18,699 matches
-
locuitori din sat, 1.286 erau bulgari (90.12%), 88 români (6.17%), 37 ruși (2.59%), 7 greci și 6 ucraineni. La 1 ianuarie 1940, din cei 1.694 locuitori ai satului, 1.658 erau bulgari (97.84%), 14 ruși (0.83%), 8 români (0.47%), 7 polonezi și 7 greci. În anul 1924, o parte dintre locuitorii bulgari din sat au participat la Răscoala de la Tatarbunar (încercare de lovitură de stat bolșevică comandată de la Moscova, cu scopul de produce
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
de 17 ani Liebreich fondează în Regensburg, orașul lui natal, un cor de muzică de cameră. A studiat romanistica, muzicologie, cânt și dirijat. Nu mult timp după terminarea studiilor, în 1996, a câștigat renumitul concurs de dirijat denumit după dirijorul rus Kiril Kondrașin (1914-1981). A fost mai apoi asistent la dirijorii Colin Davis și Roberto Abbado la Operă de stat bavareza ("Bayerische Staatsoper"). Dirijorul neerlandez Edo de Waart îl aduce la "Radio Filharmonisch Orkest" din Hilversum, orchestră cu care susține o
Alexander Liebreich () [Corola-website/Science/318034_a_319363]
-
germani, existând și comunități mai mari de evrei și ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.661 locuitori din sat, 1.948 erau germani (73.21%), 316 evrei (11.88%), 173 ucraineni (6.50%), 89 ruși (3.34%), 75 români (2.82%), 38 bulgari (1.43%), 13 polonezi, 3 cehi, 2 armeni, 1 ungur și 1 sârb. În perioada interbelică, au funcționat aici o gară de cale ferată, un spital de stat, un orfelinat și un
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
Petro Kalnîșevskîi și o serie de consilieri ai săi (starșina „bătrâni”) au găsit o stratagemă care a permis cazacilor să scoată din tabăra întărită 50 de cazaci „la pescuit” pe râul Ingul, în teritoriul de sub controlul otoman. Păcălind vigilența asediatorilor ruși, cazacii au reușit să scoată în afara fortificațiilor în jur de 5.000 de oameni, adică aproximativ 30% din efectivele Aramatei. Acești cazaci s-au așezat cu permisiunea sultanului pe malul stâng al Dunării în Bugeac, care făcea pe atunci parte
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
de tabără Litvin, după ce și-a luat angajamentul că va organiza o nouă expediție împotriva insurgenților greci, a dispărut fără urmă. Războiul ruso-turc din 1828 - 1829 a produs o nouă scindare în cadrul Siciului, unii dintre cazaci dorind să se alăture rușilor, alții rămânând loiali turcilor. Pro-rușii doreau reîntoarcerea în Rusia, cu condiția ca să primească amnistia imperială. Șeful militar al orașului Izmail, S. A. Tuciov a început în 1827 negocieri secrete cu atamanul de tabără Vasili Nezmaevski. Condiția pusă de Tuciov era ca să
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
cu ei la Silistra, după care a cerut permisiunea să se întoarcă în Deltă și să mobilizeze un al doilea val de cazaci. Ajuns în Sici, el a convocat Rada cazacilor și și-a anunțat decizia de trecere de partea rușilor cu restul efectivelor. Pe 10 mai 1828, 218 cazaci și 578 raiahi conduși de Gladki au traversat Dunărea cu toate simbolurile, tezaurul și obiectele de cult ale Siciului. După ce au ajuns pe malul stâng al fluviului, cazacii au fost conduși
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
în 1979. După ce a vizitat Austria și Germania în 1913 Serghei Mihailovici a informat guvernul despre munca febrilă a fabricilor de armament al puterilor central europene însă avertizarea despre un iminent război nu a fost luată în seamă de minisștrii ruși. În vara anului 1914 chiar înainte de izbucnirea războiului, Marele Duce Serghei călătorea în apropierea Lacului Baikal când a căzut bolnav de febră reumatică la Chita. La întoarcere, în primele zile de toamnă, boala complicată cu pleurezie a luat forme severe
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
mutat în reședința mitropolitană, iar mitropolitul Leon Gheucă (1786-1788) s-a mutat temporar la Mănăstirea Golia. Stricăciunile produse de incendiul din 1785 au fost reparate de mitropolitul Iacov Stamate (1792-1803). În timpul Războiului Ruso-Turc din 1787-1792, mitropolitul Leon Gheucă a cedat rușilor această biserică pentru ca aceștia să-și țină acolo slujbele religioase. Catedrala mitropolitană a fost afectată de cutremure și de incendii, potrivit documentelor vremii. Printr-un hrisov din 8 august 1826, domnitorul Ioniță Sandu Sturdza (1822-1828) făcea apel la toată populația
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
farmece, miracole și chiar să provoace dezastre. Conform preceptelor creștinismului, ele nu sunt nimic altceva decât slujitori ai Diavolului . Iluminiștii militau pentru toleranță și libertate religioasă neîngrădită. Imperiul Otoman a cucerit întreg teritoriul ortodoxismului grec și unele teritorii ale celui rus. Teritoriile și-au păstrat religia ortodoxă prin plata tributului, însă Tracia, Crimeea și unele regiuni din Balcani (Albania, Muntenegru, Kosovo, Bosnia, Herțegovina, Croația și Macedonia de azi) au fost convertite la Islam. În secolul al XX-lea multe țări au
