18,636 matches
-
avea lacrimi în ochi... plângea... În ceardac se auziră pași... zgomot de om.. Afară se făcu răcoare, zorile începură să se ivească... În zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag și gorun. Mierlele gulerate cântau cuprinse de frenezie. De două zile și două nopți, după moartea bătrânului
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Noaptea cădea, în fața ei, ca o cortină grea cu tristețea ei tacută de copil bun... stând, așa, în așteptare, neclintită, pândind parcă, clipa, un semn, să poată fugi deîndată în căutarea lui. Și, timpul s-a scurs mai departe dupa rostul lui.. * ...Într-una din zile, pe la Bobotează, Anton veni acasă vânăt de durere, dar, nu suflă o vorbă... Când l-a găsit, era ucis...dar, nu devorat; avea ochii mari, umezi, umbroși și triști, străjuiți de o frumoasă coroană de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru el fiecare sălbăticiune își avea rostul ei în viața pădurii, lupul însă, era simbolul ei. * Îndatoririle sale de pădurar, erau să ocrotească și să apere viața pădurii. ...Încă pe la sfârșitul lui ianuarie, vremea zăpezilor luase sfârșit. Dar, nici în februarie, când un nou strat de zăpadă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de geniu, care, prin limpezimea gândirii sale, să îl lumineze și să îl aducă pe făgașul potrivit, după cum se cuvine. Ah, hățișurile vieții culturale de astăzi sunt imposibile! Însă toate acestea sunt doar abateri de la subiect (scrise, totuși, cu un rost). Acum, odată sfârșită introducerea, la treabă! F 40 Rareș Tiron Domnul Eugen - a mi se îngădui să-i tăinuiesc numele cel mare, din respect și din prețuire pentru familia lui, ce poate că-l mai plânge încă - era medic rezident
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea altceva, decât un singur lucru: căutarea absolutului și aflarea lui, care, de altfel, constituia rostul pentru care lupta, dar cu ce preț se putea obține... Totuși, el era hotărât și își dădea prea bine seama că trebuie să aleagă, din două, pe una, că trebuie să chibzuiască de zece ori și să aleagă o singură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
găsiseră bine locul de adăpost și de procreere în el. Am pornit cu toții, prin urmare, a doua zi, la locul cu pricina și, cu toate că simțeam clar cum mocnește în mine un tremur sâcâitor și apăsător din cale-afară, ce avea parcă rostul să mă pregătească pentru ceea ce urma să vină, m-am străduit să nu-l bag de seamă nicidecum (crezând, în sinea mea, că-i doar o nenorocită stare de moment), iar, în cele din urmă, am ajuns liniștit la adresa indicată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și egoiste, fiindcă doar sufletele mărunte și egoiste văd, în orice fac, un beneficiu personal. Privind din nou la carnetul cu însemnări, am văzut că mai erau doar câteva rânduri până la final, dar n-am mai citit; era fără niciun rost. Pentru mine, totul era limpede: invidia curmase o viață și condamnase, fără cruțare, pe o alta. M-am întors de unde luasem carnetul, m-am aplecat și l-am așezat întocmai în poziția în care îl găsisem mai devreme. Apoi, trăgând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
valoare, nimic care să-ți meargă la inimă, dar cei despre care îți vorbesc nu realizează, cu niciun chip, lucrul despre care îți vorbesc. Felul acesta de oameni parcă sunt morți, adormiți în ignoranță. Zi după zi pierdută, fără niciun rost! Spune-mi tu, Victor, ce fel de viață mai este și asta? Ei bine, o astfel de existență nu este viață, ci o farsă sinistră, iar cei ce duc o astfel de existență nu sunt altceva, decât niște gunoaie, pleavă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
