. — Slavă Domnului! exclamă ea. I-am luat lanterna din mână și am tras-o și pe ea sus. Ne-am așezat în fața grotei. Tremuram de frig. Mi se udaseră pantalonii și cămașa. Aveam senzația că înotasem într-un pahar uriaș cu apă diluată. Am coborât bocceluțele și ne-am schimbat. I-am dat ei puloverul meu. Mi-am aruncat cămașa și haina care erau ude, dar nu mă gândisem să-mi iau și pantaloni de schimb, așa că n-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
plină de sânge a fostei soții. O întreabă pe femeie dacă-și poate muta brățările la cealaltă mână. — Nu se poate. Le port întotdeauna la stânga. Secvență: intră un pianist ca în Casablanca. Un pianist alcoolic. Are întotdeauna pe pian un pahar cu gin și lămâie. Se împrietenește și cu bărbatul, și cu femeia. Le știe toate secretele. Deși extraordinar de talentat și cântă jazz ca nimeni altcineva, s-a apucat de băutură. Mi-am dat seama într-o fracțiune de secundă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
bucătărie și baie era o curățenie exemplară. Uitându-mă mai atent, am văzut și consecințele distrugerilor: tubul televizorului care explodase arăta ca un tunel al timpului scurtcircuitat. Frigiderul era mort și gol. În bufet mai rămăseseră doar câteva farfurii și pahare. Ceasul de pe perete se oprise și nu funcționa nici un aparat electric. Hainele sfâșiate dispăruseră, iar cu cele rămase puteam umple o valijoară. Cineva aruncase tot ce nu se mai putea folosi și camera mea arăta acum mai spațioasă ca oricând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
locuit opt ani în apartamentul acesta. M-am mutat aici împreună cu soția și pisica. Mai întâi a plecat soția, apoi pisica. Venise și rândul meu. Am luat o farfurioară în loc de scrumieră și mi-am aprins o țigară. Am băut un pahar cu apă. Opt ani! Nici nu-mi vine să cred că am rezistat atât de mult. Nu găsesc motive pentru care am rămas aici atâta vreme: apartamentul nu era grozav, nici ieftin, orientat spre apus, iar proprietarul nu era deloc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
nu știu“ și „posibil“. M-a salvat chelnerul care și-a făcut apariția precum un chirurg ortoped care se ocupă de oasele dislocate ale prințului moștenitor. Ne-a făcut o reverență adâncă, a scos dopul și a turnat vin în pahare. — Protagonistul din Străinul avea obiceiul să zică mereu „nu e vina mea“, nu-i așa? Cum îl chema oare? întrebă ea. — Meursault. Da, ai dreptate, Meursault. Am citit cartea prin liceu, dar să știi că elevii de azi nu mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
să ai dreptate, am zis. Dar mie îmi place. Îmi plac și Flaubert și Thomas Hardy. — Nu citești scriitori moderni? — Mai citesc Somerset Maugham din când în când. — Nu știu câtă lume l-ar mai considera pe Maugham modern, comentă ea, luând paharul de vin în mână. Așa cum nu-l mai găsești nici pe Benny Goodman în tonomate. — Îmi place foarte mult Maugham. E interesant. Am citit de trei ori Lama briciului. Recunosc că romanul nu ridică probleme deosebite, dar se citește ușor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mâncat jumătate din macaroanele cu sos de pește. De atâta mâncare, îmi venea să jur că vedeam luminițe ciudate în beznă. Până ni s-a adus bibanul, ne-am delectat cu vin. — Voiam să te întreb ceva, zise ea ducând paharul la buze. Din pricina lui, vocea i-a răsunat oarecum mai înăbușit. În legătură cu distrugerea apartamentului tău... a fost opera unei mașini speciale sau a unei echipe de demolare? — Nu, n-a fost vorba de mașină, și nici de echipă, ci de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]