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Mina” din Iași se află pe strada Păcurari nr. 116. Zidită la anul 1812, biserica a aparținut comunității lutherane (evanghelice) din Iași, ctitor fiind generalul maior de gardă superioară din armata rusă Johann Georg von Staedler. Mort în luptele dintre ruși și turci la Râmnic, a fost adus și înmormantat în cimitirul ctitoriei sale de la Iași. Din anul 1945 lăcașul a fost încredințat parohiei Toma Cozma, care a amenajat-o pentru credincioșii ei, cu hramul Sf. Mucenic Mina, prăznuit la 11
Biserica Sfântul Mina din Iași () [Corola-website/Science/318088_a_319417]
-
anul 2004, producția de oțel a României a fost estimată la 5,9 milioane tone. Principalele combinate siderurgice din România sunt Sidex Galați și Siderurgica Hunedoara, cumpărate de la statul român de ArcelorMittal, precum și Combinatul Siderurgic Reșița (CSR), cumpărat de gigantul rus TMK și Donasid Călărași, cumpărat de Tenaris. Principalii producători de tuburi metalice sunt Silcotub Zalău și Tubinox București cumpărate de Tenaris, Artrom Slatina, cumpărat de TMK, și Petrotub Roman și Tepro Iași, cumpărate de ArcelorMittal. Producția totală de țevi laminate
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
un consulat general la Constanța. Relațiile istorice au oscilat între cooperare strânsă, neutralități, conflicte armate, ură și ostilitate. Ambele țări au refuzat să recunoască independența regiunii Kosovo față de Serbia sprijinind puternic integritatea teritorială a republicii sârbe. Aproximativ 30.000 de ruși trăiesc în România, majoritatea în județul Tulcea (lipoveni) și 5.308 de români trăiesc în Rusia, în special în Orientul Îndepărtat Rus. Ambele țări sunt membrii cu drepturi depline în Consiliul Europei și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
să recunoască independența regiunii Kosovo față de Serbia sprijinind puternic integritatea teritorială a republicii sârbe. Aproximativ 30.000 de ruși trăiesc în România, majoritatea în județul Tulcea (lipoveni) și 5.308 de români trăiesc în Rusia, în special în Orientul Îndepărtat Rus. Ambele țări sunt membrii cu drepturi depline în Consiliul Europei și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. Relațiile româno-ruse sunt marcate de problema tezaurului românesc din Rusia și de chestiunea Republicii Moldova, teritoriu considerat uneori de români ca "furat" de
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
ar transforma România într-o țară dependentă de infrastructura Gazprom. În octombrie 2015 a fost inaugurat Cimitirul militarilor români de la Rossoșka. O serie de războaie ruso-turce au fost date pe teritoriul țărilor române. Deși inițial românii au avut încredere în ruși, considerându-i eliberatori ortodocși de sub suzeranitatea Imperiului Otoman, aceștia și-au schimbat părerea de-a lungul timpului, mai cu seamă din pricina ocupării Basarabiei. Românii și rușii au luptat împreună împotriva Imperiului Otoman în 1877-1878, după care Dobrogea, pe care rușii
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
au fost date pe teritoriul țărilor române. Deși inițial românii au avut încredere în ruși, considerându-i eliberatori ortodocși de sub suzeranitatea Imperiului Otoman, aceștia și-au schimbat părerea de-a lungul timpului, mai cu seamă din pricina ocupării Basarabiei. Românii și rușii au luptat împreună împotriva Imperiului Otoman în 1877-1878, după care Dobrogea, pe care rușii o ocupaseră de la otomani, a fost dată României iar independenta țării noastre a fost recunoscută. Rușii, totuși, au ocupat Sudul Basarabiei, care fusese dat României prin
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
ruși, considerându-i eliberatori ortodocși de sub suzeranitatea Imperiului Otoman, aceștia și-au schimbat părerea de-a lungul timpului, mai cu seamă din pricina ocupării Basarabiei. Românii și rușii au luptat împreună împotriva Imperiului Otoman în 1877-1878, după care Dobrogea, pe care rușii o ocupaseră de la otomani, a fost dată României iar independenta țării noastre a fost recunoscută. Rușii, totuși, au ocupat Sudul Basarabiei, care fusese dat României prin acordul care a urmat Războiului Crimeei. Ulterior, în rândul populației a circulat informație despre
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
lungul timpului, mai cu seamă din pricina ocupării Basarabiei. Românii și rușii au luptat împreună împotriva Imperiului Otoman în 1877-1878, după care Dobrogea, pe care rușii o ocupaseră de la otomani, a fost dată României iar independenta țării noastre a fost recunoscută. Rușii, totuși, au ocupat Sudul Basarabiei, care fusese dat României prin acordul care a urmat Războiului Crimeei. Ulterior, în rândul populației a circulat informație despre Imperiul Rus cum ca ar dori anexarea României. Mihai Eminescu scrie despre controversa anexării astfel: În urma