viață ca oricare alta”, și nimic mai mult. De fapt, ea nu mai putea conteni acum a reflecta la lucrurile ce pe toți ne macină, la un moment dat, în viață: adică reflecta la ea însăși, la ființa ei, la rostul ei în lume și la împlinirea ei ca om. Unde îi erau, deci, toate acestea? Bună întrebare! Nici ea n-ar fi putut să-și răspundă prea bine. În fond, la lucrul acesta merită fiecare de meditat. Unii oameni își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dintre aceste aparențe ordinare și viclene se ascund abil în spatele unor denumiri dintre cele mai atrăgătoare, mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în felul acesta, acești oameni pot rămâne în picioare, altfel s-ar prăbuși grabnic în gol: mai întâi în suflet, iar apoi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
viclene se ascund abil în spatele unor denumiri dintre cele mai atrăgătoare, mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă zbat”, „are rost să întreprind ceva pe lumea asta”, și tot așa, la nesfârșit! Înțelegi? Numai în felul acesta, acești oameni pot rămâne în picioare, altfel s-ar prăbuși grabnic în gol: mai întâi în suflet, iar apoi de pe vreo clădire înaltă! În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Rareș Tiron dar, până acum, nu îndrăznise să-l mai spună la nimeni altcineva. „Am să verific eu, pe pielea mea, dacă-i așa sau nu-i așa!”, se ambiționă el. Așa încât, nici nu mai vru s-aștepte, navea deloc rost. Prin urmare, către prânz, băiatul se strecură abil, cu pași ușori și ageri, pe ascuns, pe ocolite, în locul din casă, unde știa el că se află o sumă apreciabilă de bani, o rezervă pusă de maică-sa deoparte. Repede, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de irealizabil și de fantezist... 168 Rareș Tiron Dar uite că m-am descurcat perfect admirabil. Pe scurt, veni, vidi, vici!1” Pur și simplu, jubila. „Într-adevăr, ce chestie interesantă!, își mai zise pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prea plin cu bani, ci doar pentru că-i căptușit la interior cu prea mult burete!” Și totuși, acesta își ridicase, în mai multe rânduri, problema cu privire la ce anume se va întâmpla, când va ajunge să nu mai poată face deloc rost de bani în felul hoțesc, în care făcuse până atunci; de renunțat, este mai mult decât clar că nici nu putea și nici nu concepea să renunțe. Pentru dânsul, acum un astfel de gest ar fi fost sinonim cu sinuciderea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de primăvară și toată lumea la școală se agita cu pregătirile pentru o serbare cu dans, la care toți copiii erau invitați să vină costumați. − Vreau să mă îmbrac ca o prințesă, spuse Lucy. − Și eu! zise Shelley. − De unde să facem rost de rochii de prințesă și toate celelalte? − Am văzut eu ceva la Mall, dar mult prea scump, nu putem să-i cerem mamei. − Ce mare lucru!?! Pentru o singură seară putem noi găsi ceva prin dulap. Începu căutatul. Una după
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
și sufler. Am răspuns și răspund și de recuzită. Eu confecționez printre altele, și afișele. Vezi deschizătura aceea din podeaua scenei? Peacolo își scotea suflerul pe vremuri, capul și sufla la spectacole. Azi nici deschizătura aceea nu și mai are rostul. Nu-i mai nici teatrul ce-a fost. S-a pervertit. Și dacă nu va mai fi teatrul ceea ce-a fost, nici societății nu-i va merge bine. Se duc toate pe prune. Fără teatru nu vom putea râde
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mazilirea de cele mai multe ori începe mai nou, cu o promovare în funcție. După un anumit timp, când se va da decizia, căderea îi va fi fatală. Ha, ha, ha! Parcă spui o poezie la grădiniță. Le-ai învățat pe de rost, d-le Henri? Valy nu se aștepta la o schimbare radicală de ton. Observasem pe parcursul întrevederilor noastre, că-i place lui Valy să-l abordezi cu numele personajului pe care-l va interpreta pe scenă: Henri. Așa ne învățase regizorul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
babă la mormântul cuiva drag: Ce mai bărbat e și ăsta, tu! Nici n-a fost în stare să mă... și bla-bla - bla. Discuția părea că se altera cu fiecare pas. Replici forțate, schizofrenie chiar, parcă epuizate înainte de vreme, fără rost pe alocuri, mă făceau să-mi cer scuze și să inventez un motiv pentru a pleca. Ardeam de nerăbdare și să ies din mirosul acela infect de mucegai, care îmi ustura nările. Doream să plec undeva departe, cu primul tren
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai tânăr (cu zece ani) decât ea și, cu toate că îi plăcuse mult femeile (în tinerețe îi găsise rătăcite prin buzunare scrisori de amor, dar niciodată nu-l provocase la discuții pe care ea le-ar fi considerat penibile; nu vedea rostul acestor discuții și, oricât l-ar fi dădăcit, el dacă voia so facă lată cu o altă femeie, așa ca militar, tot o făcea) Karin îl înțelegea. Înțelegea și diferența de vârstă dintre ei; când bănuia ceva, ofta. Atât: ofta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
față, calm și pe un ton liniștit: Nu vă fac mincinos, tovarășe director. E vorba de rolul meu și ar trebui să știu pe dinafară și cuvintele pe care le-ați pronunțat adineauri. Unde sunt? În ce text? N-are rost să mai discutăm, tovarășe. Cert este că te-ai apucat să-ți bați joc de personaje, adică de noi, așa cum făceau scriitorii reacționari, de dinainte de 1944, de pe vremea burghezo-moșierimii. Da, da, da. Așa cum făceau reacționarii. Cum prindeau personajul, măi nene
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Bethlen, nu soții Sima. Și cei care te vor șantaja în numele Principelui Transilvaniei, sunt castelanul Mihai și secretarul său, Henri, nu administratorul Gerard și electricianul Valy. Când ai să treci peste hopul acesta, tovarășe director, atunci vei înțelege pe deplin rostul dumitale ca personaj și ca om. Cred că acum am clarificat lucrurile, nu? Gerard și Regizorul erau convinși că Sima n-o să mai scoată niciun cuvânt. Acesta zise totuși: Eu nu suport astfel de șmecherii, tovarășe metodist. Adică cum? Un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă sos din mână, dete drumul la bombă, dar fără ca mesenii să percuteze conform așteptărilor. Doamna Finica își privi exigentă soțul, ca și cum ar fi zis că nu trebuia să vorbească de așa ceva și că discuțiile astea nu-și aveau nicicum rostul. Aproape că m-aș fi simțit ca un intrus, dacă d-na Paloș ar fi concretizat totuși, gândul în cuvinte. Eu eram cel mai nou în gașcă, și cel mai incomod în sensul că nu eram așa de cunoscut, oricât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un doctor. Nu știi când ai nevoie de el. El poate are un văr. Vărul lui, la rândul lui, un văr. Vărul vărului, o prietenă care are la rândul ei, un tată doctor. Mai știi? Sau chiar el îți face rost de doitrei rulmenți de Dacie, pe față, care nu se găsesc, nu? Păi dacă acolo lucrează? Acolo la rulmenți. N-o să-ți trebuiască toți rulmenții pe care ți-i dă cadou, chipurile, ori de câte ori se ivește ocazia, dar când te gândești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu era atât ceea ce ținea de partea afectivă, cât ceea ce ținea de partea cerebrală, iubirea noastră n-avea cum să fie, încă de când se înfiripase, un simplu foc de paie, adică o mare vâlvătaie, dar de scurtă durată și fără rost. Pentru că Relia nu avusese încă de la început acel ceva al iubirii adolescentine, pe care eu îl așteptam și de data aceasta, așa cum îl așteaptă copiii pe Moș Crăciun (orice ar fi, un bărbat nu poate niciodată să afirme că nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-o zi, goală în fața oglinzii rânjind fără proteze și masându-și sânii... A văzut-o vreun doctor? Așa. Și ce-a zis? Că e sănătoasă. Că e sănătoasă? Nu v-a trimis la un specialist? Zicea că n-are rost...că la vârsta asta n-are rost să mai tratezi boala. Numai rău faci. Adică? Zicea că, tratând boala, riști să nu mai vină moartea la timp. Adică sperii moartea, cu alte cuvinte, ceea ce ar fi grav de tot la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]