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
informație despre Imperiul Rus cum ca ar dori anexarea României. Mihai Eminescu scrie despre controversa anexării astfel: În urma ultimatului care ordona cedarea Basarabiei și Nordului Bucovinei către U.R.S.S., precum și valul de deportări împotriva "capitaliștilor" a înrăutățit părerea românilor despre ruși. În 1941, aliată Germaniei Naziste, România atacă Uniunea Sovietică. Basarabia, Bucovina și ținutul Herța sunt eliberate iar armata română își continuă campania militară împotriva Uniunii Sovietice, ocupând regiunea dintre Nistru și Bug, ulterior numită Guvernământul Transnistriei. Pe 23 august 1944
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
00, a ordonat asaltul împotriva orașului. Acțiunea s-a încheiat cu un dezastru. Invidioși unii pe altii, comandanții lui nu își comunicau limpede intențiile. Fără geniul călăuzitor al regelui, s-a ajuns la haos când puterea de foc superioară a rușilor a lovit infanteria suedeză. În îmbulzeală au murit 21 dintre cei 24 de oameni care purtau lectica lui Carol. Până la sfîrșitul zilei, jumătate din armata lui era ucisă, rănită sau luată in captivitate. Deprimat, probabil din nou cu febră, Carol
Carol al XII-lea al Suediei () [Corola-website/Science/318133_a_319462]
-
lectica lui Carol. Până la sfîrșitul zilei, jumătate din armata lui era ucisă, rănită sau luată in captivitate. Deprimat, probabil din nou cu febră, Carol a acceptat tăcut să fie scos cu lectica de pe câmpul de bătălie. Urmărit cu îndârjire de către ruși, abia a reușit să scape trecând fluviul Nipru și străbătând stepa de-a lungul Bugului și apoi să ajungă într-un teritoriu de la periferia Imperiului Otoman. Prin această victorie, Rusia a luat locul Suediei și a devenit colosul Europei nordice
Carol al XII-lea al Suediei () [Corola-website/Science/318133_a_319462]
-
al XX-lea. Ei locuiau în principal în sudul Rusiei, în regiunile Donului și Kubanului, ca și în unele regiuni din Siberia și Asia Centrală precum Orenburg și Transbaikalia. Ei aveau numeroase similitudini din punct de vedere militar cu strelțî, (soldați ruși înarmați cu muschete). Datorită îndelungatei lor tradiții militare, cazacii au jucat un rol important în toate războaiele Rusiei din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
lunii mai, iar în total au fost executați aproape 1.000. Alte tribunale nu au fost la fel de active. Tribunalul din Berezovskaia a ordonat în total arestarea a 20 de oameni dintr-o comunitate de 13.500 de locuitori. Un istoric rus oferă o estimare cuprinzătoare a execuțiilor din regiunea Veșenskaia, considerând că deși numărul celor care au fost victimele represiunii în zonă a fost destul de ridicat, în timpul „descazacizării” acesta să fi fost în jur de 300 de persoane. Holquist trage concluzia
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
un exemplu al raportului unui ataman, care menționa 140 de persoane executate în Bokovskaia, raport care s-a dovedit exagerat, de vreme ce bolșevicii condamnaseră la moarte doar 8 oameni, dar nu au reușit să ducă la îndeplinire sentințele capitale. Același istoric rus subliniază că prin semnalarea acestor rapoarte false sau făcute cu scop propagandistic, nu se încearcă diminuarea crimelor făptuite de bolșevici. Alți istorici, printre care Orlando Figes, Donald Rayfield, Alexander Nekrich, R.J. Rummel și Stéphane Courtois, au tras concluzia că procesul
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
au apărut divergențe în sânul comunității ortodoxe din Estonia între cei care doreau să rămână sub autoritatea Bisericii Ruse și cei care doreau să se reîntoarcă sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice, generând dispute, de multe ori cu tentă etnică, deoarece mulți ruși emigraseră în Estonia în timpul ocupației sovietice. Negocieri îndelungate între cele două patriarhii nu au dat nici un rezultat. În 1993 sinodul Bisericii Ortodoxe Estoniene în Exil a fost recunoscut oficial ca succesor legal al Bisericii autonome Ortodoxe a Estoniei și în
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
temporar numele Patriarhului Ecumenic din diptice. S-a ajuns la o înțelegere conform căreia comunitățile locale puteau alege ce jurisdicție să urmeze. Comunitatea ortodoxă a Estoniei, care ajunge la 14% din populație, a rămas divizată, cu majoritatea credincioșilor (cei mai mulți etnici ruși) sub ascultarea Moscovei. Conform unui raport guvernamental din noiembrie 2003, cam 20.000 de credincioși (majoritatea etnici estonieni) din 60 de parohii fac parte din Biserica Autonomă Estoniană, iar 150.000 de credincioși din 31 de parohii, împreună cu comunitatea monahală
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]